home»INTERVIU» „România e mai mult decât 47 de ani de comunism“

„România e mai mult decât 47 de ani de comunism“

16 Decembrie 2009 de Ana-Maria Onisei

Rating:

Voturi: 2

FOTO: photos-b.ak.fbcdn.net

Jim Rosapepe, fost ambasador al SUA în România şi soţia lui, Sheilah Kast, jurnalist pentru CNN şi ABC au scris o carte despre România – „Dracula is Dead“. Lansarea a avut loc la Târgul de carte Bookfest, pe 27 noiembrie. Ce au povestit despre oamenii şi locurile de aici, în exclusivitate pentru Tabu.

Cum aţi decis să scrieţi „Dracula is Dead“?
Cât am trăit aici, am fost şocaţi de opinia majorităţii americanilor: România înseamnă Ceauşescu, orfelinate şi Dracula. Ni s-a părut că era ca şi cum s-ar fi zis că SUA înseamnă violenţă, dependenţă de dorguri şi Mickey Mouse. Or, nici unul dintre aceste puncte de vedere nu surprinde viaţa de zi cu zi a oamenilor şi nici identitatea lor naţională. În februarie 2001, când misiunea lui Jim se apropia de final, am plecat într-o excursie prin Moldova şi am fost fascinaţi de oameni şi de locuri. Erau săteni care se bucurau subit când Jim le spunea că România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană. La întoarcere, pe drumul spre Bucureşti, ne-am gândit: ar trebui să scriem o carte despre asta! Dacă am fi ştiut dinainte cât de mult ne va lua, n-am mai fi avut curajul să începem. Însă ne bucurăm că am făcut-o.

Am scris cartea asta ca americanii să poată vedea cine e, de fapt, România.

Există o întâmplare decisivă?
Nu o singură întâmplare, ci o întâmplare care s-a repetat. Când Jim se întorcea în SUA, mereu îl întreba cineva: În România încă mai este dictatură comunistă? Aşa am aflat că veştile bune circulă greu dinspre Est spre Vest.
În carte sunt două perspective: una a fostului ambasador, una a jurnalistului. A fost greu să le echilibraţi lucrând împreună?
Jim funcţionează cam aşa: ce-şi aminteşte, asta şi e. Dacă ne referim la politică sau afaceri, ce îţi aminteşti poate fi greşit sau poate fi incomplet. El crede că informaţia nu poate fi vreodată perfectă, aşa că importante sunt concluziile – în cine poţi avea încredere, dacă o idee a funcţionat, de ce oamenii au unele opinii şi nu altele. Dar acestea nu sunt adevăruri într-un sens metafizic. În cel mai bun caz, sunt fragmente de adevăr. Sunt doar ce crede Jim că ştie. Asta e cartea pe care o avea în minte.
Dar jurnalistul din Sheilah a intervenit: „Dacă vrem să scriem, ar fi trebuit să luăm notiţe din prima zi. Cum ...

Continuare in revista TABU