home»INTERVIU» Imaginaţia, o formă de tortură

Imaginaţia, o formă de tortură

16 Decembrie 2009 de Octavian Logigan

Rating:

Voturi: 16

Isabel Allende este una dintre cele mai puternice voci feminine din literatura sud-americană. Debutul său literar – romanul „Casa spiritelor“ – a fost best-seller în toate cele peste 20 limbi în care a fost tradus şi a devenit un film-cult, cu Meryl Streep, Jeremy Irons, Antonio Banderas şi Wynona Rider. „Fiica norocului“, „Portret în sepia“, „Ţara mea inventată“ şi „Inés a sufletului meu“ sunt doar câteva dintre romanele lui Allende disponibile şi în limba română. Cel mai recent roman, Insula de pe fundul mării, publicat în august 2009, este povestea sclavei haitiene Zarité şi a drumului acesteia spre libertate.

Tatăl tău vitreg spunea că eşti mitomană, iar tu îl contraziceai, considerându-te scriitoare. Imaginaţia debordantă îţi asigură o viaţă calmă?
Imaginaţia este indispensabilă pentru coloratura vieţii şi a profesiei mele de scriitoare, dar poate fi şi o formă de tortură. Am coşmaruri înspăimântătoare şi mă trezesc deseori tremurând de frică. Fiul meu îmi spune deseori că imaginaţia este cea mai bună prietenă a mea, dar şi cel mai de temut duşman.

În afară de imaginaţie, care sunt celelalte ingrediente ale scrisului pentru tine?
Să ştiu să ascult şi să urmez povestea, dar şi o disciplină fără de care nu pot să duc la capăt sarcina pe care mi-o propun. Apoi voinţa şi curiozitatea de a cerceta o temă, care merg mână în mână cu încrederea în propria intuiţie. Acest ultim element mi-a dat multă bătaie de cap, a trebuit să învăţ într-un final că scrisul este ca şi dansul: trebuie să te laşi purtat de ritmul poveştii (sau al muzicii), fără să încerci să controlezi procesul.

În dans trebuie să ai încredere în mişcările corpului şi să nu numeri paşii, la fel şi când scriu, trebuie să am încredere în instinct şi să nu mă las dominată de vocea criticului pe care îl purtăm cu toţii în sine.

Ai comparat deseori scrisul cu graviditatea. Există semne de alarmă ale unei sarcini dificile atunci când scrii?
Mă alarmez de fiecare dată când simt că forţez textul şi că le neg personajelor dreptul la o viaţă proprie, bucurându-mă pe nedrept că mă ascultă orbeşte. Mă mai alarmez şi când nu simt nicio formă de entuziasm sau pasiune pentru poveste, şi văd în asta un semn că povestea nu este suficient dezvoltată şi mai trebuie să aştepte să fie povestită.

Ultimul tău roman conţine mult mult sex, mult mai mult decât romanele tale anterioare, mai puţin voalat şi mai brutal.
Sexul face parte din poveste de cele mai multe ori şi nu am de ales, trebuie să îl povestesc cu realism. Acelaşi lucru se întâmplă, de exemplu, cu violenţa. Sexul şi violenţa sunt ...

Continuare in revista TABU

Cuvinte cheie: isabel allende, casa spiritelor, fiica norocului, portret in sepia, isabel allende paula