home»STORY»Feature» Tabu de aprilie: Îngerii din jurul ei

Tabu de aprilie: Îngerii din jurul ei

25 Martie 2009 de Lavinia Gliga

Rating:

Voturi: 58

FOTO: Roald Aron

mare comună din Vaslui, cel mai sărac judeţ din România. Satul e lung cât trei staţii de autobuz şi se desface în uliţe împletite de-o parte şi de alta a şoselei. Casele sunt joase, de abia le zăreşti pereţii verzi şi albaştri pe după garduri. Majoritatea gospodăriilor îşi iau apa de la fântâni şi nu toate au curent.

Oamenii fac naveta la Zorleni sau la Bârlad cu autobuze galbene care vin tot la două ore, muncesc în sat, pe pământul lor, sau cu ziua, la alţii. Până în clasa a VIII-a, copiii merg la şcoala din sat. Cam o treime dau la liceu, în Zorleni sau Bârlad, alţii la şcoli profesionale; unii rămân acasă să munceasă. Multe dintre fete se mărită la 16-17 ani şi se lasă de şcoală. Primăvara şi toamna, copiii din clasele mai mari îi ajută pe părinţi la prăşit, la cules, şi mai lipsesc câteva zile.

şcoala ştie de ei, nu e ceva neobişnuit. Dar fetele de clasa a IV-a nu dispar cu zilele. în 2006 directoarea şcolii era Liliana Droşca, o profesoară de matematică din Bârlad. Se apropia sfârşitul anului când o învăţătoare i-a spus că are două eleve de-a IV-a care lipsesc mult, fug de acasă şi-şi petrec timpul într-o casă unde se consumă alcool şi se fumează.

Toată lumea în sat vorbea. Fiind din clasele mici, Droşca nu le cunoştea. A cerut ajutorul Poliţiei din Zorleni, care în câteva zile le-a adus la şcoală. Una era fata cu părul castaniu, cealaltă prietena ei cea mai bună. Până la sfârşitul anului şcolar, Droşca a avut grijă să fie prezente şi să facă recuperare după-masa, ca să treacă în clasa a V-a.

Între timp, a pornit o mică anchetă. S-a interesat de ele la părinţii altor copii, când veneau la şcoală pentru diverse adeverinţe. I-au spus că fuseseră văzute dormind sub un pod, umblând singure prin pădure, venind de la un pădurar care le mai folosea la muncă. Mediul în care intraseră nu avea cum să fie o influenţă bună. Droşca o ştia pe verişoara fetei cu părul castaniu şi pe Murgeanu, cei la care tot stăteau ele. Verişoara i-a fost elevă, până să abandoneze şcoala în clasa a VII-a. Venea obosită la ore după nopţi pierdute: avea faţa tumefiată, roşie, tenul tern, ochii umflaţi. şi Murgeanu, prietenul verişoarei, i-a fost elev. Avea tulburări de comportament şi venea la rându-i dintr-o familie cu probleme. Droşca a vrut să afle ce se întâmplă în familiile copilelor.

Primul caz l-a elucidat mai uşor. Mai deschisă, una dintre ele i-a povestit că fugea de acasă din cauza tatălui vitreg, care ţipa la ea cum intra pe poartă: că e leneşă, că n-a adus apă, că n-a avut grijă de fratele mai mic. Fata cu părul castaniu era mai introvertită. Lua poziţia mutului, răspundea mecanic. De ce mergi la acea familie? Acolo îmi place să stau. şi ce faci acolo? Mă joc. Dar ce faci o zi întreagă? Păi, într-o seară, m-am dus în pod să iau făină. şi ce-ai văzut acolo? Când m-am dus în pod, verişoara mea şi Murgeanu făceau dragoste acolo. Şi tu ce ai făcut? Păi, am luat făină şi am coborât.

Droşca a cunoscut-o şi pe Jana, care i s-a plâns de mai multe ori că fiica ei nu vine acasă. Uneori era băută, se cunoştea după cum vorbea, părea neputincioasă, incapabilă să se impună. Spunea că a încercat să-şi ia fata acasă, dar Murgeanu a alungat-o. Nu ştia ce altceva să mai facă. Pe tatăl fetei nu l-a cunoscut, dar auzise de la oamenii ...