Nu imi aduc aminte de unde stiu poezioara asta, poate dintr-o traducere aproximativa din Alice in Wonderland, dar stiu ca mi-a placut mult. Poezioara suna in felul urmator: “Fii aspra cu micutul tau/Si bate-l cand stranuta/Stranuta fiindca este rau/Stie ca te-ntarata.”

Ca tot a venit vorba de asta, probabil ca stiti deja ca exista o teorie despre cum ar trebui sa fie crescuti si educati copiii foarte mici fara sa le fie indeplinite toate dorintele si, mai mult, ca le face bine sa fie lasati sa planga atunci cand se apuca sa zbiere din toti rarunchii.


Totusi, se pare ca modalitatea asta de a educa nu e tocmai eficienta. Dr. Leach, autoarea cartii “ Your Baby and Child: From Birth To Age Five”, sustine ca obiceiul de a-ti lasa copilul sa planga poate sa fie extrem de daunator pentru acesta si sa conduca, mai tarziu, la dificultati in invatare. Asta in timp ce alti experti, precum Gina Ford, autoarea cartii “The Contended Little Baby Book”, spune ca este bine sa lasi copilul sa planga ca sa ii formezi niste obiceiuri sanatoase legate de somn.

Dar Leach sustine ca, la varsta respectiva, copiii nu au capacitatea de a invata ca trebuie sa doarma la un moment stabilit. “Un copil care a fost lasat sa planga pentru destul de mult timp va adormi pana la urma, dar nu pentru ca a invat sa adoarma singur, ci pentru ca este epuizat si stie ca nu va primi ajutor.” In acelasi timp, plansul continuu pentru mai multa vreme conduce la productia in exces de cortizol, hormonul stresului, iar acest hormon produs in exces poate sa dauneze creierului copilului.

Desigur, nici varianta in care parintii ii acorda copilului maxim de atentie pentru fiecare lacrima nu este mai buna. Pentru ca toti copiii plang, desi unii mult mai mult decat altii, se pare ca plansul in sine nu ii afecteaza, ci mai degraba plansul pentru multa vreme ramas fara nici un fel de raspuns sau reactie.

In schimb, o cercetare publicata de catre Murdoch Children’s Research Institute din Australia, efectuata pe un esantion de 225 de copii cu varsta de 6 ani, a aratat ca plansul controlat aplicat acestora la varste foarte mici nu i-a afectat  la nivel emotional sau comportamental.