E oficial, suntem o ţară de babe băgăreţe. O fată pleacă de acasă, se dă o ştire, se fac cercetări, fata se întoarce acasă, punct. Atât, şi nu mai mult, e treaba opiniei publice. Treaba ta de cetăţean de rând, care n-are legătură cu viaţa fetei aceleia era: share cu fotografia dispărutei, să ajungă, vorba Simonei Tache, “până-n fund la taxatoare”, apoi să afli că a reapărut fetiţa, să nu mai dai share cu fotografia.
Nu e treaba ta ce-a zis mama, ce-a zis tata, ce-a zis vecina suferindă de deficit de atenţie de la etajul II, ce-a zis căţelul şi ce-a zis purcelul. Ştirile de genul ăsta mi se par o intruziune în viaţa unui minor deja sensibil, care numai de asta nu are nevoie.
Nu e treaba ta că e “olimpică”. Toate ştirile erau cu “olimpica dispărută”, etc. Probabil, dacă era codaşă, simpla decenţă te-ar fi îndemnat să dai share oricum. Când un copil dispare, nu te întrebi: “Da, dom’le, dar cât avea la fizică? Şase? Nţ, nu-i mai dau share!”
Nu e treaba ta că avea duhovnic. Şi de ce avea duhovnic. Şi de ce nu discuta cu părinţii ce discuta cu duhovnicul. Persoanele nu sunt substituibile. Adeseori, ce poţi discuta cu A nu poţi discuta cu B sau cu C. Fără ca asta să fie neapărat vina lui B sau a lui C. O tonă de bunăvoinţă nu ţine loc de compatibilitate.
“Biserica infestează creierele fragede!” Haida de! Eu sunt ultima persoană care să ţină cu BOR; faptul că nu plătesc impozite şi că te jecmănesc nemilos de cum te prind mi se pare oribil; dar dacă un adolescent întreţine, din proprie voinţă, nesilit de nimeni, o corespondenţă asiduă cu un călugăr, înseamnă că asta îşi doreşte şi de asta are nevoie. Nu e nici o conspiraţie reptiliană; poate e vorba de ceva mult mai simplu, la care conspiraţioniştii nu s-au gândit nici o secundă: poate FATA AIA CHIAR ARE VOCAŢIE ÎN ACEST DOMENIU.
Sunt oameni care, realmente, s-au născut pentru o viaţă monahică. Un exemplu notoriu e Maica Tereza; dar am întâlnit câţiva preoţi şi călugări veritabili, de o simplitate şi o credinţă absolute, făcuţi să împartă binele şi să-şi aline semenii. Probabil că şi ei au ştiut de mici că asta vor să facă. Da, când ai vocaţie, pur şi simplu o ştii şi acţionezi. Nu e nimic ieşit din comun.
Da, ştiu bla-bla: nu e normal să fugi de acasă, să nu anunţi familia, să sperii opinia publică, etc. etc. Nici un adolescent de 15 ani nu e “normal”. Dar asta deja e treaba familiei, nu a ta. Treaba ta s-a încheiat din clipa când copilul a fost găsit. În rest, poate există nişte probleme în propria ta viaţă pe care ai vrea să le rezolvi, înainte de a te da expert în ale altora.
10 comentarii