Dupa zece ani de la infiintare, TABU revine cu primul personaj al sau de pe coperta. Tot ANDREEA MARIN pe coperta din mai 2002 si pe cea din mai 2012. De aceasta data, in remake la “Artistul”, avandu-l ca partener pe Silviu Biris. In acelasi numar, interviuri cu Dan Bittman, Corina Vintan, Radu Mihaileanu si Scarlett Johansson. De asemenea, un Dosar retrospectiv, “Zece ani de TABU”, continand toate copertile controversate, interviurile care au facut valuri si alte subiecte hot marca TABU.
Pe ANDREEA MARIN BANICA am„regăsit-o”, mereu surprinzătoare, pe afişul unui remake marca TABU, via Marius Bărăgan, al
filmului “Artistul”, avându-l partener pe actorul Silviu Biriş, de la Teatrul Naţional. Andreea se încadrează perfect în distribuţie!
(c) TABU 2012. Pot fi reproduse 2 imagini si fragmente din interviu numai cu precizarea vizibila, explicita si functionala a link-ului www.tabu.ro
– Andreea, ştiu ce făceai acum zece ani pe vremea asta!
-Făceam primul meu pictorial pentru TABU, numărul 1! Coperta de atunci este înrămată şi se afla în sala noastră de cinema de alături. Poate că, după normele de azi, când lucrurile sunt mult mai complicate vizual, poate fi considerată o fotografie uşor depăşită, dar eu rămân foarte ataşată de această imagine. …Acum zece ani, eram la o răspântie profesională: din moderator, mă pregăteam să devin director de program la „Surprize…”. Visam, acum zece ani, să am o familie a mea, să am un copil – dar mi se părea mult prea îndepărtat acest vis.
-Erai divorţată?
– Eram separată, eram o femeie singură. Acum zece ani, luptam şi cu mine – ca să înţeleg ce vreau eu de la viaţă, dar şi cu cei din jurul meu – ca să-i conving că am idei bune. Acum zece ani, eram mai tânără în buletin, dar mai bătrână cumva decât sunt astăzi, când am 37 de ani. Astăzi, mi-am rezolvat în mare măsură necunoscutele: sunt aşezată, sunt pe picioarele mele, sunt – cred eu –omul potrivit la locul potrivit.
(…)
– Văd că ai şi o plachetă aici, pe birou, inscripţionată „Leadership and Advocacy”…
– (Zâmbeşte)„Leadership” e la nivel metaforic, însă „Advocacy” e la propriu, fiindcă este vorba de o situaţie pe care am manageriat-o la solicitarea unei agenţii a ONU –Fondul pentru Populaţie. E vorba de un caz foarte dificil din Republica Moldova, în care justiţia dăduse o rezoluţie greşită, iar o tânără femeie fusese trimisă după gratii, acuzată pe nedrept de omor, după ce, în prealabil, fusese violată, lăsată însărcinată cu gemeni, apoi bătută şi provocându-i-se avortul, copiii fiind îngropaţi fără ştirea ei. Cu toate astea, femeia a fost găsită vinovată
şi condamnată la 20 de ani de închisoare, din care a executat 6. Am făcut advocacy sau „lobby” pentru ea, am mediat, practic, această situaţie tragică întâlnindu-mă cu preşedintele Republicii Moldova pentru a obţine graţierea femeii. Aşteptăm acum şi rezultatul de la CEDO, pentru că a fi liber nu este egal şi cu a fi absolvit de vină.
(…)
-Acum, Stefan Banica nu mai face astfel de videoclipuri cu femei frumoase…
-(Râde) Dacă vrei să insinuezi că e din cauza mea, nu-i adevărat! Dimpotrivă, eram împreună şi eu am fost producătorul unui videoclip cu o femeie foarte frumoasă, Angela Gheorghiu. Iar pe Angela Gheorghiu chiar poţi să fii geloasă! (Râde din nou) Între noi două există multe similitudini, cred că şi semănăm puţin şi fizic! E o femeie talentată, care îmi place enorm.
-S-a speculat mult pe tema căsătoriei tale cu Ştefan Bănică. El venea şi cu un copil…
-Multe Mame Omida în jurul nostru! Dar nu mai sunt atâtea situaţii în care partenerii vin din alte relaţii?!?
-Cum te înţelegi cu băiatul lui Ştefan?
-Foarte bine, din primul moment în care ne-am întâlnit. A fost „dragoste la prima vedere” şi asta nu o spun ca să dea bine în revistă! Cred că e destul de vizibil. Pentru Violeta, Radu e chiar un idol. Copiii seamănă foarte bine între ei. Violeta e înnebunitădupă el. La grădiniţă, toate desenele pe care le face sunt semnate„Radu-Violeta”, cu ambele nume. Radu nu e doar fratele mai mare, ci şi un băiat foarte sensibil, aplecat spre artă, spre pian. Se potrivesc de minune. Diferenţa de vârstă nici nu e aşa de mare, între mine şi fratele meu sunt 20 de ani diferenţă!
(…)
– Ce te-a atras la proiectul nostru?
– Dincolo de filmul extraordinar pentru care încercăm un remake, este parfumul extraordinar al acelor vremuri de care eu mă simt legată. Cred că am mai avut o altă viaţă atunci. Mă simt foarte bine în pielea personajului feminin din „Artistul”, dar şi în hainele sale. Aş putea cu uşurinţă să umblu îmbrăcată numai în astfel de toalete. Am purtat rochii cu crinolină cu mult degajare, deşi unora le păream desuetă. Cel mai mult m-a atras feminitatea cu totul specială a personajului, mai ales că azi suntem obligate să fim cât mai bărbătoase pentru a răzbi în societate. Feminitatea de altădată este ceva spre care tânjesc din tot sufletul…
-Interviul luat de DAN-SILVIU BOERESCU poate fi citit integral in revista TABU, editia mai 2012, din aceasta dimineata la toate punctele de difuzare a presei!
VEZI MAI MULTE IMAGINI DIN PICTORIAL AICI