Fie că e vorba de un interviu, un sandviş, o pilă în guvern sau o partidă de sex în ploaie, punerea problemei la modul “vreau” e complet greşită. Şi de obicei, luată la mişto de orice femeie cu un IQ măcar mediu.
Una din principalele erori de educaţie ale bărbaţilor români este: “Băi, Vasilică, tu tre’ să fii autoritar, mă, să te ştie muierea de frică. Bate-o, chiar dacă nu ştii de ce; ştie ea.”
Poate că modul ăsta de relaţionare prin intimidare şi stres funcţiona când femeia era casnică şi unica ei dorinţă era s-o ia unu’, nu contează cine, doar să fie şi ea în rând cu lumea. Dar acum, autoritarismul e la fel de expirat ca şi făcutul focului cu două pietre, locomotiva pe aburi sau iluminatul cu lumânări de seu. Dacă nu eşti putred de bogat şi nu-ţi permiţi să îţi însoţeşti fiecare ordin cu o ploaie de bancnote, nu mai ţine. Şi chiar dacă eşti: nu e mai simplu să faci propuneri într-un mod care să respecte demnitatea interlocutorului şi să-ţi păstrezi bancnotele pentru ceva mai util?
Rata mare a divorţurilor poate îngrijora pe unii, dar mie mi se pare un lucru bun. Pentru că în multe cazuri pe care le cunosc, era vorba de bărbaţi care deveneau mârlani şi de tinere femei care nu erau dispuse să suporte asta la nesfârşit, după datina străbună: “Taci şi îndură, că bărbatul e stăpânul tău!” Realmente, apucăturile unei naţiuni nu se pot modifica decât prin soluţii radicale şi fără pic de indulgenţă.
Să intrăm puţin pe Facebook. Care-s conturile masculine care gem, literalmente de comentarii feminine? Răspuns: conturile bărbaţilor graţioşi şi diplomaţi. “Dar ăia nu pun suflet”. Prea puţin contează să pună suflet. Am dat într-un text precedent exemplul casierei de la ENEL. Nu te interesează să-ţi ia banii cu suflet, te interesează calitatea serviciilor şi manierelor ei în interacţiunea cu tine. Atât.
Care-s blogurile masculine care au cohorte întregi de cititoare? Răspuns: blogurile care gem de sirop, sentimente, vise, vrăjeală. Eu, una, i-am suspectat întotdeauna pe Otravă şi pe Tudor Chirilă că râd de leşină în timp ce scriu limonada aia lungă şi greţos de dulce. Prea puţin contează. Important e că băieţii sunt deştepţi şi s-au prins cum trebuie să pui problema, să te urmărească femeile. Nu tu pe ele. Ele pe tine.
Dincolo de evident, dincolo de faptul că e căzut în desuetitudine, autoritarismul masculin transmite exact ce nu vrea nici o femeie să vadă în bărbaţii din jur: egoism şi obtuzitate. Astea sunt dezagreabile în orice gen de relaţie, fie ea profesională sau personală. Nimeni nu vrea să-şi ia pe cap un bou pe care să muncească triplu să-l convingă că greşeşte – nici în companie, nici în intimitate. Toată lumea preferă oamenii permeabili la argumente.
Ţineţi minte chestia asta, data viitoare când plângeţi în bar cu alţi băieţi la fel de autoritari, şi le povestiţi cum femeile-s rele şi curve, şi-s numai pe interes. Şi nu vă prindeţi că modul în care puneţi voi problema e cel care declanşează mecanismul defensiv natural în ele. Apoi intraţi pe blogul lui Otravă. Aceeaşi japiţă rea şi pe interes murmură senzualităţi ca o pisicuţă. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să învăţaţi să-i oferiţi unei femei lucrurile de care are nevoie – în caz că ţineţi neapărat să interacţionaţi cu femei. În caz contrar, Muntele Athos e şi el o opţiune. Una doldora de foşti masculi autoritari.
2 comentarii