Lucruri care fac diferenţa: interviu cu Tudor Kovacs
Tudor Kovacs: Coming-out-ul este important pentru că orientarea sexuală este o parte semnificativă din persoana unui om. Lumea o identifică, în general, cu un comportament sexual, dar ea este un întreg complex de sentimente, afecţiuni, dorinţe, atracţie. În momentul în care oamenii ascund această parte afectivă în mod susţinut, efectele sunt dăunătoare.
Imaginează-ţi că ai purta o mască şi e ca şi când ai fi crescut la casa de copii, dar spui tuturor că ai părinţi, că ţi-ai petrecut weekendul cu mama ta. Se construieşte un fel de personalitate dublă, ai două identităţi şi asta te roade pe dinăuntru. Când spui, scapi de toate astea. Apoi, este important şi pentru exterior, în sensul că nu se poate obţine acceptare din partea celorlalţi atâta vreme cât ei nu văd persoane gay printre ei.
Este un fel de cerc vicios. Dacă există oameni, ei nu pot fi ignoraţi tocmai pentru că există. Dacă fiecare dintre noi şi-ar face coming-out-ul faţă de prietenii, colegii, familia lui, ar fi altfel. Schimbarea s-ar produce de jos în sus. Pentru fiecare există momente, proceduri şi tactici diferite.
Tabu: Cum se face? Există training-uri, persoane specializate care să ofere consiliere?
Tudor: Consilierea nu prea există. De obicei găseşti sprijin pe Internet, din partea unor persoane care sunt ca tine; sunt şi forumuri pe care se discută despre coming-out. În primul rând trebuie să te pregăteşti emoţional, să te gândeşti că vrei să faci asta, să cântăreşti beneficiile şi pericolele în acelaşi timp.
S-ar putea să apară un moment, o situaţie excepţională de care să poţi profita, sau poţi să o faci într-un moment de eroism. Nu cred că există o reţetă clară, dar este cel mai bine să fii pregătit dinainte, să te gândeşti la ce ţi se va întâmpla după aceea, ce dezavantaje vor apărea.
Tabu: Dar ce se întâmplă cu coming out-ul faţă de tine însuţi, cu acceptarea propriei tale orientări?
Tudor: Istoria personală a fiecăruia face ca lucrurile să se întâmple foarte diferit. Acum sunt oameni care trec prin asta mult mai uşor decât înainte pentru că au fost expuşi, au văzut la TV, au citit despre asta.
Dar sunt şi alţii pentru care această experienţă este foarte grea pentru că îşi dau seama că există ceva care îi face diferiţi, dar nu realizează despre ce este vorba. Poţi ajunge în situaţia mai fericită în care să accepţi ceea ce ţi se întâmplă sau în aceea, mai tristă, în care lupţi cu tine însuţi, te sperii, încerci să nu mai fii aşa.
Este un drum prin care trece fiecare cu mai mult sau mai puţin succes. Unii se vor chinui, mulţi dintre ei se vor căsători ca să îşi găsească normalitatea şi îi vor chinui şi pe cei din jurul lor, o vor face pe ascuns din când în când şi se vor da cu capul de pereţi. Pentru alţii drumul se poate încheia cu acceptarea şi cu un fel de moment epifanic în care îşi vor da seama că ceea ce li se întâmplă e totuşi normal.
Tabu: De ce eu? Ce e asta şi de unde vine?
Tudor: Nu se ştie de unde vine toată povestea asta, s-au făcut tot felul de studii, dar pe populaţii prea mici ca să fie semnificative statistic. Există indicii care înclină spre una dintre explicaţii – fie cea genetică, pentru că sunt mici diferenţe biologice; apoi există teoria că s-ar putea să fie vorba despre nişte dezechilibre hormonale prenatale. A treia mare explicaţie este influenţa mediului înconjurător: oamenii nu se nasc, ci devin aşa.
Atunci când a apărut pentru prima dată mişcarea de emancipare gay, dreapta religioasă a spus că este vorba despre un comportament care nu este înnăscut, deci poate fi schimbat; acum lucrurile se inversează: dreapta spune că dacă descoperim gena, putem să o inversăm înainte de naştere. Teoria cea mai acceptată este că s-ar putea să fie vorba de toate şi să nu se ştie care este ponderea fiecăreia.
Tabu: Cine este vinovat pentru orientarea sexuală?
Tudor: Vina apare pentru că tu crezi că e un lucru greşit. De cele mai multe ori e foarte greu să trăieşti în lumea asta şi să crezi că ceea ce ţi se întâmplă este ok. Gândeşte-te cum erai în şcoală şi ce ai citit în cărţile de literatură, în poveştile cu zâne. Nu există niciun model gay. Atunci e normal, dacă nu te potriveşti unui model pe care îl vezi, să crezi că e ceva în neregulă cu tine. Aici apare automat şi vina, care nu se manifestă în sensul „ce am făcut eu de am ajuns aşa?”, ci „ce aş putea să fac ca să nu mai fiu aşa”.
...
Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru tabu.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
NEWSLETTER
ALTE ARTICOLE
- Interviu Lawrance Schimel, scriitor de cărţi de copii cu tematică gay
- Scurtă istorie a lenjeriei masculine
- Actori straight în roluri gay
- Exclusiv Tabu.ro, interviu cu Michael Lucas, actor, regizor şi producător de filme gay
- Obiceiurile virtuale ale bărbaţilor
- Drepturile imigranţilor gay, între anonimat şi recunoaştere
- Branduri şi cumpărători gay
- Exclusiv Tabu.ro, interviu cu Nikolai Alekseev
STIRI
Ţineţi minte cum a încercat Paris Hilton să se disculpe zilele trecute după ce a fost prinsă cu cocaină asupra...
mai multMichael Douglas i-a acordat lui David Letterman primul interviu de când a devenit public faptul că are cancer. Actorul a spus...
mai multMatthew McConaughey este imaginea noului parfum de la Dolce&Gabbana, The One Gentleman. Toate bune şi frumoase până în momentul în care...
mai multV-aţi fi închipuit vreodată că bomba sexy din SATC nu s-a putut bucura de-a lungul anilor de opulenta garderobă folosită în...
mai multStarurile de la Holywood pot conduce de acum ceva mai liniştite. Senatul a aprobat o lege care prevede sancţuini drastice împotriva...
mai mult

















