Atitudinea e unul dintre elementele care diferentiaza oamenii. Parca unele persoane stiu care e atitudinea potrivita fiecarei situatii, insa altele pare ca au dificultati in a se comporta adecvat. Cum invatam oare sa luam atitudine?
De ce conteaza asa mult atitudinea?
Oare de ce?
Ei bine, pentru ca ea poate transforma un om oarecare intr-unul frumos, care are decenta, moralitate, integritate si tot ea poate sa faca dintr-un om unul nu atat de elegant, manierat, unul cu un caracter caruia i se pot reprosa multe.
Atitudinea e precum mainile olarului: ea modeleaza exteriorul unei persoane si, dupa caz, putem vorbi de un exterior remarcabil sau nu. Insa mainile, ca orice alta parte a organismului, sunt conduse de creier. Asa ca, totul incepe din paradisul mintii.
Nu te teme sa gresesti!
In prima parte a vietii putem gresi mai des ca in urmatoarele. Ni se permite sa facem asta, pentru ca, altfel, nu am putea cunoaste evolutia. Practic, gresind, ne dezvoltam, facem pasi noi inspre cea mai buna versiune a noastra. Dar sa gresim nu e suficient.
Trebuie sa si invatam din greselile noastre. Trebuie sa gresim doar pentru a invata din ele. In felul acesta, ne valorificam experientele mai putin fericite si putem sa devenim mai buni.
Aceeasi idee este valabila si in ceea ce priveste atitudinea. Cum putem experimenta mai mult in primii douazeci de ani din viata – sa zicem –, vom observa pe propria piele ce atitudine e necesara intr-o anumita situatie. De exemplu, sa ne imaginam ca suntem in clasele primare. Daca cineva ne incredinteaza un secret si noi il spunem mai departe, iar la un moment dat se afla ce am facut, se va afla ca, de fapt, prin comportamentul nostru, l-am ranit pe cel care ne-a marturisit secretul, vom sti ca data viitoare cand ne va fi incredintat un secret, va fi musai sa il pastram, caci aceasta e atitudinea potrivita aici.
Formele educatiei
Pana la urma, se pune problema educatiei. Adultii din jurul nostru vor incerca sa ne educe atat cat le sta in putina si asa cum le sta in putinta, insa noi nu trebuie sa renuntam la munca lor.
E recomandabil sa cunoastem forma autoeducatiei. Sa ne analizam comportamentul, sa ne gandim faptele, spusele, sa evaluam si sa reevaluam. Doar prin autoeducatie, prin eforturile pe care noi le depunem, vom reusi sa ne modelam frumos atitudinea.
Concluzionand, putem afirma ca experientele si eforturile proprii (si alte altora) sunt necesitatile noastre, daca vrem sa adoptam o atitudine demna si senina.