Henna, planta și arta străveche de a decora corpul cu modele complicate, naturale, a fost adăugată oficial pe lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO. Această recunoaștere marchează o piatră de hotar semnificativă pentru utilizarea ritualică a hennei în lumea arabă, unde a fost mult timp un simbol al sărbătoririi, protecției și conexiunii cu cele mai importante repere ale vieții. Folosită în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia de Sud-Est, candidatura henna pentru recunoașterea UNESCO a fost susținută de șaisprezece țări arabe, inclusiv Maroc.
„Henna simbolizează ciclul vieții unui individ, de la naștere până la moarte, și este prezentă pe parcursul etapelor majore ale acestei călătorii”, a declarat UNESCO în anunț.
O plantă ale cărei frunze sunt uscate, măcinate și transformate într-o pastă, henna a fost folosită în mod tradițional pentru mai mult decât doar pentru decorare. Pasta se aplică cu grijă pe piele, de obicei pe antebrațele și picioarele femeilor care sărbătoresc căsătoria, precum și pentru a vopsi părul și chiar a aduce noroc nou-născuților.
Aplicarea henna este adesea însoțită de cântece sau povești. Modelele pot varia în funcție de regiune. Aceste tatuaje temporare sunt adesea inspirate de motivele amazigh din Africa de Nord, în timp ce modelele din Peninsula Arabică și Asia de Sud-Est prezintă modele florale mai îndrăznețe. Utilizarea hennei datează din zilele Egiptului antic, iar aceste tatuaje sau vopsele temporare pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni.
Originară din Mesopotamia și sudul Iranului, henna era deja folosită pe mumii în Egiptul antic. În Maroc, crește în regiunile deșertice, în special în Valea Drâa, iar utilizarea sa datează din timpurile preislamice.
Pudra de henna este un produs utilizat zilnic, iar pulberea sa de culoare verde bronz poate fi găsită în orice farmacie, alături de săpunul negru și ghassoul, produsele esențiale pentru o sesiune de hamam.
Sursa: Tabu.RO