Home > Lifestyle > Stiri > Basm cu feți frumoși online și Zâne virtuale

Basm cu feți frumoși online și Zâne virtuale

A fost o dată ca niciodată…

Înainte de a-i judeca prea dur pe cei care au petrecut în fața calculatorului ore în șir, zi după zi, poate că ar trebui să vă spun puțin despre ceea ce se găsea acum – să zi­cem șapte-opt ani – în afara lumii vir­tua­le. Nu are niciun sens să vă repet povestea Ar­ticolului 200, cu atât mai mult cu cât mă număr printre norocoșii care au apărut în scenă abia după ce infamul Articol era deja istorie. Însă după ce am scăpat de povara le­gală, a început un război rece împotriva preconcepțiilor despre cei „altfel”.

O bună bucată de vreme a fost mai mult decât strigător la cer să spui că îți do­rești altceva de la viață decât clasicul șa­blon considerat a fi făgașul normal al vie­­ții. Însemna, practic, să vrei să fii altfel de­cât în dulcea normalitate, aceea în care tu, ca tânăr, îți găsești o fată drăguță pe care să o iei în căsătorie, să îți faci casa și copiii tăi și să îți găsești armonia în propria-ți familie. Lumea nu putea să accepte faptul că pentru unii, deși își doresc asta în linii mari, rolul jumătății din visurile lor era ocupat de un alt băiat.

Era destul de greu să poți vorbi cu ci­neva, trăind între judecăți de valoare ale celor din jur care spuneau că dacă ești gay ar trebui să fii închis și să arzi în flăcările iadului și cele care spuneau că a fi gay este o boală psihică și deci ar trebui să fii în­dopat cu pastile în speranța vaccinului care să te vindece.

Voi trece cu vederea gus­tul amar al ideii că propria ta familie nu este pregătită să audă cuvântul gay în casă și peste temerea că trebuie să te as­cunzi și de cei pe care îi consideri priete­nii cei mai apropiați pentru a nu îi pierde. Însă era clar nevoie de un loc unde să poți vorbi, să poți să îți spui propriile gânduri fără să fii judecat sau să trebuiască să te temi că vei fi arătat cu degetul a doua zi.

Odată cu Internetul a apărut și so­luția: ce-ar fi dacă ai putea să îți dai frâu liber propriilor gânduri, să găsești curajul de a pune întrebările care te chinuie și a putea să găsești și pe cineva care să îți fie aproape? Am prins anii în care comunicarea prin Internet la noi era încă în fașă. Accesul online era greoi, te ardea la buzunar și puțină lume își permitea să stea, cu orele, conectată.

La pețit de băieți ai împăratului mirc

Cei care nu se temeau să pună mâna pe un calculator și nici nu aveau suficient curaj să meargă prin locurile „rău famate“ de prin parcurile unde gura târgului zicea că se adunau homosexualii, au înființat un loc virtual de discuții. Mirc-ul era so­lu­ția ideală – să poți sta în confortul propriului tău bunker anti-homofob și să te simți în același timp înconjurat de oameni de care te leagă ceva. Era un spațiu în care te sim­țeai în siguranță, aveai anonimatul virtual asi­gurat și puteai să dezvălui des­pre tine doar atât cât simțeai că e în regulă să spui.

Evident, anonimatul pe care ți-l adu­ce Internetul vine și cu părțile mai puțin plăcute. Aproape că îmi vine să zâmbesc dacă e să îmi aduc aminte de blind date-u­rile care se dădeau pe vremea aceea și tea­­ma aproape paranoică de a face schimb de poze – false sau nu – ca semn de bună credință a celor doi interlocutori.

La un blind date pus la cale pe mirc, însă, puteai avea surprize de-a dreptul regretabile (câ­ți­­­va dintre apropiații mei au pățit-o, s-au ales cu nasul spart și vânătăi de la o mică ambuscadă homofobă). Se spune că libertatea absolută aduce și haos absolut.

Unii au înțeles libertatea de exprimare pe tărâmul virtual doar ca fiind un prilej de a se da în stambă, aproa­pe cerșind toate re­flec­toarele și atenția. Alții au folosit pri­lejul pentru a-și regiza propriul lor „reality show” online și a-și testa cu altă iden­titate fidelitatea boy­friend-ului.

Cel mai trist, însă, era când sin­gu­ră­tatea cuiva ajun­gea la apogeu, iar în acele mo­men­te pe canalul principal de chat pu­teai găsi de la confesiuni de amor ră­nit până la episoade lirice de poezie și versuri de melodii de inimă pustie. Se subînțelege, au fost destui care și-au făcut un adevărat hobby din a încerca să strice buna dispoziție a celor adunați on­line pe chatroom pe #gayromania și #gayro.

Așa că, încet, a apărut și grupul acelor paria ai societății virtuale. Åži unde există fărădelege, trebuie să fie și oșteni în zale lucitoare. Acum aproape că îmi vine să râd, însă vreo patru ani am făcut și eu parte din acel grup care stătea cu un ochi vigilent pe chatroom pentru a-i tra­ge de urechi pe cei care depășeau limita bunului-simț și eram al naibii de mândru de ceea ce făceam.

La început, am fost o mână de oameni care discutau. Pot spune sincer că atunci, la începuturile comunicării virtuale, am legat pe chatroom-urile gay prietenii care au rezistat până acum și am cunoscut oa­meni speciali care au fost mereu alături de mine. Atmosfera era extrem de rela­xa­tă și după scurt timp, ajungeai să fii considerat de-ai casei.

Basmul merge mai departe

Însă orice minune nu ține decât trei zile, sau cel puțin așa se spune. Pe chatroom minunea a ținut câțiva ani, după ca­re, încet-încet, numărul de utilizatori a cres­cut și cei care își aminteau etimologia cuvântului „chat“ au început să se piar­dă prin avalanșa celor care căutau doar un partener ocazional pentru a-și potoli pof­tele de moment. Ba mai erau dispuși și să miorlăie la lună pe chatroom toată noap­tea înșirând orașe, dimensiuni și arătând lumii că i-au murit lăudătorii.

Acum chatroomurile gay sunt în mare parte a timpului doar rubrică de matrimoniale on­line, cu anunțuri dintre cele mai explicite și cât mai furibund de des afișate. Am petrecut câțiva ani buni pe mirc, uitând că în viață există și altceva decât un ecran pe care să apară litere și cuvinte, o lume care apare doar dacă ești dispus să în­chizi monitorul și să ieși din spatele tas­taturii.

Aproape că mă simt de parcă acesta e momentul în care ar trebui să mă ridic în picioare și să spun „Salut! Sunt Webbie și am fost dependent de Internet”. Totuși, exact aceia au fost anii în care am legat prietenii cu oameni excep­ționali, așa că nu regret și nu aș schimba nimic.

Site-urile cu Åži despre balauri

Încet, pe măsură ce a avea acces la In­ternet nu mai era ceva ieșit din comun, au început să apară și site-urile destina­te, de bună seamă, bărbaților gay. La în­ce­put, au fost încercări mai timide de a crea un loc unde fiecare poate găsi răspunsuri la în­tre­bări pe care ni le-am pus cu toții într-o formă sau alta despre noi, despre cine sau ce suntem, despre adevărata dra­goste și șansa de a o găsi în varianta unui cuplu gay.

Unele site-uri au început să îmi desfete diminețile aducându-mi știri interesante de pe la noi sau de la alții. Așa am ajuns să îmi beau cafeaua de dimineață cu un Angelicuss sau cu un GayOne. Apoi am început să mă răsfăț și cu TotalGay și alte site-uri care, pe lângă articole de lifestyle, au încercat să amin­tească faptul că tă­vă­leala din dormitor trebuie făcută cu cap, respectiv cu cauciu­cul prezervativului, pen­tru a nu-ți pune în joc, pe lângă sentimente, și sănătatea.

Åži cum aș putea să uit adevăratele en­ciclopedii de balauri și feți frumoși – si­te-urile cu profiluri. Dacă e la modă să mergi în mall și să admiri din goană vitrinele de produse pentru a-ți găsi ceea ce do­rești, de ce n-ar fi la fel și când cauți un băr­bat? Fie că vrei iubirea vieții tale, pe domnul Perfect sau pe domnul Perfect Dis­­­­ponibil, intri rapid pe un PlanetRo­meo sau un Gay­Dar și poți găsi orice sortiment, pe orice mărime și de orice cu­loa­­re. Livrare imediată sau… după cum ți-e norocul.

Cronicile blogoreice cu zâne virtuale

Pe lumea asta sunt atât de multe gre­șeli posibile, încât nu îți poți permite să le experimentezi pe toate pe piele proprie. Așa că mai învățăm și din experien­ța altora. Așa au apărut și blogurile în ul­tima vreme, în care fiecare autor este dis­­­pus să îți spună povestea vieții proprii, dove­dind că, de fapt, aceeași lume pestriță în stil curcubeu poate fi privită din mai mul­te perspective.

Cu atât mai mult cu cât în lu­mea gay am fost cu un pas înaintea tu­turor cu moda blogurilor, putem spune și noi cu mâna pe inimă că în materie de bloguri scrise de băieții noștri, avem de unde ale­ge. De la pățaniile istorisite la ma­rea artă din „Feed the Gay Generation“, la paradoxul monden al unor femei simple sau lumea trendy a Grădinii cu Bărbați, e totul consemnat pe undeva pe acolo. Sunt pur și simplu prea multe ca să le pot enumera acum pe toate cele care îmi în­cân­tă pauzele de cafea.

Am încălecat pe o șa

Evident, tot ce v-am scris aici e doar un basm despre tărâmul îndepărtat al virtualului Împărat în culorile curcubeului, deci se încheie cu toți trăind fericiți până la adânci bătrâneți (deloc virtuale).

Cu toate astea, aș minți să spun că dincolo de mufa de conexiune la Internet nu se gă­seș­te o lume superbă, de care până și Ali­ce cea din Å¢ara Minunilor ar fi mân­dră. Din fericire însă, mentalitatea celor din jurul nostru a început să se schimbe, pas cu pas, iar Internetul a devenit mai de­gra­bă parte din viața noastră decât o eva­dare și o refulare într-un tărâm paralel.


Articole asemanatoare
Cand spun „premiere”, ma gandesc la Timisoara
Cand spun “istorie” si “natura”, ma gandesc la Galati…
Homosexualitatea – Natura, Optiune, Trend?
Fotografie – Sufletul satului romanesc: Delta Dunarii

Comenteaza acest articol

Basm cu feți frumoși online și Zâne virtuale

by admin   7 min
0