Home > Agenda > Când cartea bate viaţa – interviu cu Doina Ruşti

Când cartea bate viaţa – interviu cu Doina Ruşti

„Lizoanca la 11 ani” se citeşte pe nerăsuflate. Nu doar datorită poveştii şocante – fata de 11 ani care a umplut un sat de sifilis – ci, în primul rând, datorită abilităţii prozatoarei Doina Ruşti de a construi o frescă socială de un realism uluitor şi de a motiva şi cele mai stupefiante gesturi ale personajelor printr-o fineţe psihologică de-a dreptul feminină – dacă mi-e permis să discriminez pozitiv. Nu e de mirare că a câştigat Premiul Academiei Române. M-am întâlnit cu Doina într-un mic restaurant cu aer retro, să-mi povestească despre carte, despre dozajul documentare – ficţiune şi despre scandalul mediatic care a urmat.

TABU: Te atrag subiectele controversate?
DOINA RUŞTI: Există atracţii maladive care otrăvesc uneori o lume. Nu mă interesează cazurile cu pedofili, ucigaşi în serie, sadomasochişti, zoofili etc., cu toate că ele sunt productive pentru literatură. Mi-aduc aminte si acum paginile faulkneriene în care e descrisă pasiunea lui Isaac Snopes pentru vaca bietului Houston! Dar ar fi epigonic să mai descriu şi eu capra mea.

Şi atunci, ai pornit de la un caz real.
Da, a fost acel caz, al fetiţei dintr-un mic sat moldovenesc, atât de mediatizat de tabloide. Iar ceea ce m-a indignat pe mine şi m-a determinat să scriu despre asta a fost modul în care percepeau oamenii povestea. Era incredibil! O grămadă de oameni maturi abuzează sexual un copil, iar dacă în urma acestui abuz, se răspândeşte sifilisul, ei învinovăţesc copilul! Iar acest caz nu a fost unicul. În perioada aia apăruseră o mulţime de ştiri cu fetiţe care se prostituau din sărăcie. Iar vârsta de 11 ani revenea obsesiv.

Şi în cartea ta, vârsta de 11 ani revine obsesiv. Întâi suntem oripilaţi de monştrii care îi fac rău Lizoancăi, apoi ne porţi înapoi în istoria subiectivă a fiecăruia dintre ei şi descoperim că fiecare a avut câte o experienţă traumatizantă la 11 ani. Nu ai ales întâmplător această vârstă, nu?
La 11 ani, mi-am pierdut tatăl. A fost omorât practic, datorită originilor nesănătoase, de către securişti. Familia mea s-a lansat într-o odisee a revanşei, a căutării dreptăţii; eu am înţeles cumva că nu e calea corectă, că, dimpotrivă, e cazul să mergi mai departe. Şi am plecat la Iaşi, unde am locuit la o bună prietenă de familie, iar după ce aceasta a reuşit să fugă în străinătate, am stat singură şi am făcut facultatea de filologie. Eram foarte neîncrezătoare, suspicioasă, vedeam în toată lumea câte un duşman.

Ce uimeşte în cartea ta e documentarea aproape jurnalistică. Ţăranii par rupţi de pe coclaurii patriei, mentalitatea lor idem. Ai făcut teren, ai fost în satul Lizoancăi?
Faptul că sunt profesor la o facultate de film presupune multe dintre lucrurile care-ţi trebuie ca jurnalist. Am recurs de multe ori la anchetă, la documentare directă. Nu am fost în satul vasluian de unde se trage fetiţa reală, dar am avut de filmat la Podul Doamnei, un cătun uitat de Dumnezeu din judeţul Giurgiu, pe malul Neajlovului, la 25 de kilometri de Bucureşti. Chit că aparţine de comuna Clejani, e la o anumită distanţă de aceasta şi pare rupt de lume. I-am lăsat pe oameni să-şi spună poveştile şi i-am ascultat. Şi personajele s-au conturat cumva de la sine.

Dincolo de abuzul sec, brutal, ţărănesc, la care o supun cei mai mulţi săteni, Lizoanca are o relaţie aparte cu Greblă-cel-tânăr, cârciumarul de 35 de ani. Aproape că e o poveste de dragoste. Cu tandreţe, compasiune, tot tacâmul.
Şi pedofilii au dreptul la o poveste de dragoste, nu? (Zâmbeşte.) Serios vorbind, există pedofili sincer îndrăgostiţi de victimele lor, pe care le tratează cu toată delicateţea şi pasiunea unei iubiri adevărate. Evident, asta nu justifică abuzul şi nu îl face mai onorabil.

Ai mai adus un personaj paralel, cumva antitetic cu Lizoanca, o cântăreaţă-copil, Trestiana, răsfăţată, iubită, mereu elegantă, copilul perfect. La sfârşit, însă, reiese că şi Trestiana era abuzată de tatăl ei. E o încercare de a sugera că întreaga lume e un loc corupt, iar inocenţa nu are nicio şansă?
Haha, nu. Trestiana apare ca un ideal al Lizoancăi, povestea ei nu mă interesează în sine. Şi, dată fiind existenţa asta trăită după un sistem de valori complet greşit, voiam să arăt că şi idealul Lizoancăi e unul eronat. Am avut o mătuşă care moştenise o bijuterie veche, din aur de 24 de carate. Cu toate că auzise de la multă lume despre valoarea obiectului, ea îl considera inestetic şi într-o zi l-a transformat în două verighete de câte 14 carate.

Cum ai supravieţuit scandalului mediatic?
Greu. Pe de o parte, era inepţia acuzaţiilor care mi se aduceau. Lumea venea cu o listă de neconcordanţe între cazul real şi cel din carte. Apoi: „Deci, ai minţit când ai zis că te-ai inspirat din cazul real”. Pe scurt, oameni care ratează însuşi sensul termenului „ficţiune”. Pe de alta, erau telefoanele de ameninţare, la care nu mai puteai reacţiona chiar atât de degajat. Chit că, pe termen lung, valul ăla imens de publicitate negativă a contribuit imens la celebritatea şi succesul comercial al cărţii, nu cred că aş suporta să mai trec o dată prin aşa ceva.

Articole asemanatoare
Moby își cere într-un final scuze de la Natalie Portman cu care nu a avut o relație
În 2019, în România, era să citim o carte despre cum să-ți bați copilul
Bill Clinton a scris o carte plicticoasă care va deveni serial tv
PIERCE BROWN: e în natura noastră să creăm, să inventăm și să descoperim consecințele abia după o vreme

15 Responses

  1. Pingback : Interviu cu tipa care v-a făcut manualu’ de-a doişpea « Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane!

  2. Dragos

    @Doina Rusti

    cucoano io sunt un cetatean domn gospodar (posed trei porci douazeci de gaini zece gaste o vaca un catel cinspe pruni si zece ari de vie) indignat domiciliat in satul sifilitic in cauza. doresc sami iexprim indignarea ca neai stricat obiceele si neai facut satul de kkt in lume ca chiar daca stia toti si primaru si militianu si popa si nea invatatoru si l*****l ala cu p****a mica de la protectia lu copilu si iei na luat masuri nuti da tie dreptu sane strici sfanta sarbatoare ce v-a sa vina cand ne vo-m duce la sfanta biserica cu lumanari ca sfantul popa sa ne de-a lumina ca o sa invie iarasi domnul si mantuitorul nostru isuscristos fiul lui Dumneseu.

    pese: grija mare cu Gheara cae manelist.

      1. Dragos

        ho ba. niiii la el. pai bai tu sti ca comuna nuastra este comuna infratita cu o comuna cu nume greu de scris din frumoasa belgie unde tot asa cetateniii este acuzati de pedofilie penedrept si afla ba invidiosule ca io am desvirginato pe fetita aia care nu era curva in clasa atreia. ea sa stricat porma. si mai afla de la mine bai saracule ca secsul cu copi este binecuvantat si de bizerica catolica. mai pune si tu mana pe plasma sa te informezi daca nu sti nimic de prost ceesti.

  3. george

    Super felicitari doamenlor/domnisoarelor pentru frumosul si interesantul interviu !. E ziua voastra si nu degeaba se spune ca, sexul feminin romanesc e cu mult deasupra celui masculin, sa fiti iubite !.

  4. Marcus

    Atata timp cat Basescu va fi presedinte, aceste nenorociri se vor mai intampla. Cand n-o sa mai fie, n-o sa se mai intample.

  5. Bogdan

    Nici eu nu cred ca in miezul Moldovei profunde, care e Vasluiul, pot avea loc asemenea acte sexuale josnice. Mai ales ca-i locul de obarşie a plaieşilor Marelui Domnitor Stefan cel Mare şi Sfant. Deci nu. Deci povestea e un fake.

  6. Marghioala

    eu nu vad unde si care’i problema cu fetita asta, Lizoaca. poate sa ma lamureasca si pe mine cineva? multumesc anticipat.

  7. TheCreatrix

    *si eu ma intreb ce mi s-a intamplat in vara in care aveam 14 ani. ma si gandeam sa scriu un post- si il voi scrie- pe tumblr despre 1997.

    m-a inspirat un film facut in 1997- gummo se numeste el. aici pun si un link- http://www.dailymotion.com/video/x8ofwh_clip-gummo_shortfilms?start=5#from=embed

    in timp ce ma uitam la baietii aia cum se dadeau cu biciletele, parca simteam textura hainelor lor si plasticul din care erau facute bicicletele alea si chilotii de la costumele de baie de atunci- si gustul pufuletilor si a sticlelor de cola- cum puneam limba pe ele si simteam gura aia transparenta.

    in vara lui 1997 eram indragostita de un baiat- alex se numea el- si era, asemenea tuturor iubirilor mele- blond cu ochi albastri. dar nu cred ca el mi-a conturat ideea de “baiat”, cred ca au fost mai multe veri calde cu shotron si elastic in fatza blocului care m-au facut sa imi conturez tipul de baiat al viselor mele.

    imi placeau baietii inalti si slabi, cu maini lungi si sensibilitate- cu tricouri gri sau verzi, slabanogi si frumosi- nu barbatzi- baietzi- si niciodata, nici in ziua de azi nu i-am putut uita, probabil de aia am un soft spot pt “tinerei”- fara sa fie asta o regula. probabil sunt un humbert- btw el zicea ca ceea ce se intampla in viata unui baiat in vara in care are 14 ani il va urmari toata viata.

    asa si eu 🙂

Comenteaza acest articol

Când cartea bate viaţa – interviu cu Doina Ruşti

by   3 min
15