user
pass
Proiect personal: Ilinca
Într-un dosar Tabu din 2007, Alina Tudor şi Răzvan Neagoe spuneau că pentru a face carieră în artă au renunţat o vreme la ideea de-a fi părinţi. De-atunci a apărut Ilinca
S-au cunoscut în studenţie şi s-au căsătorit în 2005. Alina, înaltă, cu ochii căprui, calzi şi meditativi, terminase ceramica, Răzvan, energic, cu o privire albastră, ambiţiosă – pictura. La petrecerea de nuntă rochia Alinei a luat foc, dar despre acest moment Răzvan îşi aminteşte glumind doar că n-o mai văzuse „mireasă” până atunci şi că i se tăiase respiraţia.
Au format grupul „focAR”, cu care plănuiau ca în cinci ani să devină vizibili pe piaţa de artă contemporană. Din acest motiv, au amânat să devină părinţi. Vizibilitatea a venit, însă, într-un an. În toamna lui 2008 lucrau deja la al treilea proiect amplu, „Red Spot”, prin care au vrut să atragă atenţia asupra caselor din Bucureşti lăsate în paragină. Timp de trei nopţi, au pus lumini roşii pe pereţii terni şi au povestit despre idee trecătorilor, camerelor de filmat, urechilor de reportofoane.
Cu nouă luni în urmă, pe 8 martie 2008, Alina era în vizită de weekend la Constanţa, la părinţii ei.
Bănuia că ar putea fi însărcinată, dar confirmarea a venit abia atunci, când n-a mai rezistat şi şi-a făcut un test. Apoi încă unul, şi încă unul. De trei ori pozitiv. Alina şi Răzvan au răsucit vestea pe toate părţile şi au hotărât să facă din sarcină un proiect artistic. Primul proiect cu adevărat personal, în care să capteze emoţiile celor nouă luni. Au decis să ţină un jurnal în imagini, folosind o tehnică neconvenţională.
Pe pielea albă, din ce în ce mai întinsă a burţii, Alina desena în fiecare seară cu un dermatograf un simbol care să spună ceva despre ziua aceea, iar Răzvan fotografia micile desene moi cu aparatul Canon. Au început să facă fotografiile pe 10 martie 2008, când rămăseseră fără locuinţă şi se mutaseră în atelierul de 25 de metri pătraţi. Proiectul era un punct de plecare spre normalitate. Primul lucru pe care Alina şi l-a desenat pe piele a fost un punct – conceptual, sugerând speranţa de a dărui un nou sens vieţii. Punctului i-au urmat – timp de 218 zile cât a durat sarcina (numele proiectului este „218”) –, semne de întrebare, cercuri, melci, zâmbete, gene, ochi, curele, flori, case, porţi, mere, seringi, copaci, mese, constatări („s-a mişcat!”), întrebări („fetiţă?”, „băiat?”, „nasc?”). Alina şi Răzvan spun că prin arta desenului au ales să se redescopere ca indivizi, din perspective diferite: un unghi frontal, care urmărea punerea în valoare a desenului şi unul de semiprofil, fotografii care urmau să fie adunate într-un film despre mărirea abdomenului, pe măsură ce viaţa dinăuntru avansa.
Din cele 218 zile, Alina îşi aminteşte mai ales ultima săptămână. „Orice făceam, oricum mă mişcam, gândul zbura acolo, la momentul naşterii.” Alina urma să nască pe 4 noiembrie 2008. Doctorul a chemat-o la spital. Şi-a făcut bagajul şi împreună cu Răzvan au plecat spre maternitate.
După un consult, au aflat că ar trebui să se întoarcă a doua zi – dacă peste noapte nu s-ar fi întâmplat nimic – ca să i se provoace naşterea. Alina vroia să nască natural, aşa că în acea seară s-au plimbat kilometri întregi, pe jos, pentru ca asta să o ajute. Alina nu a putut să doarmă: „În burta mea era un dans în toată regula”.
Dimineaţa, s-au dus din nou la spital. Începuseră contracţile şi intrase în panică. Pentru a ajunge în sala de naştere, a traversat o altă sală, mare, plină de femei în travaliu, paturi, doctori şi cămăşi de noapte. Acum era singură. I-au pus curele şi ventuze şi au imobilizat-o cu trupul pe o parte. O monitorizau şi ascultau bătăile inimii copilului. Uneori, inima nu se mai auzea deloc, iar Alina amorţise de teamă. Telefonul, aşezat pe notiera de lângă pat, suna încontinuu. Bănuia că e Răzvan, dar n-a apucat să-i răspundă decât târziu, când doctorul venise să o anunţe că va trebui să-i facă cezariană.
S-a trezit din anestezie cu vocea lui Răzvan care îi spunea că au o fetiţă. În timpul travaliului, Ilinca (au vrut să o boteze Sophia, însă în cele din urmă au ales Ilinca) îşi blocase singură respiraţia cu una dintre mâini, încolăcind-o în jurul gâtului. Ca să nu rişte pierderea copilului, doctorul a ales cezariana. Ilinca s-a născut sănătoasă, o fetiţă de 52 de centimetri şi 3,2 kilograme.
În ultima poză din proiectul „218”, pe care Alina şi Răzvan vor să îl expună în iunie sau iulie la Iaşi, dermatograful urmăreşte pentru ultima oară arcul burţii. Scrie „Start!”.
Au format grupul „focAR”, cu care plănuiau ca în cinci ani să devină vizibili pe piaţa de artă contemporană. Din acest motiv, au amânat să devină părinţi. Vizibilitatea a venit, însă, într-un an. În toamna lui 2008 lucrau deja la al treilea proiect amplu, „Red Spot”, prin care au vrut să atragă atenţia asupra caselor din Bucureşti lăsate în paragină. Timp de trei nopţi, au pus lumini roşii pe pereţii terni şi au povestit despre idee trecătorilor, camerelor de filmat, urechilor de reportofoane.
Cu nouă luni în urmă, pe 8 martie 2008, Alina era în vizită de weekend la Constanţa, la părinţii ei.
Pe pielea albă, din ce în ce mai întinsă a burţii, Alina desena în fiecare seară cu un dermatograf un simbol care să spună ceva despre ziua aceea, iar Răzvan fotografia micile desene moi cu aparatul Canon. Au început să facă fotografiile pe 10 martie 2008, când rămăseseră fără locuinţă şi se mutaseră în atelierul de 25 de metri pătraţi. Proiectul era un punct de plecare spre normalitate. Primul lucru pe care Alina şi l-a desenat pe piele a fost un punct – conceptual, sugerând speranţa de a dărui un nou sens vieţii. Punctului i-au urmat – timp de 218 zile cât a durat sarcina (numele proiectului este „218”) –, semne de întrebare, cercuri, melci, zâmbete, gene, ochi, curele, flori, case, porţi, mere, seringi, copaci, mese, constatări („s-a mişcat!”), întrebări („fetiţă?”, „băiat?”, „nasc?”). Alina şi Răzvan spun că prin arta desenului au ales să se redescopere ca indivizi, din perspective diferite: un unghi frontal, care urmărea punerea în valoare a desenului şi unul de semiprofil, fotografii care urmau să fie adunate într-un film despre mărirea abdomenului, pe măsură ce viaţa dinăuntru avansa.
Din cele 218 zile, Alina îşi aminteşte mai ales ultima săptămână. „Orice făceam, oricum mă mişcam, gândul zbura acolo, la momentul naşterii.” Alina urma să nască pe 4 noiembrie 2008. Doctorul a chemat-o la spital. Şi-a făcut bagajul şi împreună cu Răzvan au plecat spre maternitate.
După un consult, au aflat că ar trebui să se întoarcă a doua zi – dacă peste noapte nu s-ar fi întâmplat nimic – ca să i se provoace naşterea. Alina vroia să nască natural, aşa că în acea seară s-au plimbat kilometri întregi, pe jos, pentru ca asta să o ajute. Alina nu a putut să doarmă: „În burta mea era un dans în toată regula”.
Dimineaţa, s-au dus din nou la spital. Începuseră contracţile şi intrase în panică. Pentru a ajunge în sala de naştere, a traversat o altă sală, mare, plină de femei în travaliu, paturi, doctori şi cămăşi de noapte. Acum era singură. I-au pus curele şi ventuze şi au imobilizat-o cu trupul pe o parte. O monitorizau şi ascultau bătăile inimii copilului. Uneori, inima nu se mai auzea deloc, iar Alina amorţise de teamă. Telefonul, aşezat pe notiera de lângă pat, suna încontinuu. Bănuia că e Răzvan, dar n-a apucat să-i răspundă decât târziu, când doctorul venise să o anunţe că va trebui să-i facă cezariană.
S-a trezit din anestezie cu vocea lui Răzvan care îi spunea că au o fetiţă. În timpul travaliului, Ilinca (au vrut să o boteze Sophia, însă în cele din urmă au ales Ilinca) îşi blocase singură respiraţia cu una dintre mâini, încolăcind-o în jurul gâtului. Ca să nu rişte pierderea copilului, doctorul a ales cezariana. Ilinca s-a născut sănătoasă, o fetiţă de 52 de centimetri şi 3,2 kilograme.
În ultima poză din proiectul „218”, pe care Alina şi Răzvan vor să îl expună în iunie sau iulie la Iaşi, dermatograful urmăreşte pentru ultima oară arcul burţii. Scrie „Start!”.
Continuare in revista TABU
Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru tabu.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
NEWSLETTER
STIRI
Lui Gerard Butler îi e frică să facă sex
Gerard Butler nu mai fac sex ca altădată pentru că se teme că detaliile legate de relaţiile lui sexuale vor ajunge...
mai mult
Operă inspirată din viaţa Annei Nicole Smith
Viaţa controversatei Anna Nicole Smith va fi transformată în operă lirică. Şi nu oriunde, ci chiar la Covent Garden-ul din Londra....
mai mult
Demi Moore le pozează goale pe Nicole Richie, Kim Kardashian şi Selma Blair pentru Bazaar
Nicole Richie, Kim Kardashian şi Selma Blair au renunţat complet la haine pentru a poza în revista Harper's Bazar într-un pictorial...
mai mult
Mariah Carey, disperată după muncă
Acum nu foarte mulţi ani Mariah Carey a primit Zmeura de Aur pentru rolul din "Glitter", dar situaţia s-a schimbat de...
mai mult
Însuratul Mark Owen şi cele 10 aventuri ale sale
Alte stiri
Componentul trupei Take That, Mark Owen, a mărturist aseară că şi-a înşelat soţia de cel puţin zece ori. Cântăreţul a făcut...
mai mult
Calculeaza-ti acum greutatea ideala!
Publicitate
SONDAJ
Ce puteri supranaturale ti-ar placea sa ai?
© 2009 Tabu.ro, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate
