Noemi Revnic, brand manager, și Iris
Cadoul care mișcă
„Mama îmi povestea că primele cuvinte pe care le-am spus au fost: «Uite pisica!». Pe la 9 ani am primit și primul câine, un caniche metis, Ulise. Era atât de mare, încât atunci când ieșeam cu el la plimbare, eram deliciul cartierului, zburam în toate părțile. Apoi a urmat un foxterrier, Harry, și mai târziu, nu știu cum, am ajuns să am la mama acasă 8 câini și 15 pisici. În studenție, când m-am mutat singură am primit-o de la mama pe Iris, născută din mamă pincher și tată foxterrier. Iris a fost alături de mine pe toată perioada facultății, atunci când mi-am găsit primul job, îmi cunoaște toți prietenii și s-a atașat mult de Vlad (soțul meu), pe care «l-a primit» foarte bine.”
Cristi Petrescu, producție, și tractorul cu remorcă
Cadoul pe care îl ceri
„Când aveam 5 ani, eram la mare cu părinții mei și am văzut un tractor în vitrina librăriei din Eforie Nord. Treceam în fiecare seară, când ne întorceam de la plajă, pe lângă acea librărie și eu mă lipeam de geam, uitându-mă la tractorul mare și frumos, care se putea demonta. Într-o seară, m-am pierdut de ai mei, supărat că nu m-au lăsat să îmi iau slipul pe mine, și am tot mers în cerc, căutându-i pe părinți, pe traseul pe care îl făceam zilnic în drum spre plajă, dar fără să mă opresc. Tata m-a găsit, în cele din urmă, după ce a alertat miliția, și a doua zi, drept recompensă, mi-a cumpărat tractorul cu remorcă. Am fost tare fericit, iar acum îmi amintesc cu mai mare drag peripeția prin care am trecut decât cadoul în sine.”
Ioana Ulmeanu, redactor, și Ursu
Cadoul pe care îl păstrezi
„Nu îmi mai aduc aminte când l-am primit pe Ursu. Åžtiu sigur că este mai mare ca mine cu câțiva ani pentru că a fost una dintre primele jucării ale surorii mele. Am dormit toată copilăria cu el, i-am cusut capul și picioarele de foarte multe ori și l-am târât după mine în foarte multe locuri. Când m-am mutat în casa mea din București, l-am cazat la capul patului, unde locuiește și acum. Când mi-am adunat jucăriile din copilărie ca să le dăruiesc unor copii săraci, nu am putut să renunț la el. Între timp, Ursu a mai adunat câțiva frați din aceeași specie, dar mai tineri – cadouri pe care mi le-am făcut singură sau pe care le-am primit de la prieteni. Îmi sunt dragi toți, dar niciunul ca Ursu. Cred că odată cu el a venit și credința mea că trebuie să prețuiesc fiecare cadou pe care îl primesc, indiferent de preț, dimensiuni și alte caracteristici de felul ăsta.”
Cătălin Enache, stilist, și păpușa neagră
Cadoul cu care nu te joci
„Când eram mic, am avut multe jucării, dar nu eram atașat de niciuna. Aveam câteva preferate, cu care mai degrabă evitam să mă joc, deși le țineam tot timpul prin preajmă. Åži acum fac la fel cu lucrurile care îmi plac foarte mult. Sunt foarte prețioase pentru mine și nu vreau să le uzez. În copilărie, îmi plăceau mult cadourile primite de la un prieten de familie, pilot, care locuia la București și îmi aducea tot timpul jucării mai deosebite. De la el aveam și păpușă neagră, care s-a pierdut între timp, cu care îmi amintesc că îmi plăcea să dorm. Pentru că mi s-a spus tot timpul că sunt special, am rămas cu impresia că lucrurile de care mă înconjor sunt și ele speciale, așa că țin mult la ele și le protejez excesiv.“