home»STORY»DOSAR» Drumul lui Dragoş

Drumul lui Dragoş

16 Decembrie 2009 de Simina Mistreanu

Rating:

Voturi: 2

Încercând să elucideze cazul unui tânăr bolnav de leucemie, Carmen Uscatu s-a trezit prinsă într-o încrengătură birocratică care condamnă oameni la moarte. Şi a decis să încerce să schimbe ceva.

Pe 9 martie 2009, Carmen Uscatu a primit un email, unul dintre multele care cer ajutor financiar pentru intervenţii medicale complicate. În acesta era vorba de Dragoş Croitoru, un puşti de 18 ani diagnosticat în noiembrie 2008 cu o formă de leucemie chimiorezistentă şi care avea nevoie de un transplant de celule stem care e posibil doar în străinătate. Carmen a sunat-o pe mama lui Dragoş – când are timp, dă un telefon de verificare înainte să dea mai departe mailurile – şi a aflat că Dragoş aştepta de două luni un răspuns de la Ministerul Sănătăţii, instituţia care trebuia să finanţeze transplantul. Dosarul era însă blocat, iar Dragoş aştepta pe patul de spital.
Carmen are 35 de ani şi e brand manager la firma de farmaceutice Walmark. Nu-şi explică nici acum de ce, imediat după ce a vorbit cu mama lui Dragoş, a cerut într-un mail trimis Ministerului Sănătăţii lămuriri despre dosar.

Până atunci, cel mult dona nişte bani. I s-a spus să întrebe la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Le-a scris şi a obţinut promisiunea unui răspuns. În 30 de zile.

Ghinionul lui Dragoş era că transplantul nu se încadra în „pachetul de servicii de bază“ al CNAS, astfel că dosarul lui trebuia să urmeze un drum exasperant: raportul medical trebuia depus la Direcţia de Sănătate Publică; o comisie de specialitate sugera apoi trei clinici din străinătate; funcţionarii Direcţiei urmau să obţină nişte oferte de preţ, pe care să le trimită la Ministerul Sănătăţii, unde o comisie care se întruneşte lunar aprobă o parte din dosare. Dosarele aprobate ajung la Ministerul Muncii, care furnizează o parte din bani. Apoi se duc la Guvern, care trebuie să adopte o hotărâre. În final, banii de la cele două ministere ajung la Direcţia de Sănătate Publică, apoi în contul clinicii.

Inerţia de care s-a lovit încercând să repereze dosarul a determinat-o pe Carmen să apuce cazul cu ambele mâini. Devenise o problemă personală, în care a angrenat-o şi pe Oana Gheorghiu, prietena de la care primise mailul iniţial. Au găsit dosarul la Direcţia de Sănătate Publică, aşteptând să fie trimis la Ministerul Sănătăţii. Şase zile şi şase telefoane la Minister mai târziu, dosarul încă nu ajunsese. Soţul lui Carmen a aflat de ce: cei de la Direcţie nu găsiseră un şofer care să-l ducă. „Noi ne aşteptam ca lucrurile astea să se deruleze rapid pentru un bolnav pe al cărui dosar scrie «risc maxim de exitus», adică de moarte“, spune ea. „Iar ei le tratează ca pe nişte dosare care nu au un deadline.“

După ce l-au primit, cei de la Ministerul Sănătăţii l-au trimis la Guvern. Pentru că au uitat să-l treacă pe la Ministerul Muncii, dosarul s-a întors. Carmen a sunat din nou peste o săptămână. Cu o zi înainte de şedinţa de Guvern săptămânală, dosarul lâncezea tot la Ministerul Sănătăţii. Motivul: funcţionara nu ştia să întocmească un formular şi aştepta să se întoarcă şefa din concediu.

Ajunse la capătul răbdării, Carmen şi Oana s-au înfiinţat la primărie să ceară aprobare pentru un miting. Mai aflaseră că alături de dosarul lui Dragoş erau încă şapte care aşteptau de luni întregi parafa Guvernului. S-au postat în faţa biroului lui Oprescu şi s-au certat în aşa hal cu gardienii încât au scos-o din birou pe secretara lui Oprescu. Ea le-a ajutat să intre în consiliul de aprobare a mitingurilor, unde Carmen şi Oana s-au prezentat cu o foaie mare pe care scria: „Dorim abolirea pedepsei cu moartea“.

A doua zi la miting s-au strâns peste 100 de oameni, mulţi dintre ei colegi de-ai lui ...

Pagina : 1 2 din 2 pagini

Cuvinte cheie: drumul lui dragos, dosar decembrie, carmen uscatu, dragos