Taximetristii sunt o specie aparte. Oameni altfel; au nevoie de un buna ziua si un asezat pe scaun ca sa se prinda ce fel de om au linga ei. Au povesti cite luna si-n stele si stiu smekereli la care nici n-ai fi visat.
Taximetristii sunt prietenii mei. Urasc sa merg in aglomeratia transportului in comun, in amestecul de duhori, asa ca in loc sa-mi iau o rochie ma plimb cu taxiul.
(nu conduc, sunt lebada – aka o gisca mai eleganta – la condus masini si, chiar daca am carnet, stau cuminte in banca mea, in dreapta spate). Citeste mai multe pe blogul Cristinei Bazavan