DOSAR MUNCĂ: Ce-am făcut când a venit criza
Li s-a spus că nu mai e nevoie de serviciile lor şi s-au trezit fără job în plină recesiune. Trei femei din industria comunicării povestesc pentru TABU ce s-a întâmplat mai departe.
Ioana Chicet-Macoveiciuc, 29 de ani
Lucram într-o agenţie de comunicare ca manager de proiecte online, când, la începutul lui martie, la o zi după ce am anunţat în presă existenţa diviziei pe care o conduceam, am aflat că din cauza crizei departamentul se închide. A fost divizia online cu cea mai scurtă durată de viaţă oficială: o zi. Aş fi putut să mă angajez în altă parte, dar am ales să devin freelancer, adică să continui să fac proiecte online, nu pentru o agenţie sau un patron, ci pentru mine, lucrând direct cu clienţii.
Muncesc de acasă. Mă trezesc disciplinată în fiecare dimineaţă nu mai târziu de ora nouă, îmi iau micul dejun deasupra tastaturii. Sunt zile în care mă prinde şase seara fără să mă fi ridicat din faţa calculatorului. Când nu am de lucru, mă duc în parc şi scriu pentru mine sau citesc, aşezată în iarbă.
Nu ignor dezavantajele. E criză şi chiar şi cel mai mulţumit client va întârzia să plătească. Sunt luni în care, după ce achit chiria şi rata la maşină, nu mai rămân cu mare lucru, dar sunt şi luni în care clienţii îşi plătesc restanţele şi-atunci simt că am luat-o pe drumul cel bun.
Am învăţat rapid că independenţa creează dependenţă. Mi-e bine să ştiu că nu-mi suflă nimeni în ceafă, că îmi gestionez singură resursele creative, umane şi financiare, că îmi setez singură deadline-uri. Acum mi-e greu să cred că voi mai putea lucra nouă ore la un birou, cu şedinţe din patru în patru ore, rapoarte şi analize în Excel. Pe de altă parte îmi lipsesc confortul pe care ţi-l dau un salariu fix, pe care ştii că te poţi baza no matter what, o asigurare medicală completă, colegi cu care schimbi două vorbe în pauza de masă.
Nu exclud nicio posibilitate: poate mă voi angaja, dacă primesc vreo ofertă interesantă, poate n-o să mă mai angajez niciodată. Deocamdată mă bucur de tot ce trăiesc. Scriu în fiecare zi câte ceva pentru mine, pentru blogul meu sau pentru clienţi şi asta mă face fericită, pe termen scurt şi lung.
======
Cristina Mitu, 24 de ani
Şeful mi-a zis că renunţă la mine la mijlocul lunii noiembrie. A spus că nu-şi permite să mă ţină, preferă să facă el jobul meu, că-i iese mai bine şi nu mai pierde timp să mă înveţe. Lucram de o lună copywriter în agenţia lui de publicitate din Cluj şi eram în ultimul an de facultate. M-a sfătuit să plec în Bucureşti dacă vreau să învăţ meserie şi l-am ascultat. Imediat după absolvire, în iulie, m-am mutat în Capitală.
Mulţi mi-au spus că vara nu e perioada cea mai bună să-mi caut de lucru, că toată lumea e în concedii. Eu am vrut să profit de lunile astea să-mi fac relaţii. Am pornit un blog, mi-am făcut cont pe Twitter şi am încercat să cunosc prin intermediul Internetului cât mai mulţi oameni din industrie. E mult mai simplu să te duci la o agenţie recomandat de cineva care a discutat cu tine şi ştie ce potenţial ai.
Deocamdată stau la sora mea, iar financiar mă ajută părinţii. Aplic pentru internshipuri şi joburi de marketing assistant. Mă gândesc că n-ar fi rău nici secretară la o agenţie de publicitate, le-aş pune condiţia să mă lase să particip la brainstorming. Le duc cafeaua o vreme şi dacă sunt bună o să mă remarce, iar când o să ...
Lucram într-o agenţie de comunicare ca manager de proiecte online, când, la începutul lui martie, la o zi după ce am anunţat în presă existenţa diviziei pe care o conduceam, am aflat că din cauza crizei departamentul se închide. A fost divizia online cu cea mai scurtă durată de viaţă oficială: o zi. Aş fi putut să mă angajez în altă parte, dar am ales să devin freelancer, adică să continui să fac proiecte online, nu pentru o agenţie sau un patron, ci pentru mine, lucrând direct cu clienţii.
Muncesc de acasă. Mă trezesc disciplinată în fiecare dimineaţă nu mai târziu de ora nouă, îmi iau micul dejun deasupra tastaturii. Sunt zile în care mă prinde şase seara fără să mă fi ridicat din faţa calculatorului. Când nu am de lucru, mă duc în parc şi scriu pentru mine sau citesc, aşezată în iarbă.
Nu ignor dezavantajele. E criză şi chiar şi cel mai mulţumit client va întârzia să plătească. Sunt luni în care, după ce achit chiria şi rata la maşină, nu mai rămân cu mare lucru, dar sunt şi luni în care clienţii îşi plătesc restanţele şi-atunci simt că am luat-o pe drumul cel bun.
Am învăţat rapid că independenţa creează dependenţă. Mi-e bine să ştiu că nu-mi suflă nimeni în ceafă, că îmi gestionez singură resursele creative, umane şi financiare, că îmi setez singură deadline-uri. Acum mi-e greu să cred că voi mai putea lucra nouă ore la un birou, cu şedinţe din patru în patru ore, rapoarte şi analize în Excel. Pe de altă parte îmi lipsesc confortul pe care ţi-l dau un salariu fix, pe care ştii că te poţi baza no matter what, o asigurare medicală completă, colegi cu care schimbi două vorbe în pauza de masă.
Nu exclud nicio posibilitate: poate mă voi angaja, dacă primesc vreo ofertă interesantă, poate n-o să mă mai angajez niciodată. Deocamdată mă bucur de tot ce trăiesc. Scriu în fiecare zi câte ceva pentru mine, pentru blogul meu sau pentru clienţi şi asta mă face fericită, pe termen scurt şi lung.
======
Cristina Mitu, 24 de ani
Şeful mi-a zis că renunţă la mine la mijlocul lunii noiembrie. A spus că nu-şi permite să mă ţină, preferă să facă el jobul meu, că-i iese mai bine şi nu mai pierde timp să mă înveţe. Lucram de o lună copywriter în agenţia lui de publicitate din Cluj şi eram în ultimul an de facultate. M-a sfătuit să plec în Bucureşti dacă vreau să învăţ meserie şi l-am ascultat. Imediat după absolvire, în iulie, m-am mutat în Capitală.
Mulţi mi-au spus că vara nu e perioada cea mai bună să-mi caut de lucru, că toată lumea e în concedii. Eu am vrut să profit de lunile astea să-mi fac relaţii. Am pornit un blog, mi-am făcut cont pe Twitter şi am încercat să cunosc prin intermediul Internetului cât mai mulţi oameni din industrie. E mult mai simplu să te duci la o agenţie recomandat de cineva care a discutat cu tine şi ştie ce potenţial ai.
Deocamdată stau la sora mea, iar financiar mă ajută părinţii. Aplic pentru internshipuri şi joburi de marketing assistant. Mă gândesc că n-ar fi rău nici secretară la o agenţie de publicitate, le-aş pune condiţia să mă lase să particip la brainstorming. Le duc cafeaua o vreme şi dacă sunt bună o să mă remarce, iar când o să ...
Pagina : 1 2 din 2 pagini
Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru tabu.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
NEWSLETTER
STIRI
Paris Hilton, prinsă cu poşeta pe Twitter
Ţineţi minte cum a încercat Paris Hilton să se disculpe zilele trecute după ce a fost prinsă cu cocaină asupra...
mai mult
Michael Douglas: Voi învinge cancerul!
Michael Douglas i-a acordat lui David Letterman primul interviu de când a devenit public faptul că are cancer. Actorul a spus...
mai mult
Matthew McConaughey, retuşat pentru Dolce&Gabbana
Matthew McConaughey este imaginea noului parfum de la Dolce&Gabbana, The One Gentleman. Toate bune şi frumoase până în momentul în care...
mai mult
Kim Cattral, prea mare pentru hainele prea mici din SATC
V-aţi fi închipuit vreodată că bomba sexy din SATC nu s-a putut bucura de-a lungul anilor de opulenta garderobă folosită în...
mai mult
Americanii au adoptat o lege dură împotriva paparazzilor
Alte stiri
Starurile de la Holywood pot conduce de acum ceva mai liniştite. Senatul a aprobat o lege care prevede sancţuini drastice împotriva...
mai mult
Calculeaza-ti acum greutatea ideala!
Publicitate
© 2009 Tabu.ro, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate
