home»STORY»DOSAR» Baby Swamy, Roboţica muzicală

Baby Swamy, Roboţica muzicală

06 Iulie 2009 de Lavinia Gliga

Rating:

Voturi: 2

FOTO: Cosmin Bumbuţ

Baby Swamy

Anca îl ţintuieşte pe chelner cu ochii ei de copil care s-a înfruptat cu bomboane înainte de masă şi comandă o apă plată, cu lămâie şi umbreluţă. „N-avem umbreluţe, dar pot să-ţi aduc cu steguleţ”, îi răspunde acesta fâstâcit. Anca acceptă chicotind. Aşa e ea uneori: pisicoasă ca birmaneza ei Missy şi persanul Bozo cu faţă de capac, fandosită ca madama desenată pe tricoul alb, răsfăţată ca muzica Cats Love Dogs. Nu e întâmplător acel „baby”, din numele ei de scenă, Baby Swamy. La 26 de ani,

Anca Petcu e o femeie-copil, care visează lucruri mari şi crede că viaţa e grea doar dacă vrei tu să fie. În Cats Love Dogs, trupa ei şi a compozitorului Mihai Ogăşanu, experimentează – cu vocea, cu personalitatea, cu machiajul şi hainele. Cântă un mix electro-pop-dance, cu instrumental complex şi versuri simple, pline de energie. „Piese Kinder”, îi place Ancăi să le spună.

„Nu te aştepţi să se schimbe ritmul şi vocea şi să se şi potrivească. Sunt şi pentru amatori şi pentru cunoscătorii de muzică. Vreau acel sentiment pe care îl am când ascult un artist de mai multe ori şi descopăr ceva de fiecare dată.” Anca n-are studii muzicale (a terminat Litere) şi a făcut canto cu o moldoveancă studentă la Conservator, pentru că nu-i place stilul imprimat de şcoala românească de canto.

A ascultat multă muzică (acum e fascinată de Vanessa Paradis) şi a fost atentă la tehnică, la stare. A căpătat siguranţă, lejeritate şi un stil care-i permite să ţină un concert fără să fie apoi nevoie de pauze de o săptămână. Cu Mihai a început să lucreze în 2007, după ce plecase cu un rucsac în spate din Galaţi ca să facă muzică şi trecuse prin studiourile mai multor compozitori (primul a fost Marius Moga, care pe atunci căuta voci pentru Wassabi). Anca îşi dorea să cânte muzică cu identitate, nu dictată de reţete. Mihai era şi el sătul de vânătorii de hituri, aşa că „am făcut ce-a vrut sufletul nostru.” „Zupper” a fost prima piesă cu care au ieşit în lume. A avut premiera în 2008 la un radio indie londonez, de unde a fost preluată de un DJ şi exportată în Ibiza.

La noi a prins avânt mai greu: radiourile au ezitat s-o difuzeze, pentru că nu era nici underground, nici mainstream. „Daţi-o”, le-a spus Anca, „nu decideţi voi ce place şi ce nu.” A mai auzit remarce de genul, „nu e de România”, sau „e pozitivă, e mişto, dar nu s-a mai auzit, lumea nu ştie.” „Păi şi să nu afle de undeva?”, s-a zburlit ea. Pe lângă sunete, Anca se joacă cu imaginea. În clipul „Zupper” joacă o roboţică umanizată care descoperă ce au uitat oamenii şi poartă un brâu muncitoresc pentru unelte şi cercei din CD-uri. De vestimentaţia ei se ocupă acum Kristina Dragomir, pe care o bombardează cu idei: pălării cu becuri, şuruburi de pus în păr, mâneci din folii protectoare. „Totul e construit din mine”, spune Anca, „elementele de imagine sunt extensii ale mele.” Nici acel „Swamy” din numele de scenă nu e întâmplător. Vine din sanscrită şi înseamnă „cel care este stăpân pe destinul lui”. E convinsă că în timp, cu răbdare şi muncă, va veni şi notorietatea. Până atunci, poate glumi liniştită: „Eu sunt o vedetă, dar lumea încă n-a aflat.”

Pe Baby Swamy o puteţi asculta AICI!