home»AGENDA»spectacole» Regii mor în picioare

Regii mor în picioare

08 Decembrie 2008 de Lavinia Gliga , Georgiana Ilie

Rating:

Voturi: 13

Majoritatea actriţelor din spectacol joacă, prin rotaţie, în două distribuţii diferite. În imagine, Mariana Mihuţ (Lear) şi Valeria Seciu (Gloucester).

Când Andrei Şerban montează „Lear“ la Bucureşti, lumea teatrului forfoteşte. Când o face contra cronometru, cu două distribuţii feminine diferite, schimbând până în ultimul moment, forfotul devine vuiet, iar cele două premiere capătă o încărcătură explozivă. Aceasta este povestea lor.

ACTUL I: Sâmbătă, după-amiaza primei premiere

Un băieţel bondoc, ieşit cu părinţii la joaca de sâmbătă după-amiază, trece pârâiaşul ce despică parcul Grădina Icoanei şi-şi opreşte atenţia asupra unei noutăţi arămii: „O frunză!”. Peste drum, în faţa Teatrului bucureştean Bulandra, sunt parcate trei tiruri.

Două sunt ale unei firme franţuzeşti, specializate în transportul echipamentelor artistice. Din al treilea, cu număr de România, o mână de bărbaţi, coordonaţi de o femeie, descarcă cutii şi le cară în teatru prin uşa neagră de lemn din stânga intrării principale. Din vecini, huruie un pickhammer. În foaier, zarvei din stradă îi supravieţuieşte doar vuietul bătrânicios al aspiratorului ce operează mocheta roşie.

Andrei Şerban, regizorul-legendă, tocmai s-a întors din pauza de după repetiţiile de dimineaţă. Poartă o haină de piele neagră, pantaloni şi pantofi negri, iar la gât are un fular negru. Îşi pune haina pe spătarul scaunului, dezvelind o cămaşă în dungi albastre-crem şi o vestă neagră tricotată şi se aşază la masa de lângă garderobă.

Fularul rămâne la gât. În seara asta are premieră cu Lear, piesă care marchează întoarcerea pe scena Capitalei.

La 65 de ani, Şerban, care locuieşte în America din 1969, este printre cele mai cunoscute şi controversate nume ale teatrului mondial. A montat în 39 de ţări şi a predat la cele mai importante şcoli din lume, extaziind şi indignând deopotrivă. E un regizor incomod pentru actori (pe care îi vrea neliniştiţi), pentru critici (pe care îi vrea loiali) şi pentru stabilimentul teatral (pe care îl înţeapă periodic cu scrisori deschise).

Conflictele cu teatrul bucureştean l-au determinat să monteze în ultimii ani la Cluj şi Sibiu. A revenit ca invitat de onoare al Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa (organizat de Bulandra), la care participă cu trei piese: „Unchiul Vania” (marele câştigător la UNITER de anul acesta, montat cu Teatrul Maghiar din Cluj), „Spovedanie la Tanacu” (montat cu Academia itine- rantă Andrei Şerban) şi „Lear”.

Simultan, în Bucureşti se desfăşoară Festivalul Naţional de Teatru, care, spune Şerban, i-a refuzat piesele. „Lear“ e o investiţie curajoasă pentru Bulandra. Alexandru Darie, de şapte ani director al Teatrului, şi-a dorit de mult timp să lucreze cu regizorul. Şerban nu a mai montat aici de la „Iulius Cezar“, piesa care l-a lansat acum 40 de ani. Revenirea trebuie să însemne ceva. Ideea unui „Lear“, una dintre cele mai dificile piese ale lui Shakespeare, cu două distribuţii şi Mariana Mihuţ în rolul principal, l-a convins.

Dacă pe vremea bardului, pe scenă urcau doar bărbaţi, Şerban a ales s-o facă invers. În plus, spune regizorul, femeile sunt mai capabile să transmită emoţii. „Lear“ nu e doar o piesă grea. E şi una de care lui Şerban i-a fost frică să se atingă. În anii ’60 a văzut-o la Opera din Bucureşti, pusă în scenă de marele regizor englez Peter Brook. Spectacolul cu decor minimal al celui ce avea să-i devină mentor l-a marcat pentru totdeauna.

Pregătirile pentru „Lear“-ul lui Şerban au început în mai. Castingul a durat două săptămâni. Dragoş Buhagiar a creat decorul în patru – o construcţie pentru care a trebuit să fie şi scenograf şi instalator şi director de şantier. Şi-a dorit o infrastructură uşoară, dar rezistentă, construită din materiale care să simuleze cât mai bine betonul şi nisipul şi care, odată ce se circula pe ele, să nu trădeze sonor artificialitatea.

În iulie au avut loc patru repetiţii cu public, pentru un spectacol care, spunea Şerban, necesită minim şase luni de pregătire. Apoi regizorul s-a întors în America. În ...

Pagina : 1 2 3 4 5 6 7 din 7 pagini