Ce spui atunci cand vezi o femeie alaptandu-si bebelusul intr-un mijloc de transport in comun, intr-un restaurant sau pe o banca in parc sau mall? Consideri ca este un lucru firesc, ca natura si nevoile primare ale copiilor trebuie satisfacute fara a tine cont de imprejurarile sociale, sau esti de parere ca aceasta practica trebuie asigurata in intimitate?
Daca pentru unii este un lucru natural, exista si persoane care vad alaptatul ca fiind jignitor la adresa ordinii si linistii publice. Daca in SUA sau in Marea Britanie este permis prin lege, in Scotia este incurajat, in Romania nu exista reglementari cu privire la alaptatul in public.
Odata cu sexualizarea excesiva a sanilor, alaptatul a devenit un subiect tabu. Cei din tabara contra sustin ca femeile isi pot hrani copiii cu lapte praf sau in locuri mai putin aglomerate, cum ar fi toaletele. Intrebarile pe care ni le punem sunt „este un astfel de loc potrivit pentru alaptare din punct de vedere igienico-sanitar?” sau “de ce sa refuzam sa hranim copiii cu lapte matern in detrimentul celui praf daca primul este mai nutritiv?”.
Acceptam hainele revelatoare, decolteurile generoase, in schimb alaptatul in public ramane un subiect tabu pentru societatea secolului XXI. Candva un fapt natural si acceptat, astazi starneste controverse pe plan international din cauza expunerii unei parti a corpului intens sexualizate. Ne intrebam daca este nevoie de astfel de dezbateri intr-o cultura in care totul a ajuns la vedere si sexualitatea este folosita deliberat pentru a vinde, in timp ce alaptatul in public este ofensator.
Ofensator sau nu, alaptatul este un lucru normal, iar cand vine vorba de hrana copilului din doua in doua ore, nevoile bebelusului primeaza si, fiind o nevoie primara, consideram ca acest lucru nu trebuie sa starneasca atat de multe controverse. Cat despre locuri, nu stim cat de igienic sau comod poate fi alaptatul intr-o toaleta. Probabil ca locurile special amenajate pentru acest lucru ar fi mai confortabile atat pentru mama, cat si pentru copil.
Concluzia ar fi sa ne punem in locul parintelui inainte de a arata cu degetul si sa intelegem alaptatul ca pe o nevoie vitala a copilului, nu o expunere ostentativa sau o infractiune contra bunelor moravuri.