LOVE STORY: De 11 ani
De când i-am auzit prima dată au trecut peste 200 de concerte cu mine în primul rând. Am terminat gimnaziul, liceul, facultatea, m-am îndrăgostit, iar Iris mi-au fost mereu coloana sonoră.
În octombrie se împlinesc 11 ani de când iubesc. 11 ani de goană „prin ploi şi vânt nebun” cu „obrazul ars de soare şi lovit de furtuni” în care am strâns discografia completă Iris (vinil, CD, DVD), două albume de fotografii, 642 de imagini, un băţ de la Nelu Dumitrescu, 12 postere, 48 de tăieturi din ziare, 10 articole vestimentare semnate cu markerul, un dosar plin cu autografe.
Totul a început în ’98 când tata a adus acasă o casetă portocalie pe care scria Mirage. Aveam 10 ani, iar vocea caldă şi brusc atât de în forţă, versurile şi fotografiile din album au fost suficiente ca să mă îndrăgostesc de Cristi Minculescu.
În ’99 eram cu mama la Costineşti, când am aflat că pe plaja de la Radio Vacanţa vor cânta Iris. Am alergat la tarabele cu vederi şi am ales o inimioară desenată cu degetul în nisip, destinatarea primului meu autograf.
La auzul puternicului „Bună seara prieteni!” am crezut că leşin. Chitara lui Valter a izbucnit, iar eu m-am dedat head-banging-ului de care habar n-aveam că sunt în stare. După mai bine de două ore, cu inima bătând în ritm de Trenul fără naş şi planuri de dezvăluire a dragostei mele eterne, m-am aşezat la coadă.
El a apărut într-o geacă de fâş galben, stingându-şi grăbit ţigara. Ţipete, blitzuri, casete, sâni, oglinzi retrovizoare se întindeau tot mai sus, speriindu-mă niţel. Cristi se oprea la fiecare fan, îmbrăţişa, pupa, semna. Am aşteptat sub cotul lui. La sfârşit, şi-a coborât privirea şi mi-a zâmbit atât de prietenos încât vise cu fugit împreună în lume mi-au umplut capul acoperit de o bandană. „Tu n-ai îngheţat, mă??!”, mi-a spus. Amuţisem. A scrijelit cu pixul în centrul inimioarei: „Cristi Iris”. Am simţit o căldură incredibilă şi un miros subtil de parfum când m-a îmbrăţişat şi m-a pupat pe obraz. Astăzi trebuie să te uiţi foarte atent la inima din nisip ca să-ţi dai seama ce ascunde.
De-atunci mi-am dorit să trăiesc un concert perpetuu. Visam că-i voi însoţi în turnee, că voi apărea în videoclipuri şi mi se vor dedica melodii. Lăsam în oracole amintiri cu versurile de la „Baby” şi eram o ciudată pentru colegii mei colecţionari de postere cu Andre şi Genius.
Îndrăgosteala s-a transformat subit în recunoştinţă în toamna lui 2001. După lungi chinuri, părinţii mei divorţaseră şi tata se mutase. Aveam 13 ani, geacă de piele şi ochii ceva mai plânşi. Ajunsesem în Lăptărie cu o oră înainte de concert , luasem autografe pe nişte tăieturi din ziare şi îi pusesem lui Cristi eterna întrebare „Pe unde mai cântaţi săptămâna asta?”, când din capăt a răsărit un chip familiar. Tata se îndrepta către mine hotărât să mă prezinte „lu’ Minculescu”. M-am împotrivit degeaba. S-a postat la masa lui, i-a strâns mâna şi a grăit stupid: „Cutărescu, avocat!”. Cristi l-a privit întrebător şi calvarul a continuat: „Ne ştim, moşule, de prin Lido, de prin astea...”. Mă ascundeam sperând să nu se prindă că ăla e tata, dar a urmat lovitura fatală: „Vreau să ţi-o prezint pe fii-mea”. Când mă gândeam că a reuşit să strice unul din puţinele lucruri care mă mai făceau fericită, l-am auzit pe Cristi şuierând: „Ne ştim.” Răspunsul ăla sec l-a întors pe tata la masa lui. O victorie. Dar pe urmă nu l-am mai putut privi cu aceiaşi ochi pe Cristi. Era ilar să-mi imaginez că vom fi împreună.
Pe atunci mama avea 30 de ani. Îmi cunoştea gaşca, mă ducea cu maşina la concerte şi îşi umplea portbagajul de fani – copii pe care îi lăsa noaptea pe la ...
Totul a început în ’98 când tata a adus acasă o casetă portocalie pe care scria Mirage. Aveam 10 ani, iar vocea caldă şi brusc atât de în forţă, versurile şi fotografiile din album au fost suficiente ca să mă îndrăgostesc de Cristi Minculescu.
În ’99 eram cu mama la Costineşti, când am aflat că pe plaja de la Radio Vacanţa vor cânta Iris. Am alergat la tarabele cu vederi şi am ales o inimioară desenată cu degetul în nisip, destinatarea primului meu autograf.
El a apărut într-o geacă de fâş galben, stingându-şi grăbit ţigara. Ţipete, blitzuri, casete, sâni, oglinzi retrovizoare se întindeau tot mai sus, speriindu-mă niţel. Cristi se oprea la fiecare fan, îmbrăţişa, pupa, semna. Am aşteptat sub cotul lui. La sfârşit, şi-a coborât privirea şi mi-a zâmbit atât de prietenos încât vise cu fugit împreună în lume mi-au umplut capul acoperit de o bandană. „Tu n-ai îngheţat, mă??!”, mi-a spus. Amuţisem. A scrijelit cu pixul în centrul inimioarei: „Cristi Iris”. Am simţit o căldură incredibilă şi un miros subtil de parfum când m-a îmbrăţişat şi m-a pupat pe obraz. Astăzi trebuie să te uiţi foarte atent la inima din nisip ca să-ţi dai seama ce ascunde.
De-atunci mi-am dorit să trăiesc un concert perpetuu. Visam că-i voi însoţi în turnee, că voi apărea în videoclipuri şi mi se vor dedica melodii. Lăsam în oracole amintiri cu versurile de la „Baby” şi eram o ciudată pentru colegii mei colecţionari de postere cu Andre şi Genius.
Îndrăgosteala s-a transformat subit în recunoştinţă în toamna lui 2001. După lungi chinuri, părinţii mei divorţaseră şi tata se mutase. Aveam 13 ani, geacă de piele şi ochii ceva mai plânşi. Ajunsesem în Lăptărie cu o oră înainte de concert , luasem autografe pe nişte tăieturi din ziare şi îi pusesem lui Cristi eterna întrebare „Pe unde mai cântaţi săptămâna asta?”, când din capăt a răsărit un chip familiar. Tata se îndrepta către mine hotărât să mă prezinte „lu’ Minculescu”. M-am împotrivit degeaba. S-a postat la masa lui, i-a strâns mâna şi a grăit stupid: „Cutărescu, avocat!”. Cristi l-a privit întrebător şi calvarul a continuat: „Ne ştim, moşule, de prin Lido, de prin astea...”. Mă ascundeam sperând să nu se prindă că ăla e tata, dar a urmat lovitura fatală: „Vreau să ţi-o prezint pe fii-mea”. Când mă gândeam că a reuşit să strice unul din puţinele lucruri care mă mai făceau fericită, l-am auzit pe Cristi şuierând: „Ne ştim.” Răspunsul ăla sec l-a întors pe tata la masa lui. O victorie. Dar pe urmă nu l-am mai putut privi cu aceiaşi ochi pe Cristi. Era ilar să-mi imaginez că vom fi împreună.
Pe atunci mama avea 30 de ani. Îmi cunoştea gaşca, mă ducea cu maşina la concerte şi îşi umplea portbagajul de fani – copii pe care îi lăsa noaptea pe la ...
Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru tabu.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
28 August 2009, 17:12
Ma bucur ca te-a distrat:)
2.2
Ce i-am raspuns la "Tu n-ai inghetat ma?"? Na, era 26 august, trecut de 12 noaptea, frig...toata lumea era infofolita, eu eram mica si muta :))Ma bucur ca te-a distrat:)
NEWSLETTER
STIRI
Paris Hilton, prinsă cu poşeta pe Twitter
Ţineţi minte cum a încercat Paris Hilton să se disculpe zilele trecute după ce a fost prinsă cu cocaină asupra...
mai mult
Michael Douglas: Voi învinge cancerul!
Michael Douglas i-a acordat lui David Letterman primul interviu de când a devenit public faptul că are cancer. Actorul a spus...
mai mult
Matthew McConaughey, retuşat pentru Dolce&Gabbana
Matthew McConaughey este imaginea noului parfum de la Dolce&Gabbana, The One Gentleman. Toate bune şi frumoase până în momentul în care...
mai mult
Kim Cattral, prea mare pentru hainele prea mici din SATC
V-aţi fi închipuit vreodată că bomba sexy din SATC nu s-a putut bucura de-a lungul anilor de opulenta garderobă folosită în...
mai mult
Americanii au adoptat o lege dură împotriva paparazzilor
Alte stiri
Starurile de la Holywood pot conduce de acum ceva mai liniştite. Senatul a aprobat o lege care prevede sancţuini drastice împotriva...
mai mult
Calculeaza-ti acum greutatea ideala!
Publicitate
© 2009 Tabu.ro, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate
genial articolul. iti spun sincer, am ras cu lacrimi cand l-am citit :)