home»STORY»Feature» Joacă de copii

Joacă de copii

10 Iulie 2009 de Ana Maria Ciobanu

Rating:

Voturi: 18

Maria

În clasa I, Maria a obţinut nouă diplome la cele nouă materii studiate. Probabil va termina clasa a II-a la fel de bine. E cea mai mică bloggeriţă din România şi îi place să scrie poveşti întortocheate. Îi mai plac muzeele, cărţile, desenul „Babuin şi Nevăstuica” şi Manchester United. Adoră să bată lovituri libere şi e singura fată din parc care joacă fotbal. Şi dacă vrea, te bate.

Maria David are 8 ani şi 8 luni şi e cea mai tânără bloggeriţă din România. A început să posteze acum un an şi pune pe blog cam tot ce-i trece prin minte: poezii, poveşti, întâmplări din vacanţă, scrisori către Moş Nicolae şi Moş Crăciun, dar şi sugestii de organizare a timpului. Ultimele, pentru că nu-i plac oamenii care stau degeaba. „Timpul este foarte preţios şi nu trebuie să-l irosim.”, a scris la începutul anului, continuând cu o listă întreagă de activităţi pe care trebuie să le faci ca să nu devii „om de serviciu”: să te trezeşti cât mai devreme (la 7:00!), să faci gimnastică, să alergi prin parc la aer curat, să citeşti şi să te informezi pe Google despre astronomie, chimie, religie, gramatică, zoologie.
E lungă şi slăbuţă. Are 30 de kilograme, dar nu ştie ce înălţime. Oricum e cu o palmă mai înaltă decât Răzvan şi Gabi, cei mai buni prieteni ai ei.

Nu e mâncăcioasă. Un prânz ideal pentru ea e format din doi kiwi mari, trei mere uriaşe şi un morcov. Urăşte ciupercile. A încercat o dată să mănânce, „ca să fiu şi eu om normal”, dar nu a putut. Mama îi spune mereu că trăieşte cu aer. Într-una dintre fotografiile de pe blogulmariei.blogspot.com părul ei lung şi şaten pare de prinţesă, drept, frumos pieptănat, lucios. Offline, e uşor ciufulit în creştet, încurcat pe la ceafă şi prins într-o codiţă puţin strâmbă. Mai nou are şi breton pentru că s-a tuns în vacanţă la Buni.
E drăguţă, dar devine frumoasă când aleargă, când se strâmbă, când se împinge cu băieţii, când se face că aruncă cu bolovani după mine, când mi se atârnă de picioare şi mă plachează ca la rugby, când râde cu toţi dinţii, când merge ţanţoşă prin parc conştientă că multe fete, mai ales Sidonia, o invidiază pentru prietenia ei la cataramă cu Răzvan şi Gabi.
Locuieşte în Bucureşti, într-un bloc drăguţ de pe Calea Văcăreşti, cu mama ei Anca, tatăl ei Valentin (care ştie să gătească păstrăv) şi din când în când cu doamna Elena, bona. Anca are 38 de ani şi e redactor şef la Reader’s Digest, iar Valentin are 41 şi e şef de depozit. Blocul e la un minut de mers de parcul Tineretului şi la maxim 10 minute de şcoala generală unde Maria e cea mai bună elevă din clasă, la egalitate cu Răzvan.
Ştie să citească de la patru ani. În prima zi de şcoală i s-a cerut să umple o pagină de mate cu puncte. Şi acum râde când îşi aminteşte ce plictisitor a fost. Păstrează cu sfinţenie caietele vechi şi din când în când se mai uită pe ele pentru că i se face dor. Aşa cum i se face dor şi de „bătrânul Abecedar”. Are totul stocat în sertare: prima dictare, prima pagină scrisă pe dictando, caietele de la grădiniţă în care sunt bastonaşe mai complicate decât ce-a făcut în clasa I şi carnetul care nu cunoaşte alt calificativ în afară de „foarte bine”.
Se hlizeşte mult când se gândeşte că scrie şi citeşte cel mai repede din clasă. Ar citi şi mai repede dacă ar lăsa-o „doamna”. Nu e neapărat mândră, ci mai degrabă surprinsă de cât de lenţi sunt colegii ei.
„Am unul care citeşte pe silabe, se bâlbâie. Mie imi vine să adorm în bancă. Cât citeşte el o dată eu citesc de zece ori în gând. Pierdem toată ora şi eu tot n-am făcut nimic. Mai am unul care nu ştie să citească nici o literă.”
La şcoală, Maria citeşte la ...

Pagina : 1 2 3 4 5 6 din 6 pagini

Cuvinte cheie: joaca de copii, maria david, blog, blogerita la 8 ani, feature