Tabu
CULTURE

Alison Goldfrapp, o voce incomodă

tabu: Åžtiu că nu îți place să dai interviuri, ai declarat chiar că ai coșmaruri înainte de ele…
Alison Goldfrapp: Îmi place să dau interviuri numai că nu îmi plac idioții și tind să dau mereu peste idioți.

tabu: Nu îți este teamă că te vei expune prea mult dacă scrii versuri atât de personale ca până acum?
A.G.: Muzica este o altfel de comunicare, e mult mai articulată. A vorbi și a discuta despre lucrurile de zi de zi mi se pare obositor și inutil, însă a comunica prin muzică este mult mai ușor și comod pentru mine.

tabu:
Albumele Goldfrapp nu au o linie comună, din contră, sunt atât de diferite încât riscați să vă pierdeți fanii de la un disc la altul. Nu te temi de asta?
A.G.: Când am început munca la acest album, am crezut că nu îl va cumpăra nimeni, că nu va plăcea în general și că, probabil, acesta va fi finalul carierei mele. Cred că trebuie să faci ce ți se pare ție că e ok și să te simți bine făcând asta. Trebuie să fii sincer cu tine.

tabu: Care a fost inspirația pentru „Seventh Tree“, ultimul vostru album?
A.G.: Vroiam să facem ceva diferit, să cântăm mai altfel. Până acum muzica noastră era un pic mai directă și am ajuns la un moment de cotitură. E foarte convenabil să poți să te joci cu lucrurile astea și noi ne permitem să o facem. Am vrut să fie intim și am crezut că este normal ca rezultatul să fie acesta, pentru că are mai multă căldură decât celelalte lucruri pe care le-am compus. A fost foarte convenabil să experimentăm goliciunea, esența pieselor, doar cu două instrumente și o voce.

tabu:
Ești extrem de versatilă…
A.G.: Se întâmplă să fiu fericită și se întâmplă să fiu tristă, asta nu înseamnă că sunt altcineva. Muzica este foarte autobiografică, este o oglindă a ceea ce faci și nu te poți ascunde de ea.

tabu: Pentru fiecare album ai creat un nou personaj, cum a fost să te reinventezi de fiecare dată?
A.G.: Nu sunt alte personaje, mă simt jignită de întrebarea asta, nu e altcineva acolo, sunt tot eu! Nimeni nu e unidimensional, ar fi foarte plictisitor dacă lumea ar fi așa.

tabu: Crezi că ești un fashion icon?
A.G.: Nu cred că sunt, nu văd pe nimeni purtând lucrurile pe care le îmbrac eu, nu am o colecție a mea de haine la Top Shop. Încă (râde). Îmi aleg singură hainele, nu mă ajută nimeni la asta.

tabu: Tu faci și designul copertelor albumelor Goldfrapp. Cum s-a ajuns la asta?
A.G.: Ar fi destul de ciudat dacă ar face altcineva designul albumelor. Noi facem muzica asta, iar ea este parte dintr-o altă modalitate de expresie. Designul este acolo pentru a ajuta la vizualizarea muzicii.

tabu: Au existat niște reacții destul de vehemente la adresa unui desen ce ilustra piesa „Train“. Cum ai reacționat la ele?
A.G.: Am ignorat, erau complet stupizi. Americanii… Cred că unii oameni sunt complet ciudați. Femeia aceea care s-a declarat scandalizată de desen, este asemeni oamenilor care ajung să se plângă de nimicuri ca acesta. Au foarte multe așa-zise probleme.

tabu: Filmele au fost o sursă de inspirație pentru muzica voastră încă de la primul album. Care e ultimul film care te-a impresionat?
A.G.: Fur. Portretul imaginar al lui Diane Arbus.

tabu: Ce alegi între a pleca în turneu și a munci în studio la un nou album?
A.G.: Îmi place să cânt live, să creez noi armonii, e ceva ce trebuie să fac, ceva ce simt nevoia să fac. Oricum sunt două lucruri diferite, nu se pot compara.

tabu: Cum reacționezi la critici?
A.G.: Toată lumea are dreptul la o opinie, să critici ceva e ok. Eu nu citesc presa. Nu cred că este bine să citești presă negativă sau pozitivă. Mai bine fără. Nu cred că ­m-ar ajuta să știu ce spun criticii muzicali despre ceea ce creez eu împreună cu Will. Noi facem ceea ce simțim și ne place.

ARTICOLE SIMILARE

OANA ZAVORANU schimba “Show-ul Pacatos” pentru Kanal D!

Urzeala tronurilor, al optulea sezon: a meritat așteptarea?

Andreea Damian

Johnny Depp cântă pentru o cauză bună

realitatea

TEATRU | Femeia, eterna poveste, în premieră la Mamaia

Andreea Damian

Castigatorii Brit Awards 2012 – VEZI LISTA COMPLETA

realitatea

Commited de Elizabeth Gilbert – fragment

realitatea

Scrie un comentariu