Tabu
CULTUREWhat's hot

Chris Simion vă invită la Undercloud

Frumoasă, extravagantă şi cu un curaj care, pentru mulţi, ar părea că sfidează raţiunea, Chris Simion a reuşit un lucru aproape incredibil: într-un Bucureşti în care, pe la începuturi, teatrul independent era privit ca  “luzării ăia pe care nu-i vor teatrele serioase”, s-a comportat de parcă arta indie ar fi fost ceva de la sine  înţeles. Tot ea – şi compania ei, D’Aya – au creat Undercloud. Ce e Undercloud? Ne-o spune chiar ea.

TABU: Ce e Undercloud?

Chris Simion: Undercloud nu este numai o întâmplare specială de două săptămâni – sau un festival de teatru independent (de orice). Undercloud este o stare care porneşte din dăruirea, inovaţia, originalitatea şi calitatea unor oameni. Ediţia a şasea  are loc la Muzeul Ţăranului Român, între 20  şi 31 august. Avem şi nume mari: Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern, Marian Râlea, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Medeea Marinescu, Magda Catone. În total, 29 de spectacole necesare, vii.

Cum aţi iniţiat proiectul?

Pe acoperişul Teatrului Naţional, mai concret pe Terasa Motoare, acum şase ani, la o discuţie de noapte după un spectacol. Ne-am dat seama că e foarte fain să existi individual în peisajul cultural, că e foarte tare să te identifici ca entitate de sine stătătoare, dar că nu este suficient. E nevoie de competiţie şi e nevoie să transformăm acţiunile noastre personale într-o mişcare. Iar Undercloud a devenit suportul pe care lucrăm.

Cine v-a ajutat?

Sponsorul permanent al Festivalului este Dumnezeu. Festivalul nu este gândit ca un business, nu iese profit de pe urma lui. Este gândit în acest moment doar ca manifest, pe reţeta Festivalului de Teatru de la Avignon. Prietenii ne ajută. Cei care apar pe afiş şi susţin Festivalul sunt oameni care ne sunt foarte aproape de suflet şi au încredere în nebunia noastră.
Cea mai tare afacere în Undercloud este că reuşim să strângem oameni frumoşi la un loc, pentru 12 zile. Atât pe cei care joacă, cât şi pe cei care vin să îi vadă jucând.
Care este condiţia de bază pentru a fi participant la Undercloud?
Să prezinţi o producţie 100% independentă şi de calitate.
În ce spaţii se va întâmpla festivalul?
În trei spaţii din Muzeul Ţăranului Român ( Clubul Ţăranului, Sala de Cinema Horia Bernea şi curtea interioară).
MŢR v-a găzduit şi înainte, nu?
Este a doua ediţie la MŢR. Festivalul a început pe Terasa Motoare / Lăptăria lui Enache. Când a intrat Teatrul Naţional în consolidare, ne-am mutat pentru un an pe La Muse iar apoi la MŢR. Sunt co-organizatori.
E mai ofertant MŢR decât vechea Terasă Motoare?
Nu se compară. Sunt două spaţii diferite. Ţinând cont că unul nu mai există deloc… MŢR are ceva din Motoare, ca tip de spectatori, ca energie, ca spirit.
Nu suntem nostalgici, nu trăim din trecut. Undercloud se defineşte prin prezent. Şi se întâmplă în prezent.
Vă afectează criza economică?
Nu, pentru că Undercloud nu este o afacere. Biletul are un cost rezonabil, pe care şi-l pot permite mulţi. Ba mai mult decât atât, anul acesta avem şi trei producţii studenţeşti, cele premiate în Gala UNATC, la care intrarea va fi liberă. Reuşim să acoperim cheltuielile din sponsorizări şi din încasările pe bilete. Singurul nostru obiectiv este să nu venim cu bani de acasă. Nu facem festivalul ăsta pentru profit şi cred ca asta se simte, se vede. Cu asta suntem diferiţi. Când organizatorii sunt actori şi regizori, nu oameni de business, lucrurile stau altfel.

Nu îl vom lăsa să se transforme în potenţial business, căci am pierde exact ceea ce-l defineşte: libertatea şi frumuseţea.
Care sunt highlighturile acestei ediţii, din punctul tău de vedere?
Mecanica inimii, Omul pescăruş, Cină cu prieteni, Fă-mi loc, 7 dintr-o lovitură, Fragil, Shot, Măscăriciul, Ibrahim şi Florile Coranului, Diavolul e politic corect, Zic Zac… E aiurea să dau titluri, pentru că Undercloud în sine este un best-off.
OK, atunci zi-mi detalii pitoreşti ale anumitor spectacole. 
Omul pescăruş sau Drumul spre frumos este spectacolul meu. Vorbesc uşor despre el, pentru că mă mândresc sincer cu ce a ieşit. Este singurul spectacol de teatru acrobatic din România, inspirat de Cirque du Soleil, şi este singurul spectacol regizat de mine despre care uit că îmi aparţine. Mă las dusă de poveste, de emoţie, privesc cu mirare ca un copil şi de fiecare dată când se termină, zic “wow, mai vreau”.
Dacă v-a plăcut Micul prinţ, gustaţi şi din Mecanica inimii, o carte ca o inimă de turtă dulce pentru copii mari. “Ne iubim ca doua beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm incendii”. Dacă un om nu te iubeşte cum te aştepţi tu să te iubească, nu înseamnă că nu te iubeşte. Dar dacă un om te iubeşte altfel decât ai tu nevoie, nu ezita să cauţi dragostea care poate să te facă fericit. O poveste despre dragostea care ne sminteşte.
ZIC ZAC este un spectacol care transpiră – și la propriu și la figurat – energie explozivă, sexualitate, umor și sensibilitate care ne învață că dacă ai carte, nu se face primăvară, că „Tăcerea este unul din argumentele cele mai greu de combătut”, că „Limba pe români îi încurcă-n gură” și că ne e frică de frică.
Don’t cry, baby reuşeşte să te smulgă din ale tale, te face să-ţi priveşti superficialitatea savantă şi micimea în oglindă şi să-ţi pui întrebări. Conţine porţii bune de zâmbet amar şi de umor. În doze deştepte.
Aveţi vreo superofertă? 
Da. La zece bilete cumpărate de la MŢR se primeşte o invitaţie gratuită.
Foto: Cătălina Flămânzeanu.

ARTICOLE SIMILARE

“Bunica a fost de vina!” spune un martor al tragediei lui IONUT

Cum arată fiica cea mare a lui Jamie Foxx. E model, dar vrea cucerească și Hollywood-ul

Andreea Damian

ANDRA si MARUTA – nasii baiatului lui Piedone! POZE de la nunta

FOTO de la nunta ALINEI PUSCAS

Mamma Mia! – coloana sonoră în ediție deluxe

realitatea

OSCAR 2014: Cotele caselor de pariuri!

Scrie un comentariu