Zilele astea, s-a bătut obositor de multă monedă pe dreptul la căsătorie al comunității LGBT. Și, pentru că am ales să nu mă implic, am primit exagerat de multă poștă antipatică legată de faptul că nu mă interesează cauza, că a încetat să-mi pese, că bine că știu să scriu despre prostii ca Fast and Furious 6 și așa mai departe.
Am ignorat mesajele neprietenoase. Prefer să răspund aici, colectiv. Dragi prieteni, dacă aruncatul de pe bloc mi se pare dăunător sănătății, nu am cum să militez pentru dreptul nimănui la a se arunca de pe bloc.
Cu alte cuvinte, nu cred în căsnicie. Mi se pare
Zilele astea, s-a bătut obositor de multă monedă pe dreptul la căsătorie al comunității LGBT. Și, pentru că am ales să nu mă implic, am primit exagerat de multă poștă antipatică legată de faptul că nu mă interesează cauza, că a încetat să-mi pese, că bine că știu să scriu despre prostii ca Fast and Furious 6 și așa mai departe.
Am ignorat mesajele neprietenoase. Prefer să răspund aici, colectiv. Dragi prieteni, dacă aruncatul de pe bloc mi se pare dăunător sănătății, nu am cum să militez pentru dreptul nimănui la a se arunca de pe bloc.
Cu alte cuvinte, nu cred în căsnicie. Mi se pare o formă expirată de securizare a vieții personale. Căsnicia, așa cum o știm noi, obligatorie până-n 25 de ani că altfel ești fată bătrână și râd babele de tine, era o necesitate în condițiile în care Ion creștea complet inept în home economics, iar maică-sa îi zicea: „Ia-ți, mă, o nevastă, să te spele și să te calce ea!”, iar Mărie nu avea serviciu, că era rușine, de aceea rolul de soț era totodată acela de întreținător. În condițiile în care femeia e dependentă economic, e grav să dispari și s-o lași cu trei copii atârnați de fustă și cu pruncul la sân, să se descurce. Deci, dată fiind poziția tradițională a fiecărui sex în societate, căsnicia era un act necesar: Mărie își sacrifica tinerețile lângă cratiță, dar avea certitudinea că va avea ce mânca până când moartea îi va despărți.
Azi, nici unul dintre sexe nu mai e ca înainte. Toți prietenii mei bărbați adoră să gătească și-mi dau sfaturi despre cum scoți ceara cu care ți-ai pătat o haină, călcând-o prin ziar, iar femeile fac afaceri, călătoresc și vorbesc despre împlinire profesională. Nici unul dintre sexe nu mai are nevoie, în mod real, de acel act de securizare a viitorului.
Da, vei spune tu, cititorule, dar siguranța nu e numai pe plan material. Oamenii se căsătoresc pentru a securiza o iubire, pentru a avea garanția faptului că vor avea mereu alături persoana dorită cu pasiune.
Aici, nu vă pot relata decât o anecdotă scurtă. Înainte de căsătorie, tatăl meu român o curta pe mama mea unguroaică insistând să învețe de la ea limba maghiară, printre altele. După căsătorie, n-a mai manifestat acest interes. „Păi, care-i treaba?”, l-a întrebat maică-mea. „Nu are rost să alergi după tren, dacă l-ai prins”, a zis taică-miu și s-a întors la ziarul sportiv pe care tocmai îl citea, că echipa Steaua era un tren mai îndepărtat, pasămite.
Pentru cine a deschis mai târziu televizorul și stă prost cu trasul concluziilor, vreau să spun doar atât: frumusețea iubirii ține exact cât durează alergarea după tren. Adică, cât timp simți nevoia interioară de a fi o persoană mai bună, mai tandră, mai receptivă, din dragoste pentru celălalt. În clipa în care intervine lenea, iubirea moare. În clipa în care îl iei pe celălalt „for granted” și încetează să fie persoana pe care visezi s-o seduci prin tot ce faci, nu mai vorbim de iubire, ci de convenție.
Și nimic nu predispune la lăsare pe tânjală ca un act oficial care spune că cetățeanul Stan Pendulă îi aparține oficial roabei lui Dumnezeu Săftica, sau, după cum militați voi acum, robului lui Dumnezeu Lucrețiu. „Îmi aparține, seducția a luat sfârșit, acum nu mai trebuie să mă străduiesc.” Și apar frustrările reciproce, scosul ochilor, infidelitățile; și dragostea e înlocuită treptat de lehamite reciprocă.
Așadar, dragi cetățeni,nu vă căsătoriți. Iubiți-vă sincer și luptați cu tot ce aveți pentru prospețimea sentimentului. Nu văd sensul unei vieți irosite în obligații formale, față de o persoană care te tratează de parcă i s-ar cuveni.
Foto: stuffpoint.com
