Acest număr de crime comise din ură împotriva comunității LGBT înseamnă că țara din America de Sud a atins un record de violență și asasinate din prostie.
Studiul despre violența împotriva comunității LGBT a constatat că pe lângă cele peste 300 de persoane care au murit ucise din cauza orientării lor sexuale, au mai existat 713 de cazuri de violențe fizică sau psihologică – înregistrate în 2018 până la jumătatea lunii septembrie.
Ura din Brazilia, discursuri și populism de dreapta
De ce și cum a apărut acest fenomen al urii? Pentru că începând de anul trecut, în Brazilia, politicienii ultra-conservatori au început să fie promovați din ce în ce mai mult. Unul dintre aceștia, Jair Bolsonaro conduce în clasamentul candidaților pentru Președinție pentru alegerile generale care vor avea loc în octombrie anul acesta. Jair Bolsonaro și-a făcut publicitate printr-un discurs al urii încă din 2015 atunci când a declarat că pacienții din spitale ar trebui să aibă dreptul de a refuza sângele pentru transfuzii care vine de la persoane gay. Adică mai bine să moară decât să accepte sângele unor oameni. A mai spus și că ar prefera să aibă un fiu mort decât unul gay iar luna trecută a spus că dacă ar vedea doi bărbați care se sărută pe stradă i-ar lovi cu piciorul. Desigur, ca orice bărbat heterosexual care se opune drepturilor omului, n-a menționat nimic despre ce ar face dacă ar vedea două femei pe stradă sărutându-se.
Bolsonaro a echivalat homosexualitatea cu pedofilia, cea mai stupidă dintre legăturile care de altfel prind cel mai bine într-un discurs populist al dreaptei extremă. Ce a făcut Bolsonaro înainte de a candida? Păi, spre exemplu, a fost comandant al armatei încă din timpul dictaturii braziliene care a durat 21 de ani, instaurată în 1964, în urma unei lovituri de stat militare, dictatură sprijinită de SUA și al cărei regim s-a bazat pe nationalism, anti-comunism și o presupusă dezvoltare economică. S-au torturat dizidenți, s-au omorât și închis jurnaliști care au fost împotriva regimului, au dispărut o grămadă de oameni. Apoi s-a dat o lege de amnistiere a crimelor comise de regim, cum altfel. Acest Bolsonaro a fost comandant al armatei în acea perioadă. Apoi, pentru că oamenii au minte și memorie scurte, în 1990, Bolsonaro a ajuns senator de dreapta.
Cu cine și cu ce luptă un populist de extremă dreaptă
Bolsonaro este împotriva LGBT, împotriva avorturilor, împotriva imigranților, împotriva secularismului, rasist, militează pentru introducerea pedepsei capitale, spune că tortura este firească, susține privatizarea tuturor companiilor de stat, promovează sistemul pieței libere și spune că susține viziunea oamenilor de centru-dreapta din SUA cu tot ce implică aceasta, inclusiv regimul armelor pentru persoane fizice. Jurnalistul Glenn Greenwald, de la The Guardian, câștigător al unui premiu Pulitzer, în urma unui interviu cu Bolsonaro a declarat că acesta este cel mai misogin și plin de ură om politic ales vreodată într-o lume democratică. Alți jurnaliști care au avut tangență cu el au declarat că omul este un nationalist-religios, un demagog de dreapta, radical, apărător al regimurilor dictatoriale și cel mai scârbos politician din lume. Încă din 2013 jurnaliștii internaționali care au avut de-a face cu el au prezis că discursul lui Bolsonaro va duce la crimă și mult sânge.
Despre familia tradițională pe care o tot apără și Bolsonaro
În 2015, Bolsonaro a spus că femeile nu ar trebui să primească același salariu ca bărbații din cauză că nasc și că oricum, inclusiv indemnizația de maternitate ar trebui interzisă pentru că frânează productivitatea. Bolsonaro iubește familia tradițională, de fapt, o iubește atât de tare încât are cinci copii cu trei soții. În aprilie 2017 a spus că e mândru de cei patru băieți – primii lui copii – și că pe ultimul copil, o fetiță, a făcut-o într-un moment de slăbiciune. Cât timp a fost senator și-a angajat ultima soție ca secretară, funcție în care a primit bani cu nemiluita, salariu triplu și nenumărate bonusuri, motiv pentru care, a fost și nevoit la un moment dat să o concedieze dar doar după ce Curtea Supremă de Justiție l-a acuzat de nepotism.
De ce am scris despre Bolsonaro
Omul politic sud american este exemplul cel mai bun și mai elocvent despre cum un discurs politic popular poate și are de fapt efect, pe termen lung, în mintea alegătorilor. Discursul lui se folosește de frici imaginare și ură neindentificată clar dar canalizată spre un grup minoritar căci e mai ușor de livrat către omul simplu, exasperat de sărăcie și griji. Sunt puțini cei care văd tabloul nefracturat al sărăciei generalizate, e mai simplu să vezi doar bucățele din el. E mai ușor să crezi că cineva te atacă, îți atacă familia, de exemplu, doar pentru că nu vede această instituție cum o vezi tu, decât să crezi că stai puțin, familia, celula de bază, ar trebui susținută prin politici de stat clare cum ar fi salariul minim majorat, acces la educație și sănătate gratuite. Acestea, după 28 de ani de discurs care promovează privatul, au devenit niște principii exotice. Văd că Coaliția pentru Familie a făcut liste cu cine nu e cu noi e împotriva noastră, oamenii deja se pregătesc pentru pasul următor, agenda lor e destul de clară, interzicerea avorturilor fiind următoarea stație pe dreapta, a doua poate fi oricând pedeapsa capitală și eventual trecerea femeii pe planul doi ca drepturi cetățenești. Asta în timp ce la noi, copiii sunt abandonați în maternități din cauza sărăciei și încă nu avem un sistem care să-i reintegreze într-o familie de heterosexuali, ce să mai vorbim despre o familie formată din persoane de același sex. Bolsonaro din Brazilia există și la noi, el trăiește în fiecare politician care sprijină acest Referendum și e doar o chestiune de timp până când unul dintre ei va profita de un discurs agresiv populist ca să-și urmeze drumul politic perfect securizat. Iar violențele împotriva comunității sunt doar primul pas pe acest drum căci niciodată restrângerea drepturilor unei categorii de oameni nu este un scop în sine ci doar încă o piesă într-un pod spre dictatura așa-zisei majorități.