O coincidenţă stranie, care implică participarea României la Eurovision, a influenţat câştigătorii concursului din 2009 până în prezent. Poziţia de pe care concurează România la Eurovision determină ţara care ocupă primul loc în competiţie în anul următor.
În 2009, reprezentanta României, Elena, a intrat în finală cu melodia „The Balkan Girls“ din poziţia 22. În anul următor, 2010, cântecul Satellite cu numărul 22, interpretat de Lena din Germania, a câştigat concursul.
Aceeaşi poveste se repetă cu ţara noastră şi în 2010. Poziţia de plecare în finală pentru România, reprezentată de Paula Seling şi Ovi cu „Playing with Fire“, a fost 19. În 2011, la Dusseldorf, în Germania, câştigători au ieşit cei de pe poziţia 19, Ell/Nikki din Azerbaijan cu melodia „Running Scared“.
Şi, din nou: poziţia României la Euurovisionul din 2011 a fost 17 (Hotel FM cu „Change“), iar în 2012, câştigătoarea a fost suedeza Loreen cu melodia „Euphoria“, poziţie în concurs (surpriză) 17.
Dacă aceste coincidenţe se repetă şi anul acesta, România va fi marea câştigătoare, scrie www.adevarul.ro. În 2012, melodia cu care a participat România la Eurovision, „Zaleilah“ a formaţiei Mandinga, a început de pe poziţia 14. Ghiciţi cine începe anul acesta de pe aceeaşi poziţie? Speranţa noastră din acest an, Cezar Ouatu, cu melodia „It’s my life“. Aşa că, nu putem decât să sperăm că ceea ce se întâmplă din 2009 încoace, va mai ţine cel puţin şi anul acesta. Rămâne să vedem sâmbătă noapte. Baftă, Cezar!
Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, soprana Angela Gheorghiu spune că “adevărata faţă a lui Cezar Ouatu se va arăta în viitor”, dincolo de competiţia de la Eurovision, care este un concurs pop şi are un “show specific”. Soprana reafirmă că “suntem cu toţii foarte mândri”, de calificarea lui Cezar Ouatu în finala de la Eurovision.
Cezar Ouatu, reprezentantul României la Eurovision 2013, va intra în finala din 16 mai de pe poziţia a 14 din 26 de ţări participante. Aflat la jumătatea concursului, contratenorul român ar putea fi uşor dezavantajat, deoarece publicul reţine mai bine piesele de la început şi de la final.
