home»STORY»Feature» Hainele din viitor

Hainele din viitor

10 Noiembrie 2009 de Ioana Ulmeanu

Rating:

Voturi: 2

FOTO: Roald Aron

Acum câteva zeci de ani oamenii îşi imaginau că hainele anilor 2000 vor fi minimaliste şi extrem de funcţionale. Realitatea ne-a învăţat că imaginaţia nu face casă bună cu predicţiile. Asta pentru că trăim într-o epocă în care nu ne este greu să ne imaginăm, dar în care este necesar să scrutăm cu un ochi critic trecutul pentru a înţelege cum se vor deschide drumurile în viitor.

De câţiva ani buni, lumea modei, împreună cu întreg ansamblul de sub-industrii din spatele ei, este dominată de un concept extrem de profitabil: vanity sizing. Semnificaţia lui este cât se poate de simplă: fiecare producător de confecţii este relativ liber să aleagă măsurile pe care le trece pe etichetele hainelor sale. Din acest motiv este mai uşor să intri într-o pereche de pantaloni numărul 38 de la o marcă, în timp ce, în magazinul altui brand, de-abia te strecori în mărimea 42. Vanity sizing are de-a face cu stimularea vânzărilor în sensul că „Orice o face pe o femeie să se simtă mai suplă este o mişcare deşteaptă.

Femeile se simt foarte încântate când descoperă că încap într-o mărime mai mică. Totuşi, alte consumatoare găsesc povestea cu mărimile şi măsurile complet derutantă.” (Dr. Joan Harvey, specialistă în psihologie şi comportamentul consumatorului de la Universitatea din Newcastle). Tocmai din cauza confuziei şi a aberaţiilor (cum ar fi mărimea 00) provocate de aceste standarde multiple, biroul de standardizare al Comisiei Europene lucrează la un nou sistem care va afişa măsurile reale pe etichete.

Aceasta este numai una dintre multele transformări care se pregătesc să lovească în industria modei în viitorul apropiat. Sunt lucruri care nu vor afecta strălucirea de pe podiumuri, ci ne vor face hainele mai cinstite şi mai funcţionale. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pielărie şi Textile din Bucureşti lucrează deja la asta. Laboratoarele şi atelierele specialiştilor plătiţi de statul român ca să prevadă ce se va întâmpla în viitor cu confecţiile româneşti, îşi concentrează eforturile în mai multe direcţii (microproducţie de serie mică şi scurtă, consultanţă şi asistenţă tehnică, investigaţii şi teste de laborator, certificare şi inspecţie) tocmai pentru că procesul prin care o haină ajunge de pe un podium al unei case dintr-o mare capitală a modei, până la tejgheaua magazinelor, este destul de complicat.

Primul obiectiv al Institutului este crearea unui nou standard de mărimi, compatibil cu cel la care se lucrează la nivel european. Rezultatul proiectului va fi un nou sistem de etichete, unic pentru întreaga Europă, care va avea mai multe coordonate extrem de precise şi care se va axa pe dimensiuni exacte ale persoanelor, şi nu pe mărimi simbolice, care pot să varieze în funcţie de strategiile producătorilor. Claudia Niculescu este persoana care conduce departamentul institutului care se ocupă de măsurători şi ştie cel mai bine cât de importante sunt dimensiunile exacte: „Civilizaţia ne lungeşte.” De aceea avem nevoie de standarde noi, care să reflecte situaţiile reale. Iar situaţia reflectată de noua măsurătoare este mult diferită faţă de ultimele investigaţii. Măsurile s-au schimbat. „Înălţimea medie a crescut cu aproximativ 2 cm, media pe ţară este acum de 168, 98 cm. Perimetrele sunt mai mari, iar populaţia e uşor supraponderală.” Tocmai din această cauză cercetătorii institutului au trimis o semnalare şi la Ministerul Sănătăţii, care poate să genereze campanii de conştientizare pe baza rezultatelor obţinute de alţii.

Sistemul de măsurare al institutului este cât se poate de precis. El constă într-un scanner performant, 3D, care poate să măsoare un om în 12 secunde, iar în câteva minute poate centraliza toate datele pe care le colectează. Pentru măsurătoarea naţională s-au colectat câte 150 de dimensiuni de la aproximativ două mii de persoane, femei şi bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Circumferinţele, înălţimile, lăţimile şi unghiurile obţinute sunt semnificative pentru producătorii de confecţii din ţară, dar şi pentru proiectanţii de mobilier sau automobile.

Instrumentul pe care îl foloseşte institutul este performant şi în cu totul alt sens. El poate să realizeze economii masive de timp, personal şi materiale. Iar economia a fost întotdeauna o preocupare pentru producători. Adina Nanu, critic de artă şi colecţionar de costume, ştie că excesele nu sunt dezirabile. Costumul popular românesc tipic nu are excese. „Tradiţia costumului popular păstrează un sistem de croială în care foarfeca nu se foloseşte deloc, pânza se foloseşte integral şi costumele nu pierd niciun centimetru”. Întreaga istorie a costumelor populare ţine însă, ca şi cea a hainelor de astăzi, de idealurile de frumuseţe. „Ca să înţelegi de ce, pe vremea fanarioţilor, ţăranilor le-a plăcut să îşi păstreze portul, trebuie să ştii că ţăranii trăiau în umbra bisericii creştine ortodoxe, în concepţia căreia sufletul era nemuritor, iar corpul-pieritor. De aceea era important ca, dintr-un costum, să se vadă ochii. Silueta era un cilindru (spre deosebire de costumele maghiare cu influenţe din romantism, care aveau talii fine, decolteu şi multe jupoane). Fota şi catrinţele nu se mulează pe corp, talia nu e accentuată, o bucată de ţesătură dublează brâul, nu există mâneci sau pantaloni scurţi, ansamblul e bazat pe acoperirea corpului în întregime, la care se adaugă şi marama, care acoperă maxilarele musculoase (din registrul terestru al figurii). Silueta ideală e modelată de către întreg ansamblul credinţelor şi concepţiei despre lume a unei colectivităţi.”

Aşa se face că credinţele de astăzi ne modelează întru totul, de la haine la materialele din care sunt croite, mergând până la atitudinea generală faţă de modă. Iar ca să înţelegem mai bine cum vor funcţiona trendurile în viitor, trebuie să ne întoarcem către istorie, fie ea şi recentă. Problema măsurilor îşi are originile în apariţia confecţiilor de masă, odată cu revoluţia industrială din Anglia. Designerii care au creat, în secolul XX, atât haute couture, cât şi pret-a-porter au fost cei mai afectaţi de dificultatea de a introduce în ...

Continuare in revista TABU

Cuvinte cheie: hainele din viitor, tabu noiembrie, hainele viitorului, materiale sintetice