home»STORY»DOSAR» Pagini cu zâmbete

Pagini cu zâmbete

16 Decembrie 2009 de Gabriela Piţurlea

Rating:

Voturi: 5

Un fulg de idee – cărţi pentru orfani – s-a transformat într-un bulgăre de bine şi o confirmare optimistă: oamenii vor să ajute. N-au nevoie decât de un impuls.

Alina Tuică şi-a dorit mereu să facă ceva pentru ceilalţi. Ceva care să conteze, să le fie de folos celor care au nevoie de ajutor şi să nu se ducă în vânt precum banii daţi cerşetorilor. În vara lui 2008 a început să se întrebe ce ar putea face şi pentru cine. Şi-a dat seama cât de mult a însemnat lectura pentru ea în copilărie, de la „Necunoscuta de la Wildfell Hall“, de Anne Brontë, la „În ţara legendelor“ a lui Alexandru Mitru. Şi-a amintit ce extraordinar a fost când, prin clasa a patra, tatăl ei a dus-o la o bibliotecă dezafectată şi magazionerul a lăsat-o să-şi aleagă o sută de cărţi. Pentru ea, cărţile sunt acel ceva care te ajută să speri, îţi dau exemple şi-ţi arată cât de mult te poţi transforma. Toate astea s-au cristalizat într-un plan simplu: să strângă cărţi pentru copii orfani.

Bucureşteanca de 32 de ani, cu zulufi blonzi şi ochi albaştri, a absolvit Filosofia şi a lucrat în televiziune şi în presă scrisă mai bine de zece ani.

Când nu se ocupă de acţiuni caritabile sau de masterul în comunicare audio-vizuală, îşi împarte timpul de muncă între Societatea Vegetarienilor – ca preşedinte – şi realizarea de filme de prezentare pentru firme. Alina bănuieşte că şi formaţia de jurnalist a făcut-o să se încăpăţâneze cu proiectul ei, deşi s-a lovit din toate părţile de „cum“-uri, „n-ai cum“-uri şi „de ce“-uri.
Iniţial a cumpărat câteva sute de cărţi, mobilier şi decoraţiuni şi a căutat un centru pentru copii cât de cât aproape de casă, unde cărţile să fie dorite. A găsit Complexul Sfântul Spiridon, iar prima colectă de cărţi a făcut-o în Cişmigiu, cu ajutorul bookblog.ro. Proiectul a prins viteză după ce a lansat site-ul cartipentruorfani.ro. În câteva luni a pus la punct un sistem de colectare – în teatrele Act şi Odeon, Teatrul de Operetă, Librăria Eminescu, ceainăria Serendipity – şi a făcut în aşa fel încât volumele să ajungă în cât mai multe centre din Bucureşti. Au vrut să doneze chiar şi oameni din alte judeţe, dar Alina i-a încurajat să-i ajute pe copiii din oraşul lor.

Obişnuită de meserie să stea în spatele camerelor, n-a prea vrut să iasă în faţă cu proiectul. Voia să vadă dacă lucrurile funcţionează şi fără promovare insistentă. „Eu am vrut să evidenţiez foarte clar că oricine poate ajuta. Nu-ţi trebuie o fundaţie dacă vrei să faci ceva.“
Blogosfera şi media au dus vestea la tot mai mulţi oameni şi companii care s-au oferit să ajute: au colectat cărţi, au organizat excursii, au cumpărat şi donat dulciuri, haine, jucării, mobilier. În timp, Alinei i s-au alăturat cinci voluntari. Andrei Radu, singurul bărbat din echipă şi, prin urmare, cel care duce greul – cară saci cu cărţi, montează mobilă – spune că 99 la sută din oameni vor să ajute, cât timp au încredere în proiect şi le e destul de comod.

În toamna anului trecut, Alina a deschis la Sf. Spiridon prima bibliotecă – botezată de copii „Spiriduş“. În primăvară a urmat cea de la Centrul de zi Harap Alb. Cea din Centrul Casa Noastră aşteaptă finalizarea renovării şi altele două sunt deja în lucru.
Mobilierul – cât mai vesel – îl cumpără împreună cu voluntarii. Chiar dacă depăşesc bugetul, nu se pot abţine să nu ia şi o plantă sau un lampadar care să facă locul mai primitor. Alina îşi doreşte biblioteci în care copiii nu doar să citească, ci să facă şi puzzle-uri, să joace şah, să deseneze (un perete din „Spiriduş“ e tapetat cu desenele lor, în rame colorate). „Am vrut să le dau un spaţiu unde să facă ce le-ar plăcea lor. Unde să descopere ce le-ar plăcea să facă.“

Până acum, proiectul Alinei a adunat peste 70.000 de cărţi. În situaţii de urgenţă, îşi transformă casa în depozit provizoriu. Într-o duminică din noiembrie, una dintre încăperi era încărcată cu sute de cărţi. Teancuri colorate se înălţau pe-un balansoar, pe scaunele de lângă pian. Andrei şi două voluntare, Laura şi Mihaela, o ajutau să ia cărţile în evidenţă, pentru a fi încărcate pe site (Alina ţine la transparenţă, aşa că oamenii pot urmări în care centru au ajuns donaţiile lor).

De curând, au înfiinţat şi un ONG – Ajutor Real –, prin care pot pune mai uşor în aplicare ideile care le-au venit între timp. În vară au organizat o expoziţie cu icoane pe sticlă pictate de câteva bătrâne care descoperiseră, în cadrul unui atelier de pictură de la azil, că sunt talentate. Acum ONG-ul lucrează la deschiderea unui club de arte, în colaborare cu Teatrul de Operetă, unde copiii – orfani sau nu – să facă pictură, muzică, teatru, dans, poezie şi astfel să-şi dea seama ce talente au.

În sâmbetele libere, aşa cum s-a obişnuit, Alina merge la Centrul Sf. Spiridon să citească, să se joace cu copiii, să-i provoace la câte un concurs de zâmbete sau să-i încurajeze să participe la felurite preselecţii (la una organizată de Teatrul de Operetă pentru „Romeo şi Julieta“ au reuşit cinci dintre ei). Sunt împliniri care o fac să zâmbească plin. „N-o faci degeaba, că tu te bucuri atât de tare, încât te întrebi până la urmă cine e mai câştigat.“

Continuare in revista TABU

Cuvinte cheie: pagini cu zambete, carti pentru orfani, alina tuica, alexandru mitru, dosar decembrie