home»STORY»Feature» Prima zi de şcoală în Canada

Prima zi de şcoală în Canada

30 Septembrie 2009 de Ana Maria Popescu

Rating:

Voturi: 1

14 Septembrie 2009, Knoxdale Public School
Ottawa, Canada

Emoţii puternice, frica de necunoscut, o senzaţie de gol în stomac şi de neputinţă mă încearcă privindu-mi băieţelul de 4 ani şi jumătate, Luca, îndreptându-se cu paşi siguri şi săltăreţi către uşa şcolii franceze unde anul acesta îşi va începe educaţia. Raţional, îmi spun că e doar începutul unei noi etape frumoase şi pline de descoperiri fantastice din viaţa noastră dar, sentimental, nu-mi pot stăvili gândurile de mamă care îşi iubeşte puiul mai mult decât orice pe lume şi care parcă nu ar vrea niciodată să-l lase să zboare din cuibul construit cu atâta dragoste şi căldură.

Săptămâna trecută îl priveam desenând ceva pentru mine, o „surpriză“ pentru întoarcerea din spital (când Nakoa, frăţiorul lui mult aşteptat a venit pe lume, în 5 septembrie). M-am oprit din ce făceam şi cu răsuflarea tăiată l-am privit cum se apleaca concentrat deasupra foii de hârtie.

Desena cu toată pasiunea, îşi mişca şi guriţa în ritmul creionului, iar ochii mi-au fost atraşi de căpşorul lui perfect rotund care parcă mai ieri încăpea în căuşul palmei mele. Am contemplat înmărmurită pentru câteva minute acest spectacol preţios şi am realizat un lucru: în curând va veni prima zi de şcoală, când va pleca întreaga zi de acasă. Cunoscându-mi copilul – vesel, sociabil şi plin de viaţă, am fost convinsă că pentru el şcoala va fi o experienţă minunată. Va întâlni prieteni noi, va experimenta atmosfera de la şcoală cu tot ce are ea mai bun de oferit, va învăţa o limbă nouă, va avea ocazia să observe copiii mai mari cum se comportă în curtea şcolii şi să experimenteze viaţa reală şi, nu în ultimul rând, va avea parte de foarte multă distracţie. Până la urmă începe grădiniţa din cadrul şcolii unde încă se joacă cu jucării, citesc cărţi de poveşti şi se joacă în nisip.

Pe aleea lungă din parcare până la uşa şcolii, sentimentul de separare se infiltra din ce în ce mai adânc în sufletul meu. Simţeam cum se apropie momentul când mânuţa îi va aluneca încet din mâna mea şi se va întoarce grăbit să-mi spună ,,pa, mami’’. Nu eram pregătită, încă aveam nevoie de acel contact fizic, îi strângeam mâna puternic, doar, doar puteam să întârzii secunda când va dispărea pe uşa şcolii.

Profesoara lor - Dna Reed - i-a întâmpinat cu un zâmbet larg. Pe moment am fost invidioasă. Ea va avea parte de băiatul meu pentru câteva ore în ziua aceea în timp ce eu mă voi frământa gândindu-mă la el neîncetat. M-a asigurat că e foarte normal să am această senzaţie de tristeţe şi cu timpul va fi din ce în ce mai uşor, că toţi părinţii trec prin această stare în primele zile de şcoală ale copiilor. Luca era foarte fericit să înceapă şcoala. Mi-aduc aminte că a început să mă întrebe încă din luna iunie de şcoală, am cumpărat rechizitele în iulie, am fost la interviul cu profesoara lui în august iar la începutul lui septembrie am început să numărăm nopţile şi de câte ori trebuie să mai dormim până îşi va întâlni noii colegi. Simţeam că e pregătit pentru această nouă experienţă dar parcă nu vroiam să admit că puiul meu e gata. Eu nu eram. Când e vorba de ceva atât de complex şi de personal ca relaţia dintre părinte şi copil tot ce putem spera este că am reuşit să le insuflăm copiilor noştri valori atât de bune şi de puternice care să-i ghideze pentru ...

Pagina : 1 2 din 2 pagini

Cuvinte cheie: prima zi de scoala, knoxdale public school, story