Cineastul american, autor al unor filme ca Good Will Hunting, Gerry, Elephant şi Milk nu a ezitat nici o clipă să pună probleme presante, care să creeze polemici înfocate. Noul său film, Promised Land / Tărâmul făgăduinţei, nu face excepţie. Şi nu m-am putut abţine, pe tot parcursul vizionării, să nu mă gândesc fără încetare la problema Roşiei Montane. La susţinători şi oponenţi, la eterna dezbatere “foame vs. dezastru ecologic.”
Unii critici îi reproşează filmului că nu e “îndeajuns de convingător”, alţii că e “prea tezist”. Adevărul, însă, este că filmul nu-şi propune să fie nici convingător, nici tezist – ca dovadă că punctul iniţial de vedere al protagonistului Steve Butler: “sunt şi eu de la ţară. iar dacă o regiune nu are o industrie, e ca şi moartă”, respectiv: “Cât câştigaţi voi de la ambalatorii de mazăre? O nimica toată!” (discursul din bar) e la fel de valabil ca şi cel final – că exploatarea distruge, realmente, solul, fauna şi flora.
Numitul Steve Butler (Matt Damon) e cel mai bun angajat al companiei Global Crosspower Solutions”, exploatator de gaze naturale printr-un proces controversat numit fracking – fracturare hidraulică. Obţine ieftin şi repede terenuri de la ţărani, şi explicaţia acestui fapt e simplă: în cazul său, nu e vorba de un loc de muncă, ci de un crez. E sincer convins că acest lucru aduce bani regiunilor rurale, într-o epocă în care agricultura nu mai garantează supravieţuirea. Şi camera de filmat stăruie obsesiv pe verdele proaspăt, neatins de poluare, dar e la fel de stăruitoare şi cu amănuntele de vestimentaţie şi echipament care subliniază sărăcia lucie.
Partenerul lui Damon în scrierea scenariului, John Krasinski, joacă rolul unui aşa-zis ecologist, care vine să tulbure apele şi să întoarcă oraşul împotriva eforturilor micului Mesia al industrializării – pentru ca, într-un final dezamăgitor pentru frumuseţea şi profunzimea filmului, să se vădească a fi un coleg de corporaţie, plantat ca pion pentru a asigura victoria.
Din acel punct, lucrurile devin previzibile. Te aştepţi ca Damon să se dezică de samavolnicii săi angajatori şi să se alinieze la stilul de viaţă ancestral al micii localităţi din Pennsylvania. Şi el nu-ţi înşeală aşteptările.
Partea frumoasă este că nici Gus Van Sant, nici eroul jucat de Damon, şi nici măcar oponentul sincer al exploatării, cercetătorul pensionar devenit profesor de ştiinţe la şcoala din sat, excelent interpretat de Hal Holbrook, nu oferă o soluţie universal valabilă de salvare a comunităţii. Exploatarea distruge habitatul, agricultura nu mai ţine de foame. Umanitatea e în continuare în pericol. Acel gust inconfundabil al pericolului, care caracterizează principalele filme ale lui Gus Van Sant, e ultima senzaţie pe care o iei cu tine când ieşi din sala de cinematograf.
Din acest punct de vedere, în pofida loviturilor de teatru care dăunează grav scenariului, îndrăznesc să afirm că Promised Land este un film de neratat, fie că suntem membri Alburnus Maior, angajaţi RMGC sau simpli cetăţeni neimplicaţi.
5 comentarii