Ameninţarea succesului
Cum ce s-a întâmplat? S-a întâmplat cam aşa. Prin februarie 2007, Code a decis să încerce încă o dată – ultima dată – să demareze proiectul ei mult visat cu transformarea hârtiei în copaci. A lansat un site, a trimis la firme o prezentare şi a găsit câţiva naşi să promoveze ideea (inclusiv Tabu). Spera să stârnească interes. Spera că firmele o vor invita la discuţii, poate îi vor da ceva bani şi încet-încet, poate până în iunie, va crea o infrastructură: maşini, şoferi, program de colectare şi apoi plantări. (Spera să atragă în proiect 300 de firme în doi ani).
Prin martie, au căutat-o de la prima firmă. Nu vroiau să dea bani sau să discute. Vroiau să li se ia hârtia. Nu asta făcea Copacul ăsta?
Când a terminat liceul în 1990, Code habar n-avea ce va face cu viaţa ei.
În Bucureşti o deranjase de la început că se aruncau hârtii pe jos. Ce-ar fi dacă s-ar arunca hârtia la coş? Dar ce-ar fi dacă s-ar recicla?, s-a întrebat prin 2002. Cu banii strânşi pe hârtie s-ar putea cumpăra puieţi. Asta a fost sămânţa Copacului. S-a interesat, n-a găsit proiecte similare, aşa că a scris ea unul şi a încercat să obţină finanţare. Nimic. Aşa s-au dus câţiva ani. Tot ce ştia înainte de încercarea din 2007 era că un copac costă câteva kile de hârtie. Şi, observând munca de la RAA, a estimat că un birou cu vreo 30 de angajaţi strânge aproximativ 100 kg într-o lună.
Deci, au întrebat-o cei de la firmă, veniţi să ne luaţi hârtia? Code, ONGist sufletist idiot, cum îşi zice, n-a putut spune „nu”. Era o singură firmă, ce putea fi aşa greu? Putea să dezvolte infrastructura în paralel. Code a sunat-o pe Oana Păşălan, prietena şi colega ei de la RAA, s-o anunţe că au o misiune. Bucureşteanca avea 23 de ani, terminase ştiinţe politice şi lucra în ONG-uri de la 17 ani. Avea carnet, avea un Matiz roşu şi avea încredere oarbă în ideile Claudiei. Aşa sunt ele – Pic şi Poc –, una cu viziunea, cealaltă cu execuţia. Pe 27 martie s-au dus şi au colectat 40 de kilograme de hârtie.
La RAA, Code învăţase cum stă treaba cu promovarea ideilor ONG-urilor. Uşile se deschideau greu. Puţini aveau chef să discute proiecte pe HIV/SIDA. N-avea de ce să fie altfel pe reciclare şi ecologizare – doar erau atâtea gunoaie peste tot. Nu s-a îngrijorat că prima firmă care le-a căutat a crezut că proiectul e deja funcţional; or fi înţeles ei greşit mesajul.
Apoi a venit a doua firmă. ...
Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru tabu.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
NEWSLETTER
STIRI
Nicio zi fără ştiri de la GaGa! De data aceasta cântăreaţa a s-a trezit că ar fi timpul să decalare că...
mai multMadonna a devenit atât de importantă în proprii ochi încât nu se mai poate înhăita cu persoane de rând, eşi nu...
mai multJustin Timberlake e puţin mai năzdrăvan decât ne-am fi imaginat. Relaţia lui cu Jessica Biel e destul de controversată în sensul...
mai multDeşi ne-a obişnuit cu un comportament extrem de decent, Christina Ricci a dovedit de curând că nu este tot timpul o...
mai multJessica Simpson e "plină" de speranţă. Interpreta a declarat că îşi doreşte să găsească bărbatul perfect înainte să moară. Raţionamentul vedetei...
mai mult
SONDAJ
