Motto: “De câte ori cineva începe să vorbească despre patriotism, mă uit să văd când începe să fure”
Mihail Saltikov-Scedrin
364 zile din an le invidiez sincer pe vedetele din televiziuni, din două motive: salariu şi expunere. Apoi vine ziua de 1 decembrie şi le văd îmbrăcate în kitschuri care imită straiul strămoşesc, cântând versiuni penibile şi pline de clişee patriotarde ale unor hituri, şi mă bucur din inimă că nu-s acolo.
Vorbele goale despre neamul nostru falnic, românul generos şi ospitalier, sufletul ca pâinea caldă, trecutul glorios, tradiţia şi alte inepţii similare îmi provoacă urticarie. Hai, frate, care trecut glorios, când nu ştiam cui să plătim tribut şi cui să ne căciulim, să fim lăsaţi naibii în pace? Şi dacă nobilii austrieci îşi construiau palate acasă, toţi nobilii noştri o roiau la Paris, ca dovadă că, cel puţin pe zona de Bărăgan şi în anumite părţi ale Moldovei, unicul exponat arhitectural e bordeiul de humă? Şi de cum ajungi într-o situaţie disperată, toţi prietenii tăi buni şi de nădejde dispar ca vampirii la răsăritul soarelui?
Nu poţi schimba nişte lucruri dacă nu le conştientizezi exact aşa cum sunt. Nu poţi determina omul să se apuce de treabă şi să construiască la deal, să nu-i inunde Nistrul casa, dacă nu-l faci să înţeleagă că valea e o zonă predispusă la inundaţii. Luciditatea e mama evoluţiei. Iar modul meu de a fi patriot e să pun oglinda în faţă. Să-i arăt omului de ce e stupid şi ridicol, în ideea că va înceta să fie aşa. Că impactul la proşti e, desigur “Big unlike pentru postare, că eu îmi iubesc ţara!” e cumva firesc. Ar fi atât de simplu să le placi, şi să postezi demagogii despre patrie, meciuri de fotbal, preţul făinii şi iubirea ta pentru ei. Ştiu reţeta dar… de ce? De ce să plac unor oameni pe care patriotismul nu-i poate convinge să-şi înveţe naibii regulile de ortografie ale propriei limbi?
O altă inepţie sinistră de 1 decembrie e “Huo, Românie!” De ce? În fond, e o ţară acceptabilă. Dacă ţi le plăteşti la timp, ai apă curentă, încălzire şi energie. Nu trebuie să faci lumină cu seu şi nici – cel puţin în Bucureşti! – să cari apă de la puţul din deal. Ca femeie, nu trebuie să stai închisă în casă şi nu-ţi aruncă Gore acid în ochi pentru că e slăninos şi urât şi nu-l iubeşti. Poţi chiar să te angajezi şi, dacă ai noroc, favorurile sexuale nu se subînţeleg pe lângă fişa oficială a postului. Oportunităţile nu abundă, dar dacă te lupţi foarte tare şi stai mult cu picioarele în apă rece, ţi le creezi.
Şi, una peste alta, nu ţi-ai ales să te naşti aici. Umflă-te în pene pentru lucruri pe care ţi le-ai ales şi pe care ţi le-ai făurit cu mâna ta. Restul e conjunctură.
4 comentarii