home»STORY»Feature» Tabu de aprilie: Îngerii din jurul ei

Tabu de aprilie: Îngerii din jurul ei

25 Martie 2009 de Lavinia Gliga

Rating:

Voturi: 58

FOTO: Roald Aron

jucării pe pervaz, desene pe pereţi şi un poster cu un băieţel care pupă pe obraz o fetiţă. Are 28 de ani, e asistent social şi expert în bunăstarea copilului.

Prima oară a ajuns la centrul de pe Epureanu când avea 7 ani. Tatăl părăsise familia când el era mic, iar mama, studentă la medicină, murise de cancer. După vreo doi ani la bunici, a ajuns aici. La 8 ani a fost adoptat de o familie înstărită de medici, dar ei se băteau aşa că a fugit în stradă. Primea de mâncare de la oamenii din piaţă şi dormea în tarabe. La 10 ani, la înfăţişarea ce trebuia să definitiveze adopţia, a spus că nu vrea la familia aceea, a ieşit şi le-a trântit uşa în nas. A început să vină iar pe la centru, dar fugea înapoi în stradă de frica băieţilor mai mari, care îl băteau.

La 14 ani a intrat în asistenţă maternală la o familie de ingineri.

Când ei au trebuit să plece în Elveţia, a revenit la centru. A făcut liceul pedagogic, apoi un an a fost învăţător suplinitor. La început de an, le-a dat temă copiilor din clasa a IV-a să scrie o compunere despre vacanţa de vară. O fată a scris că unchiul doarme cu ea, o obligă să se dezbrace şi în timpul somnului o doare. Brătianu a anunţat Poliţia. În timpul anchetei s-a aflat că era agresată de tată, unchi şi bunic, fără ca vreunul să ştie de celălalt. Brătianu îşi găsise menirea: vroia să le facă dreptate copiilor.

A dat la Poliţie, dar a picat examenul medical. În plus, cu cei 1,î8 metri ai lui, nu îndeplinea condiţiile de înălţime. A dat la psihopedagie la Iaşi, unde în primul an s-a îndreptat spre delicvenţa juvenilă. Când şi-a dat seama că tulburările de comportament îşi au rădăcinile în traume, s-a axat pe cazurile de abuz – specilizare aleasă şi la master.

Brătianu conduce centrul de pe Epureanu din 200î şi lucrează cu o echipă de 15 psihologi, sociologi, asistenţi sociali, asistenţi medicali, educatori, supraveghetori. Pentru copii e prima staţie salvatoare. Ajung aici speriaţi, trişti, murdari. Au făcut şi treaba mare pe Brătianu, dar el nici n-a observat, a luat şi scabie de la ei. Rolul lui şi al echipei e să-i accepte aşa cum sunt, să vorbească cu ei, să-i lase să se deschidă. şi să-i mai răsfeţe cu ciocolată şi desene animate.

Copiii primesc îngrijiri medicale, fac psihoterapie, merg la şcoală sau grădiniţă şi sunt ajutaţi – dacă vor – să reia sau să întreţină relaţiile cu familia. În 2008, aici au ajuns 211 copii, 13 dintre ei abuzaţi sexual. Aproape jumătate au trebuit să fie separaţi de părinţi şi trimişi la familia lărgită sau, când nu s-a putut, în centre de plasament sau la asistenţi maternali. În ţară, în 2008 au fost înregistraţi 10.993 de copii neglijaţi şi abuzaţi, 439 dintre ei abuzaţi sexual – 40 la sută în mediul urban. Cauzele sunt sărăcia, părinţii plecaţi în străinătate, consumul de alcool, copiii care fac copii, lipsa de educaţie. Autorităţile şi ONG-urile spun că e nevoie de mai multe centre de zi, mai mulţi asistenţi sociali în mediul rural, campanii de informare şi responsabilizare a părinţilor, legi care să susţină familia.

La început, Corina a privit venirea la centru ca pe o pedeapsă. Prima oară a plecat de acasă la 9 ani, cu prietena şi colega ei de clasă. S-au dus cu trenul la Galaţi, în căutarea unui unchi la care Corina mai fusese cu mama. Tot pe atunci ...