Home > concurs > CONCURS: Sezonul tabieturilor!

CONCURS: Sezonul tabieturilor!

Concursul se va desfășura în perioada 25 august – 25 februarie, totalizând un număr de 13 etape. Fiecare etapă va avea subiect și premiu diferite.

Pentru cea de sasea etapa trebuie să postezi un comentariu in cadrul acestui articol, in perioada 24 noiembrie – 8 decembrie, în care să ne spui  care sunt micile placeri ale sarbatorilor.
Cel mai creativ raspuns va primi un ceainic si o cana de ceai.

Pentru cea de cincea etapa(incheiat) trebuie să postezi un comentariu in cadrul acestui articol, in perioada 4 noiembrie- 18 noiembrie, în care să ne spui  care este cartea pe care ai reciti-o oricând si de ce.
Cel mai creativ raspuns va primi un ceainic si o cana de ceai.
Castigator etapa a cincea: tdj31

Pentru cea de-a patra etapa (incheiat) trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol, în perioada 12 octombrie- 26 octombrie, în care să ne spui care este cel mai șarmant personaj de carte.

Cel mai creativ răspuns va primi un set 2 cani cu suport casuta si marmelada de portocale cu whisky Mrs Bridges.
Castigator etapa a patra: katiusa

Pentru cea de-a treia etapă (încheiat) trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol, în perioada 24 septembrie – 08 octombrie, în care să ne spui care este locul ideal de întâlnire cu o carte și de ce

Cel mai creativ răspuns va primi un superb set de ceai,  care contine un ceainic si patru cani
Câștigător etapa a treia: nisipprintredegete

Pentru a doua etapă (încheiat) trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol, în perioada 9 septembrie – 23 septembrie, în care să ne spui ce carte te-a marcat când erai copil și de ce.
Cel mai creativ răspuns va primi un premiu cu totul și cu totul special : Set ceai si dulceata Mrs. Bridges cu sampanie.

Câștigător etapa 2: Michela07

Pentru prima etapă (incheiat), trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol în perioada 25 august-8 septembrie, în care să ne spui ce cărți te-au lecuit de tabuuri și să îți motivezi răspunsul.

Cel mai creativ răspuns va primi un coș, care conține: Sirop Epicerie de Provence, cutie ceai, dulceata de mere si caramel, ceai de Mango & Passion Fruit, biscuiti Trattoria Casanova si un ceainic. Câștigătorul va fi anunțat în data de 9 septembrie, în cadrul aceluiași articol.

Câștigător prima etapă: Madlene

Librariile Carturesti sunt locuri de intalnire intre diferitele forme ale culturii. Pornind de la conceptul unui “sat al cartilor”, in Carturesti poti gasi carti, ceai, muzica, film, expozitii de arta si deseori, pe cativa dintre scriitorii preferati in carne si oase.
Librăria Cărturești aparține celor care și-au imaginat-o.

Citește regulamentul de participare!


Articole asemanatoare
Câştigă unul dintre cele 2 seturi Klorane!
Castiga una dintre cele 5 carti: Ultima cursa spre Woodstock de Colin Dexter!
La 9 ani, Quvenzhané Wallis este cea mai tânără actriţă nominalizată vreodată la Oscar
Trimite codul castigator la 1283

126 Responses

  1. ralucauca

    1. Diavolul se imbraca de la Prada, autor Lauren Weisberger, citita intr-o perioada in care aveam un “diavol” asemanator pe post de sefa…mi-a dat idei despre cum sa pui fiara cu botul pe labe :))) (p.s. am vazut apoi si filmul…dar va recomand cartea!)

    2. Aziyade si Fantoma Orientului, autor Pierre Loti, cuvinte cheie : perseverenta, puterea in forma dulce…

  2. popikaoana

    Sincera sa fiu,cartile care m-au lecuit pe mine de tabuuri au fost cele scrise de Sandra Brown,deoarece este o scriitoare care a reusit in cartile sale sa prezinte sexualitatea din toate punctele de vedere,nefiind pudica in exprimare si prezentand sexul si alte lucruri ca pe ceva normal,de care nu trebuie sa iti fie rusine…:P

  3. lioara

    Am avut parte de o copilarie si o pubertate “comuniste”, cu tot ce implica acest cuvant. N-am avut cum sa scap de tabu-ul despre sex, despre care se vorbea doar pe soptite sau metaforic. Colectia “O mie si una de nopti” m-a lecuit de acest tabu. Pe veci. Ca si misterioasa “Carte a noptilor ” de Sylvie Germain.
    Tabu-ul depre homosexualitate l-am vindecat tot cu o carte. “Piticul rosu” de Michel Tournier, unde firescul capata dimensiuni caricaturale iar grotescul se confunda cu firescul. Sa fie aceasta o lume sucita, sau, dimpotriva, asa-zisa noastra realitate de toate zilele trebuie reconsiderata din temelii?

  4. valentin

    greu de ales , dar raspunsul este :cartea “In zarea nemuririi ” de Prentice Mulford.
    Mai pe scurt autorul porneste de la ideea ca trupul omului nu este decat forma gandurilor noastre,a sufletului,devenita accesibila simturilor noastre.
    Am invatat ca orice gand bun sau rau lasa o urma adanca in corpul nostru.
    Am invatat ca gandurile bune ne fac frumosi si sanatosi.
    Am invatat ca gandurile rele , invidia , pesimismul chiar frica ne aduc boli , ne fac riduri ne imbatranesc chiar daca suntem tineri.
    Sa gandim pozitiv pentru a fi sanatosi ,sa alungam temerile si vaicarelile si sa le inlocuim cu incredere , puteri si eventual fericire.
    Am constatat ca sugestia- ridicata la valoarea si amploarea unei rugaciuni care se adreseaza unei Constiinte Infinite -se va dobandi .
    Din aceasta carte am inteles de ce se innoieste imbracamintea de sarbatori –
    pentru ca hainele se imbiba cu ganduri rele , cu suparari , cu necazuri, griji si trebuiesc din cand in cand aerisite psihiceste -cum spune autorul. De aceea nu agreez hainele second hand deoarece nu stii ce probleme a avut cel care le-a imbracat .
    sunt forte multe de spus ,citind aceasta carte pot spune ca arunci o parte din tabuuri , nu poti niciodata sa te lecuiesti de ele.Sa auzim numai de bine !

  5. gurita1809

    Cartile care m-au lecuit de tabuuri, cred ca au fost cele scrise de Sandra Brown. Chiar daca au fost destul de multe, le-am citit pe toate, deoarece aceasta scriitoare reuseste sa prezinte in romanele sale, modalitatile de “a face dragoste”, cu f. mult lux de amanunte si cu trairi nemaintalnite in alte romane de dragoste. Scriitoarea nu este deloc pudica in exprimare si prezenta aceste lucruri ca pe ceva normal, asa cum si este de altfel, lucruri de care nu trebuie sa iti fie rusine sa le faci, sau sa vorbesti despre ele…In romanele ei poti afla cum sa iubesti si sa fii iubita cu adevarat, cu trupul si cu sufletul…Cu Sandra Brown m-am lecuit de multe tabuuri privind sexul si am invatat si multe lucruri noi.

  6. Madlene

    Sunt de parere ca anumite carti te aleg pentru a le citi, pentru a mai descoperi o parte din tine, pentru a te elibera de temeri si a gasi raspunsuri macar la o parte din intrebarile care te framanta. Cartile care mi-au ramas in suflet sunt diferite ca tip de scriitura si mai ales ca mesaj, dar au avut rolul ca intr-o anumita perioada a existentei mele sa patrunda in adancul sufletului meu si sa ramana acolo. Iata despre ce carti vorbesc:

    1. Cuvinte care elibereaza – romanul unei psihanalize – de Marie Cardinal. Absolut fabulosa. Este prezentat chinul fizic si psihic al unei femei care fuge din spitalul de boli nervoase si ajunge in cabinetul unui psihanalist. Ca o ultima solutie. Cu ajutorul psihanalistului reuseste sa faca o analiza profunda a propriei vieti si mai ales a copilariei, eliberandu-se de traume, de secrete, de pudoare. In final descoperim o femeie de peste 30 de ani pentru care viata isi deschide bratele larg sa o primeasca cu nespusa bucurie. Ce rol a avut aceasta carte asupra vietii mele? M-a ajutat sa ma analizez, sa scot la iveala lucruri pe care nu doream sa le aduc la lumina din copilaria mea si sa inteleg ca indiferent de ceea ce se intampla cu un om, in adancul lui exista o forta imensa de a merge mai departe. Problema sexualitatii este tabu in multe familii, de aceea copii ajung sa se teama, sau sa o descopere singuri, intr-un mod superficial. Cartea m-a ajutat sa inteleg ca de noi depinde sa ne eliberam de toate tabuurile din familie. Trebuie doar sa gasim calea.

    2. Luni de fiere – Pascal Bruckner. O carte socanta. O mare iubire ajunge sa se degradeze treptat datorita orgoliilor de ambele parti, dorintei de putere si mai ales a rautatii ambilor parteneri. La inceput indragostitii se bucura de relatia lor intr-un mod absolut normal, apoi decid sa experimenteze din ce in ce mai mult in relatia sexuala pentru a se elibera de gelozie si posesivitate, explica ei. Cartea mi-a sugerat ca atunci cand simti ca cel din fata ta nu iti mai aduce bucurie, ci teama, este bine sa te eliberezi de el. O relatie care aduce mai multa suferinta decat bucurie nu poate conduce decat la distrugerea sentimentelor.

    3. Confesiuni – Sf Augustin. O carte care m-a atras ca un magnet din primul moment in care am vazut-o, si desi pretul era unul maricel pentru buzunarul meu, in acel moment, nu am putut sa nu o cumpar. Si bine am facut. Cartea este o incursiune in viata Sf Augustin. Daca in tinerete a fost un barbat avid de experiente erotice, traindu-si viata din plin, la maturitate pleaca in cautatea lui Dumnezeu. Dialogurile sale cu Divinitatea devin tot mai fierbinti, trairile sale tot mai puternice, iar semnele oferite de Cel de Sus sunt prezente in viata lui. Ceea ce m-a surprins foarte mult este ca desi cartea a fost scrisa in anul 300 este foarte actuala. Mesajul ei este unul clar si profund, iar filosofia de viata a Sf Augustin este una dedicata Divinitatii si frumosului ce deriva din Frumos. Asupra mea a avut un impact puternic si mi-a adus mai mult echilibru si armonie.

  7. irinamicu

    in ultimul timp am citit mai mult carti pentru copii ca am un baiat care i s-a deschis setea de povesti si altceva nu prea ami am timp sa citesc.
    dar sunt educative si te invata cateodata si ce trebuie sa faci si ce nu …
    pupici

  8. irinamicu

    ce pot zice concrusul tabu e interesant si e bine ca mai sunt si altfel de concurusuri care vizeza tabieturile .
    darcum am mspus mai sus acum sunt cu cartile pentru copii ca trebuie sa ii citesc celui mic care sta cu gurita cascata si asculta…
    daca inate aveam lat program acum cititu cartilor celui mic m-a facut sa imi schimb programul si tabieturile mai vechi. pup

  9. anitzi

    Cred ca tabuurile au fost “inventate” dintr-o pura necesitate: sa vorbim, sa facem lucruri “interzise” pe ascuns, pentru ca viata sa fie mai “efervescenta” mai “picanta”. De fapt nu exista tabuuri, avem in noi O”jena”! de fapt toti ne dorim sa facem lucruri “interzise’!
    cat despre cartea care m-a facut sa scap de tabuuri cred ca una din cartile relevante si totodata curajoasa “11 minute” Coelho (stiu e libidinos tipu’ dar cartea e OK)

  10. ClaudiaLungu

    Cred ca singura carte care te lecuieste de tabu-uri este “Biblia”.Gasesti in ea de toate,inclusiv forta de a merge mai departe.

  11. antaly90

    Cartile care m-au lecuit de tabuuri sunt Totul despre Sex de Vimla Lalvani, seria Nopti Orientale de Zully Mustafa si Yoga pentru Sex. Mi-au placut cartile pentru faptul ca tot ce se petrecea acolo imi zicea ca totul e ok. E firesc sa fim asa deoarece suntem oameni si avem si noi placeri si dorinte, nu trebuie sa te temi. De cand am citit aceste carti mi-am deschis ochii si acum nu imi mai e teama sa spun lucrurilor pe nume.

  12. 2dream4

    stiti cand suntem mici cum ni se inspira frica aia de dumnezeu si toate ideile si tipologiile vietii de apoi si daca esti bun mergi in rai si daca esti rau in iad… ei bine liviu rebreanu in “VII”- carte pe care am citit-o prin clasa a 7a mi-a inspirat bucuria aia de a trai indiferent de consecinte si nevoia de a le trai pe toate si bune si rele, nu mi-a vindecat frica de inaltime sau cea de moarte, dar m-a invatat ca in viata nu exista limite decat cele pe care ti le setezi singur si nu este nimic prea greu sau prea mult de incercat in viata… si daca pisica are 9 vieti, eu de ce nu as trai macar 7- atat cat pot evident?!

  13. antaly90

    Cartile care m-au scapat de tabuuri sunt Totul despre sex de Candace Bushnell, seria Nopti Orientale de Zully Mustafa si Yoga pentru sex. Aceste carti mi-au deschis ochii in privinta tabuurilor si acum nu imi mai e frica sa spun lucrurilor pe nume. Cand am citit aceste carti am inteles ca totul e normal pentru noi oamenii deoarece avem sentimente, placeri si dorinte si deci prin urmare totul e firescsa se intample si sa vorbim despre acest subiect, sex sau alte subiecte care poate inca sunt tabu.

  14. ancasobo

    Sufeream din dragoste si am citit in 5 zile 3 carti de la editura chic.Prima carte…”Pentru ca-si permite”…era despre o sefa exigenta…inainte de casatorie vine si-i da tipei cateva sarciti,dar tipa isi da emisia,anuleaza nunta si e fericita!
    Urmatoarea carte este “Un tip la inaltime”.Un tip super ok,vedeta de altfel se da la o stewardesa,si de fapt catre final sii da seama ca la toate,doar ca ea i-a picat in plasa si a si mers in patul sau.
    Iar a treia carte care este esentiala se numeste “Dadacul”.Partidele de sex oral sunt bine relatate si femeile-personaj sustin ca este o modalitate prin care isi tin sotul aproape.In fiecare dimineata practica acelasi lucru.
    Nu stiu daca asa este,dar am inteles ca intr-adevar trebuie sa fii dezinhibata in ceea ce priveste sexul ca sa tii un barbat langa tine1

  15. bookman

    Portretul lui Dorian Gray

    Anterior citirii acesteia aveam constient sau poate ..in subconstient un “complex de superioritate ” fata de homosexuali, de asa zisii “gay” sau lesby. Ce mai incoace-incolo, ii dispretuiam, evitam, ma credeam mai bun, etc. Dar nu pot nega evidenta, inteligenta, rafinamentul lui Oscar Wilde, o fi avand dansul “o alta orientare”, dar eu chiar daca vin (generic vorbind) din tara normalului, banalului pana la plictis am renuntat sa cred in “perfectiunea” drumului meu, acum accept diversitatea orientarilor sexuale, politice religioase…
    Oameni buni sau rai sunt peste tot, iar creatorii de exceptie, profesionistii trebuie respectati. Dupa un numar de ani am recitit cu placere aceasta carte si sper ca aceasta lecturare a ei (urmata de o meditatie profunda) sa ma fi facut chiar si pe mine un om nitel mai bun, mai deschis la minte ..

    Codul lui Da Vinci

    Am rezervele mele in privinta realizarii artistice a acestei carti (nu foarte profunde) dar admir la ea un lucru: se abate de la doctrina oficiala, rigida si rece a reprezentantilor bisericii catolice (care de prea multe ori se comporta ca niste specialisti, unici-detinatori ai ADEVARULUI in privinta Bibliei, religiei, a vietii lui Iisus.) Viata pe vremea lui Ceausescu m-a vindecat definitiv de unanimitatii de opinii, de conformismul turmei, de a fi si a gandi ca ceilalti deoarece “asa se cade”. Orice fapt poate fi interpretat in multiple moduri, poate fi vazut din nenumarate unghiuri, oamenii pot avea variate puncte de vedere, iar aceasta NE IMBOGATESTE (spiritual) pe toti. Da, cred cu tarie ca de prea multe ori “tradutorre e traditorre” in functie de capacitatea de cunoastere, de interese, de contextul politico-economico-religios, iar aceasta denaturare s-a petrecut, se petrece si se va petrece si in continuare in biserica, in nararea istoriei si nu numai. Da, cred cu tarie ca institutia bisericii a avut, are si va avea tendinta de a oculta, ascunde si poate chiar distruge faptele (documentele, dovezile) incomode, deranjante, neconforme cu DOGMA. Nu neg valoarea spirituala, terapeutica, linistitoare a trairilor religioase, dar Dubito ergo cogito, rationez, reactionez, ma schimb, adevarurile de ieri pot fi diferite de cele viitoare, cel putin eu asa sper (doar boii raman neschimbati).
    Deci in cocluzie chiar si un lucru stravechi precum e credinta (a carei comentarii si in prezent e TABU in multe tari) e bine sa-l vezi putin mai altfel, e bine sa-ti dai raspunsuri noi la intrebari stravechi si pentru asta ma bucur ca am citit-o.

    Ar fi foarte mult de spus (scris) referitor la acest subiect, de cand ma stiu am avut si am viciul cititului (care psihologic vorbind e o fuga temporara de viata, o traire de transfer) in o mare masura sunt un fiu al miilor de carti citite, recitite, savurate, care treptat, treptat m-au rescris pe mine, m-au transformat, m-au schimbat si …inca se mai intampla..

  16. milu

    The Twilight, este o carte superba avand ca autor Stephenie Meyer’s, din aceasta carte am invatat ca iubirea nu are limite, nu conteaza pe cine iubesti, ca si in cazul lui Bella Swan si Edward, el vampir ea este o finta normala ca noi, dar acest lucu nu o impiedica sa il iubeasca cu toata fineta ei, trecand peste toate obstacolele si fiind alaturi de cel iubit, acasta carte m-a lecuit de tabuuri, mi-a placut enorm, este foarte reusita !!!!
    Recomand !!!

  17. cristinalex

    Pe langa toate contributiile frumoase pe care le-au avut si le au cartile pentru mine, mai este si cea de “vindecare” a unor tabuuri. Prima la care ma gandesc si care-i o lectura recenta “DINCOLO DE LIMITE” Salman Rushdie o carte autoportret, o carte care tocmai despre asta vorbeste- inlaturarea unor tabuuri individuale, de grup, de rasa, depasirea unor limite si limitari personale si tot la tabuuri cand ma gandesc nu pot sa nu-l nominalizez pe dragul henry miller care-a avut o contributie interesanta la inlarutarea unor tabuuri erotice… Trilogia “Rastignire trandafirie- Sexus, Nexus, Plexus” !

  18. stefanianane08

    Cam toata lumea are parinti crescuti pe vremea lui Ceasca asa ca in casa un subiect tabuu era sexul.Am crescut si normal am inceput sa ne punem intrebari despre una si alta legate de subiectul in cauza.Si cum aveam surori mai mari care erau si ele interesate de sex mi-au cazut in mana cartile scrise de Sandra Brown,intraga colectie.Daca cineva s-a chinuit macar sa citeasca prefata stie despre ce vorbesc.Scenele sespre sex sunt de-a dreptul incendiare si pe bune,chiar te invata cum sa scapi de inhibitii in fata iubitului/sotului.Nu este necesar decat o scurta citire si ati dau subiect de meditatie pentru intreaga viata.M-au scapat de pudoare si de teama de a intreba si discuta despre aceasta traire facandu-ma sa inteleg ca nu este ceva cu care trebuie sa te rusinezi si de care sa-ti fie teama.

  19. cescutza

    Eu citesc foarte mult, dar nu pot spune ca e vreo carte care m-a lecuit de tabu-uri. Cred ca viata, faptul ca traiesti, esti curios, incerci ceva nou, nu te feresti de lume te ajuta sa scapi de tabu-uri.

  20. stefanianane08

    Cu totii am prins perioada lui Ceasca,mai ales parintii nostri si cu siguranta stiti ca deja la o anumita varsta sunt reticenti cu anumite subiecte.Cel mai tabu subiect era/este sexul.Cu totii ne intrebam cum e si cum se practica dar cum eram prea mici, parintii nu prea erau o solutie ca sa putem afla raspunsurile.Asa ca apelam la sora sau si mai bine la sora prietenei ca sa aflam si mai multe detalii.Norocul meu a fost totusi ca sora mea era deschisa la minte si cum avea multe prietene,intrebarile au inceput sa primeasca raspuns.Dar si mai concret am pus mana pe o intraga colectie de carti scrise de Sandra Brown.Cu totii cred ca macar ati auzit daca nu ati citit aceasta autoare.Desi pot fi considerate frivole sau fictiune de prost gust,cartile ei contin o intraga detaliere a problemelor legate de sex si seductie.Material numai bun de folosit si tinut minte pentru nopti fierbinti.Si uite asa am scapat de pudoare si de un subiesct tabu care poate daca nu as fi avut cunostintele necesare m-ar fi facut sa sufar.Dar citindu-le,constienta totusi ca este fictiune,te pun in garda pentru anumite probleme care pot aparea in cuplu si pe care nu te poati duce la altii sa-i intrebi rezolvarea!Printre cele mai citite carti se numara Ostatica lui Hawk si 22 Indigo Place.Aceste carti mi-au cazut in mana exact cand curiozitatea legata de sex era in floare si m-au facut sa nu ma arunc cu capul inainte ci sa mai meditez un pic cu cine vreau sa am aceasta experienta minunata si nu-mi pare rau ca am luat aminte la ce sria acolo.Si da m-au scapt de tabuu-l sexului pe vecie!

  21. bigcwmf

    Inclinata oarecum spre cei din jurul meu am avut multe intrebari cu privire la ce s-ar putea face pentru semenii mei aflati in situatii “ingrozitoare” si “fara speranta” cum le numeam atunci. Oamenii (subliniez termenul) care fac parte din categoriile amintite in titlul postarii mele erau pentru mine adevarate tabu-uri pentru ca nu vedeam cum cineva ar putea intra vreodata in lumea lor…si mai trist, pentru ca mi se pareau a fi indivizi care alesesera stilul acesta de viata.

    Anumite circumstante din viata mea au facut ca eu sa ajung sa fiu implicata in activitati si programe care fac pasi spre ei. Tabu-urile cu privire la ei s-au dizolvat putin cate putin. Cartile (pentru ca despre asta vorbim aici) care au ajutat la “lecuirea de tabu-uri” au fost urmatoarele:
    Street Children, Phyllis Kilbourn
    The Violence of Love, Oscar Romero
    Chasing the Dragon, Jackie Pullinger
    (toate pot fi cumparate de pe http://www.amazon.com)

    Ma opresc putin la prima carte amintita…Phyllis Kilbourn este printre autorii care vorbesc la modul corect despre acest fenomen social, in sensul ca acorda si pastreaza demnitatea celor despre care scrie, fara sa ii trateze ca pe “cazuri”. Ea descrie cauzele care duc la propagarea fenomenului explicand situatii tragice pe care le-am putea vedea cu totii daca am avea ochii cu adevarat deschisi. Mai mult, autoarea trece la prezentarea lucrurilor practice care se pot face pentru a preveni si trata fenomenul “copiii strazii” sau “prostitutie”.

    Prin experienta mea si prin lectura acestei carti (si nu numai a acesteia) am ajuns sa elimin teama pe care mi-o inspira acest tabu, sa realizez ca oamenii prinsi in aceste situatii sunt in primul rand “frati oameni ai mei” si sa fac pasi spre ei. Privite in ochi, temerile noastre se domolesc si dispar pentru a lasa loc ocaziilor de a face o diferenta. Fiinta umana nu poate fi completa fara alte fiinte umane – si aici nu vorbesc numai de cei pe care ne place sa ii numim prieteni ci de toti cei care sunt oameni. (explicand cuvantul “ubuntu” din limba zulu http://www.lrc.cornell.edu/zulu/zulu/Welcome)

    Sunt inca fiare inspaimantatoare de care ma tem in viata mea, inca multe tabu-uri care nu fac decat sa imi limiteze umanitatea, dar le iau pe fiecare la rand si descopar mereu mai multa libertate in a iubi, in a fi om. Si daca pot face acest lucru cititnd carti bune…atunci va spun la revedere acum, ca sa incep o noua carte.

    eu

  22. daniian

    Primele mele carti (mai serioase, sa spunem, dupa cele cu povesti) pe care le-am citit au fost cele ale Sandrei Brown. Avea maica-mea o gramada si imprumuta si altora si imprumuta si ea la randul ei de la alte persoane. Dar le tinea ascunse, sa nu le citesc. Foarte tarziu a aflat ca eu citisem toate cartile. Imi placeau acele femei care raspundeau foarte suav si foarte fireste nevoilor si dorintelor barbatilor. Tabu-uri nu am avut si nici acum nu cred ca am, pentru ca parintii mei ne-au crescut invatandu-ne si vorbind liber despre tot – nu la modul vulgar ci la modul in care un copil trebuie sa stie ce urmeaza in viata, la modul in care ne explica de ce inchidea usile camerelor seara, atunci cand mergeam la culcare. Apoi a urmat “Enigma Otiliei” o carte pe care am citit-o de doua ori intr-o vacanta de vara. Prima oara am citit-o pentru ca era lectura obligatorie pentru scola, iar a doua oara am citit-o sa inteleg mai bine personajul Otiliei si deciziile pe care lua atat de simplu si cu atat de multa dezinvoltura in majoritatea cazurilor.

  23. madalinaus

    nu cred ca niste carti te pot scapa de tabuuri sau sa-ti dea sfaturi in vreun fel despre cum poti sa-ti traiesti viata. sunt doar marturii, experiente ale unor oameni asternute pe hartie dept exemplu de “asa da” sau “asa nu”. de tabuuri, frustrari, temeri scapi doar prin propia persona, propriile experiente, traindu-ti viata si gasind “morala” fiecarei experiente traite. cartile sunt o metoda de a te imbogati spiritual, si uneori chiar de a te refugia de realitatea cotidiana, cruda sau nemiloasa in lumea de basm si de vis a cartilor. in luea cartilor te transoui in personajul cel bun in realitate insa le intruchipezi pe toate intr-un singur chip fiecare iesind la iveala intr-un moment sau altul. viata, experientele ai incercarile la care esti supus te invata sa traiesti dupa cum spunea si marele Mihai Eminescu. cat adevar……….

    “In zadar in colbul scolii prin autori mancati de molii cauti… umbra frumusetii si indemnurie vietii si pe foile lor unse cauti taine nepatrunse si cu slovele lor strambe ai vrea lumea sa se schimbe. nu e carte sa inveti ca viata sa aiba pret ci TRAIESTE, CHINUIESTE si de toate PATIMESTE si ai s-auzi cum iarba creste.
    http://www.youtube.com/watch?v=I6CaLeoYgyc

  24. dizzyy

    am citit cartea totul despre sex .dupa ce am vazut toate sezoanele si filmul fiind o mare fana am cumparat si cartea si pot sa spun ca daca te vindeca de complexe si te face sa scapi de subiectele tabu pe care iti era greu sa le discuti.acum discut cu prietenele orice.asta ma invatat pe mine aceasta carte sa fiu deschisa pt ca atunci cand vorbesti problemele si greutatile se impart la cate persoane asista la discutie.vorbim de la sex pina la familile nostre si problemele acestora.aceasta carte ma facut sa vad ca exista persone cu care poti sa discuti despre orice si sa nu mai ai subicte tabu si aceia sunt prieteni.totul despre sex……..despre tabu si prieteni..

  25. noroc1971

    LA INCEPUTUL ANILOR `90, MAI EXACT IN 1993, APAREA PENTRU PRIMA DATA PE PIATA ROMANEASCA CARTEA INTITULATA ” FOCUL MOCNIT DIN PARADIS ” DE SANDRA BROWN. RECUNOSC CA AM CUMPARAT-O DINTR-O CURIOZITATE GREU DE STAPANIT LA ACEA VREME CAND MAJORITATEA TIMPULUI MI-L PETRECEAM IN BIBLIOTECA FACULTATII SAU IN LABORATORUL DE PRACTICA. DUPA COPERTA MI-AM DAT SEAMA CA VA FI UN ROMAN PICANT DE DRAGOSTE FARA SA REALIZEZ CA URMA SA DESCOPAR O ADEVARATA CAPODOPERA A IUBIRII. PE MASURA CE PARCURGEAM CARTEA, ACEASTA MA ATRAGEA CA UN MAGNET CEEA CE M-A DETERMINAT SA O LECTUREZ PE DEPLIN IN DOAR 2 ZILE. ASTEPTAM CU NERABDARE URMATOAREA APARITIE A SCRIITOAREI CARE LA ACEA VREME A CAPATAT O NOTORIETATE LA NOI DESI ERAU MULTE PERSOANE CARE RECUNOSTEAU CU GREU CA O CITEAU.
    CARTI PRECUM ” EDEN PASS “, ” SECRETE BINE PAZITE ” SAU ” MATASE FRANTUZEASCA ” M-AU VINDECAT DE TABUURI PENTRU TOTDEAUNA, MI-AU ARATAT ADEVARATA VALOARE A IUBIRII SI MI-AU NETEZIT CALEA SPRE O LUME MAI FRUMOASA. POT SA AFIRM CU TARIE CA SANDRA BROWN PRIN CARTILE EI M-A INVATAT CA TREBUIE SA IUBESC CU SUFLETUL SI TRUPUL IN ACELASI TIMP FARA NICI O RETINERE DREPT PENTRU CARE AFIRMATIA DE INCEPUT A RELATIEI MELE CU ACTUALUL PRIETEN A FOST: ” IUBITULE, ATUNCI CAND TE-AM CUNOSCUT AM STIUT CA-MI VOI PUNE IN CUI TOATE TABUURILE DAR NICIODATA PRINCIPIILE! “.

  26. Playgirl

    Imi amintesc cand am vazut-o pe rafturile unei librarii,prima data..coperta cel putin parea macabra,o tanara,goala,invelita intr-un sac transparent,si parul ud,plouat,ca niste firisoare de sange.Coperta din spate,arata o tanara frumoasa,blonda si cu niste ochi mari,zambind.Ma intrebam cate lucruri sunt scrise acolo si am dat fuga la biblioteca sa o imprumut:”Jurnalul secret al Laurei Palmer”,de Jennifer Lynch,unde doamna bibliotecara m-a privit ridicand o spranceana si mi-a spus ca acea carte nu e pentru o domnisoara ca mine.Potrivit firii mele asta nu m-a facut decat sa imi doresc mai mult sa citesc,sa vad ce se ascunde in filele ei si ce anume,mai exact”nu este potrivit pentru mine”.Am descoperit,descrise in ea :sexul,prostitutia,drogurile,bautura,hartuirea,cu o atata lejeritate,si totodata complexitate,incat m-a lecuit de orice gand care inainte ma facea sa rosesc,si sa admir cartea nu pentru subiect,ci pentru modul in care este pus acesta in fata cititoarelor.Daca in primele file vom cunoaste o tanara inocenta si hazlie observam pe parcursul ei degradarea acesteia,punerea fata in fata cu toate lucrurile considerate tabuu in societate,si rascrucea alegerilor.Pentru prima data am citit descris atat de bine tremurul primei atingeri a unui barbat,actul sexual descris intr-o maniera mai realista si lipsita complet de infloriturile si dialogurile siropoase in stilul Sandrei Brown,lucru care m-a facut sa apreciez arta in forma realista,franc dispusa si care inlatura roseata din obrajii oricarei alte domnisoare,ulterior:)Subiecte care erau considerate socante,tabu si necuviincioase sunt descrise in aceasta carte cu atata naturalete,incat nu ai cum sa mai pastrezi perdeaua,cortina dinaintea ochilor,si sa te mai prefaci apoi,pudica.Aceasta carte cuprinde majoritatea subiectelor considerate tabu in societatea anilor 90:sex,droguri,bautura,prostitutie,crima,si este prima carte care m-a lecuit de tabuuri:)

  27. ancaraluca

    Fiind la o varsta mai “dificila”, la care fac trecerea de la domnidoara la femeie, nu am delimitat prea bine diferentele… iar coplexele s-au strecurat si ele. Iar o data cu ele, si tabuurile. Putin pudica, poate putin rusioasa.. nemultumita de corpul meu si negandu-mi cateodata feminitatea si senzualitatea.
    Am descoperit-o pe Nedjma. Scriitoarea araboaica, care in spatele unui pseudonim si al unor haine lungi, a scos una din cele mai minunate autobiografii pe care am avut ocazia sa le citesc. Un roman autobiografic intim care mi-a parut poate prea indraznet la inceput, prin abordarea subiectului sexualitatii intr-o maniera de-a dreptul lipsita de tabuuri si care m-a invatat, incet incet, sa ma simt o femeie(una la inceput de drum) frumoasa, puternica, senzuala si capabila sa cuceresc ce barbat vreau.
    Poate vi s-ar parea putin exagerat ceea ce tocmai am enuntat, insa chiar asa e. La sfarsitul cartii veti exclama: Doamna, ce fericita sunt ca sunt femeie! Si cat de norocoasa!
    E o carte minunata, pe care o recomand din tot sufletul. O astfel de carte trebuie citita si recitita, pentru a avea clar in minte ca sunt speciale!

  28. raluxas

    Am crescut intr-o familie unita, in care inevitabilele probleme la contactul cu viata reala, de dincolo de familie le rezolvam apeland la intelegerea parintilor, sfaturile lor, deschiderea lor spre sinceritate si corectitudine. Cu toate acestea nu am putut discuta despre tot ce mi se intampla, despre toate ideile incoltite in mintea mea de copil, apoi adolescent, apoi adult, acestea ramanand doar ale mele, doar pentru mine. Am gasit raspunsuri si solutii in cartile pe care le citeam, unele dintre ele intamplator.
    Intamplator am citit si BUCURIA DE A TRAI de Emile Zola, o carte pe care am citit-o fara rasuflare intr-o zi (lipsind chiar de la scoala). Si ce bine mi-a prins aceasta lectura !!!
    Am inteles ca mereu lasam de la noi, ca viata nu este chiar asa cum ne-am dori-o si ca a amana sa actionezi insemna o imensa pierdere pentru sine.
    M-a uimit la un moment dat continutul despre sexualitate, aceasta fiind un subiect tabuu in familia mea. Am inteles ca si cea mai neinsemnata fiinta, cea care se lasa pe sine la o parte poate avea trairi si sentimente care neexprimate iti macina sufletul.
    Aceasta carte m-a schimbat nu imediat, in timp, prin faptul ca am indraznit sa incerc sa actionez cum simt din punct de vedere al vietii mele personale, al sexualitatii si relatiei cu un posibil partener, lasand la o parte parerile celor apropiati, sfatuitorii de alta data.

  29. mihaelamicu2001

    E cam greu de povestiti aici…primele carti care m-au facut sa trec peste anumite subiecte tabu au fost cartile foarte usurele ale Sandrei Brown….aceste dovedindu-se foarte utile in perioada adolescentei…pt ca doar de acolo se puteau afla anumite lucruri “intime” pt cei din generatia mea…prima generatie de liceeni de dupa revolutie….iar o alta sursa care nu era o carte ci doar o revista…era o revista pt tineri…popcorn sau ceva de genul…ca nu mai stiu…care prezenta diverse subiecte legate de sexualitate…acestea impreuna m-au facut sa trec peste anumite tabu-uri

  30. Lexadee

    “Jurnalul secret al Laurei Palmer”, scrisa de Jennifer Lynch. Abia intrasem in adolescenta cand am citit prima data romanul, scris intr-o maniera grafica, deloc pudica. Atunci am invatat cate ceva despre cum e sa te simti bine cu/ in corpul tau, despre intrarea in lumea “vulgara” a sexului, orgiilor… drogurilor, experimentelor, a minciunii, a suferintei si a acceptarii.
    Desi e fictiune, descrie noi feluri in care putem privi viata… Pentru o adolescenta e “o trezire” la realitatea cruda: iubirea nu e roz, exista dorinta, senzualitate… printul calare pe un cal alb poate deveni un amant salbatic, violent, pasional…

  31. asteri

    Carte-cult în Japonia, volumul descrie povestea unui tânăr care suferă de una din cele mai ciudate maladii. El este hikikomori, adică unul dintre acei oameni care au renunțat complet la viața socială și au ales să se retragă în singurătatea unei camere, asemenea unor pustnici moderni.

    Atunci când Taka moare, pentru că pur și simplu și-a pierdut dorința de a trăi, sora lui, Yuki, începe o adevărată călătorie inițiatică, încercând să înțeleagă boala fratelui său.

    Drumul ei o poartă spre orizonturi nebănuite și femeia descoperă erotismul ca formă de răspuns la alienarea unei societăți obsedate de pragmatism și tehnologie.

    Pe mine m-a ajutat sa inteleg ca este important sa faci ceea ce vrei si ceea ce simti exact in momentul in care simti,sa nu-ti cenzurezi gandurile si sentimentele de dragul a ceva sau a cuiva,pentru ca avem o viata si trbeuie sa o traim din plin in fiacre moment si sa ne bucuram de ea cat de mult putem.

  32. IrinaH

    “Pollyanna” as putea spune ca mi-a ratat cum poti sa fii fericit in viata jucand fara incatare “Jocul fericirii”, care presupune sa gasesti o bucurie in absolut tot ce ti se intampla. asa se face ca ea l-a jucat si in momentul cand tatal ei, misionar a primit intr-o lada o preche de carje in locul papusii pe care a cerut-o pentru fiica sa. Iar el a spuas ca trebuie ca ea sa se bucure ca nu trebuie sa le foloseasca.

  33. elenastefania

    stiti acele clipe neinsemnate care aparent nu inseamna nimic pentru un copil, dar care raman acolo intiparite in minte ani de-a lungul? asa mi s-a intamplat in copilarie. aveam multe papusi, majoritatea dintre ele luate pe sub mana de la magazine de jucarii cand se soptea peste tot ca au adus jucarii chinezesti. dar, o plimbare la balci, in satul bunicilor mei (balciul nu venea decat rar, de cateva ori pe an, cu gablonturi ieftine si de proasta calitate, dar care era un eveniment in viata satului) mi-a scos in cale o papusa. nu avea mai mult de 20 de cm (mie imi parea imensa) blonda cu o palarie de carpe si o rochie rosu burgundia din burete. da din burete cu gaurele. va imaginati ca nu era vreo frumusete “barby” insa era cea mai frumoasa papusa pe care o vazusem. nu am indraznit sa ii rog pe bunci sa o cumpere insa am regretat luni de zile…ani..si acum imi pare rau ..ca dupa o sansa pierduta. probabil ca a bucurat alta fetita…

  34. lioara

    Cand esti mic si la adapostul caminului caldut, povestea unui copil singur pe lume, nevoit sa infrunte de unul singur, doar cu animalutele de la circ, hopurile unei vieti mizere, nu are cum sa nu te induioseze. Ba, mai mult, e prima lectie despre generozitate si caldura umana, o lectie pe care nu ai voie sa o ratezi. “Singur pe lume” de Hector Malot ramane o poveste induiosatoare despre viata care se incapataneaza sa razbeasca, chiar in conditii extreme.

  35. stefanianane08

    Nu a fost o singura carte ci au fost cinci.Cinci carti care mi-au marcat copilaria si pe care le-as citi cu placere si acum-Ciresarii de Constantin Chirita.Era dificil pe atunci sa gasesc carti special pentru adolescenti,,ca sa zic asa,deoarece ma saturasem de harap alb.Vacantele erau petrecute la bunici si pareau mult mai lungi decat in realitate si timp aveam berechet la dispozitie,asta dupa ce ma straduiam sa fac cat mai multe pozne.Dupa obligatoriile nazbatii incepeam sa ma plictisesc si vroiam acasa la mama.Ca sa scape de mine mi-au cumparat pretioasele volume.Norocul lor,a parintilor,ca eram avida de noi cunostinte si-mi placea sa citesc.In momentul in care am citit prima pagina am cazut definitiv sub vraja acelor carti.Cu fiecare rand citit,cu fiecare pagina si cu fiecare nou capitol pluteam in lumea creata de acest autor,o lume creata parca special pentru mine si numai pentru mine,facandu-ma sa uit de joaca si de micile nazbatioare. Era usor sa te identifici cu personajele,puteam fi poznasul Tic,visatoarea Maria,puternica Lucia,fiecare peronaj gasindu-si loc in inima mea.Erau romane de aventuri in prim plan avand copii de seama mea,dar nu erau doar simple povesti ci era realitate.Si eu visam sa descopar castele,sa scriu o lucrare perfecta,sa elucidez o enigma.In acea vara am uitat pana si de mancare.Sub nucul mare,stufos si racoros eram de dimineata pana nu se mai zarea geana de lumina,surda la chemarile la joaca ale prietenilor vechi,concentrata numai asupra noilor mei prieteni ,Ciresarii.De ce m-au marcat aceste carti?Simplu.Ele au facut trecerea de la pustoaica tot timpul cu genunchii zgariati,hainele murdare si mare colectionara de insecte la o adolescenta visatoare,dornica de aventuri si de aflarea de noi cunostinte.Acea vara odata cu citirea Ciresarilor m-au ajutat sa urc o treapta pe scara vietii,aratandu-mi o noua parte a copilariei de data asta fara spart geamuri si colectat insecte.Mi-au deschis apetitul de noi aventuri,m-au facut sa fiu constienta de responsabilitati,in vara aceea m-am maturizat.Maturizant in sensul in care o omida asi da seama ca poate ajunge un fluture.Cele cinci romane ale Ciresarilor troneaza si acum in biblioteca,la loc de cinste,roase de vreme,cu coperti indoite si pagini rupte de atata citit,dar am sa le pastrez pentru vara in care copii mei vor dori sa devina niste fluturasi!

  36. mariuka

    Este una dintre cele mai interesante si educative carti care te lecuiesc de tabburi. Pentru cei care au probleme de comunicare in cuplu o recomand.

  37. paulgh

    Universul nostru zilnic, incepand cu copilaria si continuand ad eternam-¦, se încarcă din ce în ce mai mult cu informații, cu povești. Povești emoționante, care ne aduc bucurie sau ne umplu de lacrimi. Povești, care, de multe ori, ne marchează mai puternic decât cele adevărate-¦
    Imi este extrem de greu sa gasesc, spre exemplu, 3 carti, care sa ma fi influentat la o anumita virsta… am citit mult prea multe pentru a putea opera o distinctie clara.
    Imi amintesc, de anii facultatii, cand ni s-a propus un test psiho, bazat pe lecturile care ne-au impresionat / marcat la anumite varste (6, 12, 18 ani).
    In ordine inversa, raspunsul meu s-a prezentat cam asa:
    18 ani – George Orwell, « 1984 » si, putin mai tarziu, J.R.R.Tolkien « Stapanul inelelor (The Lord of the Rings) » (da, am citit cartea cu mult inainte de difuzarea filmului).
    12 ani – Karl May « Winnetou » si tot restul : Isaac Asimov « Soarele gol » (de unde pasiunea pentru SF), iar, mai tarziu, Walter Scott.
    6 ani – ….. ei, aici e aici !-¦As aminti, poate, de « Draga mea copilarie » – o carte ce trezeste copilul din noi, invitandu-ne, cu delicatete, sa cantam si sa ne bucuram de acest dar minunat, MUZICA – oferit omului spre a-i face viata mai bogata, mai frumoasa…
    Textele au un mesaj sincer, sunt pline de sensibilitate si candoare, iar melodiile au continuturi simple, accesibile in desfasurari ritmice vioaie sau unduioase, specifice cantecului pentru copii. De aceea, sunt usor de invatat si se pot canta la scoala, acasa, la joaca, in excursie, sau de sarbatori.
    Alte carti, indragite in copilarie, au fost “Povestea fara sfarsit” si “Momo” de Michael Ende. Sunt absolut geniale, desi, as spune ca, citindu-le, mai mult au de invatat din ele adultii!
    Totusi, una dintre cartile « cu impact » ale adolescentei, asupra careia m-as opri, mi s-a parut “Elevul Dima dintr-a saptea” de Mihail Drumes (reeditata, de altfel, chiar in acest an).
    Este o poveste despre tineri, ce prezintă aspecte reale ale vieții și este foarte interesant să o citești, mai ales, la vârsta adolescenței, pentru că te vei regăsi cu usurinta în personaje. O carte despre viață, despre frumusețea lucrurilor simple și a anilor petrecuți în săli de clasă, scrisă într-un stil încărcat de subiectivitate, de sinceritate, încât, oricât de distant ai încerca să fi, vei dori reușita eroilor și vei suspina la eșecul lor. Visurile mărețe și fanteziile “arpetiștilor” (A.R.P.E.T – Asociația Română pentru Expediția Transoceanică, reunind 1000 de membri, conduși de Grigore Dima, ce-si propune organizarea unei expeditii in arhipelagul Galapagos pentru gasirea unei comori) redau sentimente pe care le-ai trăit, sau pe care le vei trăi, mai devreme sau mai târziu.
    Incerc si acum, sa-mi aduc aminte, daca, in adolescenta am cunoscut vreun caz pierdut ca Elevul Dima dintr-a saptea. Si nu prea reusesc. La 19 ani, varsta calculata a lui Dima “conform sistemului de invatamant de atunci-, chiar daca aveam cu totii propriile viziuni, mai mult sau mai putin naive despre dragoste, parca, nu-mi aduc aminte sa fi fost cineva atat de-¦ naiv, oare sa fie cuvantul pe care-l caut? Ce sa ne mai codim, Dima pare ca a stat prea mult cu mana pe carte, in loc sa « socializeze », si, uneori, acesta nu este chiar cel mai indicat lucru.
    Dincolo de admiratia celorlalti/celorlalte pentru el, musiu Dima, ca tot omul, vrea ceea ce nu are. Adica o domnita, careia, probabil, nu i-ar fi acordat mare atentie, daca s-ar fi numarat, la randul ei, prin puzderia de admiratoare.
    Si pornind de aici, Drumes, scriitor cu inclinatie vadita spre romantism, incepe sa construiasca povestea lui Dima si a personajelor adiacente.
    Grig Dima pare, cumva, ireal. “A la fois”, din cauza diferentei de timp si a faptului ca, parca, nu ne putem imagina in ziua de azi un tanar cu pornirile sale. Vremurile s-au schimbat si, odata cu ele, si oamenii.
    Actualmente, nu stiu ce succes ar putea avea un tanar, compunand scrisori de dragoste, adresate unei “vedete-.
    Daca este sa trecem peste toate acestea, cartea are un fel aparte de a trata relatiile, atat colegiale, cat si amoroase. N-as pune-o pe lista celor mai bune carti romanesti, dar, nici nu pot spune ca-i lipseste valoarea.
    Poate, cel mai potrivit ar fi sa o incadrez in categoria cartilor “must read” – pe care trebuie sa le citesti -, cand esti foarte tanar, la o vârsta cand totul este posibil, când speranța nu poate fi împiedicată de nimic-¦

    Iar, “pour la bonne bouche”, sa ne amuzam, citind o stire inedita preluata via “realitatea.net”:
    O carte, împrumutată în perioada celui de-al doilea Război Mondial, a fost înapoiată-¦. după 70 de ani unei biblioteci din estul Londrei

    Iris Chadwich, actualmente în vârstă de 83 de ani, persoana care a împrumutat cartea cu partituri din opereta “Rose Marie” de la Biblioteca Cubitt Town, în 1939, ar fi trebuit să plătească, astăzi, o taxă de întârziere a înapoierii volumului în valoare de 2.500 de lire. Atunci cand ea a luat cartea de la bibliotecă, se percepea o taxă de 10 peny pentru fiecare zi de întârziere de la data stabilită pentru înapoiere.
    După șapte decenii, timp în care volumul a stat pe taburetul din fața pianului la care Iris studia în copilărie, aceasta a găsit-o in timp ce făcea curatenie în casă. În primul moment, s-a gândit să o doneze unei organizații de caritate, dar, imediat, și-a dat seama că cel mai corect ar fi să o înapoieze bibliotecii, de la care o împrumutase in anii copilariei. “Am luat-o în brațe după mult timp, m-am bucurat enorm că am găsit-o, pentru că, pur și simplu, este parte a copilăriei mele. Tot atunci mi-am amintit și de profesorul de pian, la a cărui sugestie, am împrumut partiturile de la bibliotecă,”, maturiseste « vinovata ».
    Reprezentantul bibliotecii, Rofique Ahmed, a comentat gestul femeii ca fiind “cea mai bună dovadă că niciodată nu e prea târziu să înapoiezi o carte”.

  38. bivolaruvasile

    cartea care m a facut sa ma las de fumat este cum sa te lasi de fumat nu mai stiu exact de cinem e scrisa dar pot sa zic ca nici pana in ziua de astazi nu mai fumez

  39. mihaelamicu2001

    ma gandesc la copilaria mica…..si cartea care mi-a placut cel mai mult a fost Alba ca Zapada ….pe care o stim toti…am ramas pana in adolescenta si chiar si dupa cu impresia ca totusi va veni un print care ma va iubi…etc….cred ca mai toate fetele sunt cumva impresionate de povestea asta..si spera….din punctul meu de vedere oricum e cea mai frumoasa carte a copilariei…

  40. michela07

    ” Cheita de aur sau aventurile lui Burattino ” de Aleksei Tolstoi

    O frumoasa poveste prin care descopeream la o varsta frageda aventura si curajul prin Burattino o papusa neastamparata,curioasa,naiva si gata sa sara in ajutorul celor dragi.O poveste realista ,fascinanta un amalgam in care misterul si umorul personajelor provocau deliciul unui copil avid de aventura.
    Ceva ma infricosa si pe de o parte imi starnea hohote de rassi la final “traiam” intre doua lumi paralele una fantastica creata de personajele lui Tolstoi si una reala pe care abia asteptam sa o cunosc cu adevarat.

  41. corina81

    Ce carti m-au marcat in copilarie?nu multe..de fapt,am avut doar una(care mi-a fost luata de tatal meu doar pt k era cu poze…)!Cartea era DEGETICA lui H.C.Andersen,nu cred k este nevoie sa o povestesc pe scurt pt k e arhicunoscuta..pt mn a insemnat mult avand in vedere k am avut o copilarie putin cam nefericita,marcata de un divort al parintilor,impacari…etc!Cand vroiam sa fug de realitate,imi imaginam k sunt mica k Degetica si ma plimb printre florile din gradinita bunicii mele,vorbind cu ele!Acum sunt destul de mare k sa nu mai fie nevoie sa fug de realitate pt k pot sa infrunt aproape orice,dar daca mi-ar pica in maini DEGETICA,m-as opri din orice si as citi-o fara oprire…o asemenea carte poate bucura un copil nefericit(pe mn m-a bucurat)!

  42. gurita1809

    Cartea care m-a marcat in copilarie a fost “Harap Alb”…era o lume deosebita cu personaje ciudate (Lungila, Pasarila)…si eroul Harap Alb care infrunta cu un curaj deosebit toate piedicile…

  43. madalici

    Copilaria mea a fost marcata de ciclul de carti “Ciresarii” scrise de Constantin Chiriță. Am avut prima întâlnire cu acești aventurieri când eram în clasa a 5-a, iar recomandarea o primisem de la mama mea, citindu-le și ea la rândul ei când era de vârsta mea.Ceea ce îmi amintesc totuși este cât de mult mă distram citind despre ei, trăind cu ei filă de filă, cuvânt după cuvânt, aventură după aventură. Îmi amintesc cât de diferiți erau și totuși cât de strâns legați erau unul de altul, prin câte peripeții au trecut împreună. Dar mai ales, îmi aduc aminte cât de mult îmi doream și eu să fiu un Cireșar!

  44. nisipprintredegete

    Vroiam in Tara minunilor. Ma asezam pe covorul rosu din sufrageria bunicilor, inconjurata de iepurasi copiati cu foaia de indigo dintr-o carte de colorat si fetite pictate cu tempera care aveau mereu cu parul lung, sortulet si stateau cuminti intre margarete si decretasem ca vreau si eu in Tara Minunilor. “Lasa, cand o sa cresti mare-, spune bunicul atata de convingator ca-l mai lasam sa citeasca o data povestea. “Dar cand cresc mare?- “De ziua ta!- Degeaba ma pacaleau, stiam de la un unchi ca aniversarea mea era in preajma Craciunului, iar Craciunul era la o distanta foarte mare, candva cand afara urma sa ninga.. Of.. Dar pentru ca eram cuminte, ceva bun avea sa mi se intample. La urma urmei, si Alice a fost luata prin surprindere. Asa ca, primul pas era sa imi schimb numele. “Cum te cheama, draguta?- “Aliiiiiiiiiceeeeeeee!-, le raspundeam. Si pe toate jucariile incepeau sa le cheme la fel. Stiam ca sunt aproape de a-mi implini visul cand bunicul m-a premiat cu un pachet de carti de joc. Le invarteam, le asezam in ordine si chiar invatasem sa fac adunari si scaderi cu ele, dar nimic nu se intampla. Nu eram in Tara Minunilor, ci intr-o sufragerie de bloc, cu un iepure de plastic mostenit de la mama, caruia ochii in cazusera candva, cu mult inainte de a ma naste eu, si care nici alb nu era. Deci, concluzia era simpla: aveam nevoie de un iepure adevarat, ceas de buzunar avea si bunicul pe undeva, printr-un sertar. Bunicul a decis: daca imi zici tu mie povestea, iti luam iepure. Dupa doua zile, intr-o cutie de carton, statea un iepure alb cu pete negre, care isi ocupa timpul mancand lucerna si rontaind lantul unui ceas de buzunar. In Tara minunilor n-am mai ajuns, dar nu-mi amintesc sa ma mai fi gandit la asta decat mult mai tarziu, cand placerea povestilor citite a fost inlocuita cu desenele animate. Oricum, in casa bunicilor, doar minuni se intamplau.

  45. vanjelyk

    ce carte m-a marcat cel mai mult…TOATE PANZELE SUS,este cartea de capatai a oricarui adolescent cu spirit de aventura-cu peripetiile capitanului Anton Lupan plecat pe mare in cautarea celui mai bun prieten, luptele cu piratii lui Spanu sau iubirea dintre Lupan si Adnana.Este un volum pe care orice adolescent care se respecta trebuie sa-l parcurga.

  46. vanjelyk

    cartea care m-a marcat cel mai mult…Toate panzele sus,este cartea de capatai a oricarui adolescent cu spirit de aventura cu peripetiile capitanului Anton Lupan plecat pe mare in cautarea celui mai bun prieten, luptele cu piratii lui Spanu sau iubirea dintre Lupan si Adnana. Este un volum pe care orice adolescent care se respecta trebuie sa-l parcurga.

  47. otilia05

    Cartea care mi-a marcat copilaria este fara indoiala “Ciresarii”.Daca ar fi sa definesc aceasta carte i-as spune simplu..un roman al prieteniei.Nu cred sa fi existat copii carora sa nu le placa “Ciresarii”…copii in care aceasta carte sa nu trezeasca dorinta de aventura de prietenie..de tot ce poate fi mai frumos in copilarie.Desi e adresata copiilor in special este o opera completa pe care am citit-o si am recitit-o..am redescoperit-o in fiecare etapa..am reinteles-o si i-am adaugat noi sensuri.E o amprenta a copilariei mele si am convingerea ca protagonistii ei sunt cei mai privilegiati din literatura noastra pentru ca au sansa de a trai intr-o copilarie vesnica,o lume ideala in care sentimentele negative nu-si au locul,sunt pe deplin norocosi ca aventura si prietenia lor nu se sfarseste niciodata ci incepe din nou cu fiecare cititor care rasfoieste paginile cartii.

  48. iuliaiulia

    Dor de copilarie sau curiozitatea de a compara doua orizonturi de asteptare diferite. Pastram cred toti amintiri nedefinite din trecut, sub forma unor senzatii care ne strabat ca fisiile de lumina o incapere intunecata cind noaptea niste faruri taie intunericul. Una dintre cartile copilariei care au lasat urme luminoase in mine este “Talismanul de safir. Povestea Aurorei, frumoasa mireasa a soarelui-, de Elvira Bogdan. E una dintre Madlenele mele literare. O vreme nici nu am mai stiut bine cum se numeste. Nici de ce imi placuse. Zilele acestea am avut chef sa aflu.
    Biblioteca de unde o imprumutasem de citeva ori cind eram mica s-a inchis de citiva ani pentru reabilitare. Cea noua are noi editii ale “Talismanului de safir-. Insa eu am preferat, pentru format si fotografii, editia veche, din 1985, in care am citit-o, desi ii lipsesc citeva pagini iar altele sunt rupte la colturi. Uneori drumul inapoi spre copilarie poate fi reconfortant, ca orice drum spre sinele adevarat. Numai ca, trebuie sa recunosc, eu m-am plictisit ingrozitor sa rasfoiesc acest volum, cu “ochi- de “om mare-. Pentru ca astazi am “citit- toate intentiile educative ale autoarei iar limbajul – “pomii isi imbracasera haina de sarbatoare- – mi-a adus aminte de sfaturile invatatorilor din anii -˜80 de a copia “expresiile frumoase-, care acum mi se pare un “curat mestesug- de anulare a imaginatiei. O recomand insa, pentru ambele texte, tuturor celor care au copii.
    Santem, cred, suma cartilor citite, a cuvintelor care ne-au atins cel mai profund, chiar a acelora pe care le-am si uitat intre timp dar care au produs la un moment dat o schimbare aproape ireversibila in noi. Poate mie de la cartea Elvirei Bogdan mi se trage placerea calatoriei, sub toate formele ei, si nevoia de poveste. Si te poti intreba in ce masura mai sunt astazi recomandabile “copiilor sub 12 ani- astfel de texte, care nu le ofera neaparat “lectii de supravietuire- in realitatea actuala.

  49. nada

    Raspunsul meu poate parea banal insa Amintiri din copilarie este cartea ce mi-a marcat copilaria. Ca toti elevii am primit si eu, in clasele primare, recomandarea de a citi aceasta carte. Pentru ca aveam o sora mai mare o aveam deja in biblioteca asa ca am trecut la citit. dupa prima pagina am abandonat, nu intelegeam aproape nimic. Desi indrageam mult cartile si imi petreceam mare parte din timp citind am evitat cartea lui Ion Creanga in nenumarate randuri. Mama, care isi dorea foarte mult ca eu sa am rezultate excelente la invatatura, a incercat in diverse moduri sa ma determine sa o citesc insa nu a reusit. In ultima instanta, s-a asezat alaturi de mine si a inceput sa-mi citeasca si sa imi explice ceea ce mie mi se parea de neinteles. A durat ceva pana am terminat Amintirile insa, de atunci, a ramas cartea mea preferata. In acele momente, intre mine si mama s-a stabilit o legatura speciala care dureaza si astazi. Am citit-o si eu copiilor mei iar ei acum vor sa o citeasca bunicii lor.

  50. cristinalex

    Sunt multe carti care mi-au marcat copilaria dar “SINGUR PE LUME” Hector Malot m-a marcat profund, la un nivel afectiv! Sunt sigura ca datorita…sau din cauza acestei carti am fost un copil si apoi un adult 🙁 hipersensibil! Am varsat
    tone de lacrimi de dragul lu’ Sufletel, iar Remi a fost prietenul meu cel mai bun, fratiorul meu, copilul meu… O carte induiosatoare si poate m-as gandi mult timp inainte sa-i dau voie copilului meu s-o citeasca… nu in lumea asta! 🙂

  51. sabian

    Lista cartilor care mi-au aprins imaginatia si mi-au bucurat sufletul de copil e destul de lunga.Trebuie spus de la inceput ca Basmele lui Vladimir Colin si Rapsodiile lui Toparceanu citite de buna mea mama inainte de culcare sunt cele care m-au determinat sa invat sa citesc inainte de varsta de scoala;trebuia sa pot intra singura, oricand, in universul acela magic.De atunci a inceput neobosita mea calatorie pe file de poveste:”Cip si Padurea fermecata”, “Povestiri din Poiana de argint”, “Legenda valaha”, “Extraterestrii de buzunar” si multe altele.
    Dar cartea asupra careia vreau sa ma opresc este”Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” a scriitorului rus Nikolai Nosov.Cartea m-a atras de cand am descoperit-o pe raftul librariei:mare,cu coperti albastre, lucioase si cu ilustratii simpatice.Cartea fiind cumparata, m-am asezat in locul meu preferat, pregatita sa citesc:in hamacul din gradina bunicilor, cu dulceata de zmeura alaturi si nelipsitul ceai cu lamaie si scortisoara.
    Lumea aventurilor lui Habarnam era de poveste.Personajele erau prichindeii si prichindutele.Ei locuiau in Orasul Florilor, Orasul Verde si Orasul Zmeelor, masinile lor functionau cu apa gazoasa si sirop, aveau un sistem de conducte si fantani arteziene facute din tulpini de stuf, construiau barci din coaja de mesteacan si multe alte lucruri dragute.
    Povestea este despre calatoria cu balonul pe care o fac prichindeii Habarnam si prietenii sai, printre care invatatul Stietot, doctorul Pilula, pictorul Acuarela, muzicianul Gusla, mecanicii Surubel si Piulita, vanatorul Glontisor, pofticiosii Gogoasa si Zahar Zaharescu Limonada, fratii Posibil si Probabil si altii.
    Toti acesti prichindei fac o calatorie plina de patanii pana in Orasul Verde al prichindutelor unde pana la urma, dupa multe intamplari isi vor face prietene pe viata.
    Ceea ce m-a atras la aceasta carte, in afara lumii de basm adorabile, a fost prezentarea eroilor si a relatiilor dintre ei.Personajele nu sunt catalogate ca fiind bune sau rele, ci ca fiinte complexe, cu calitati si defecte.Prichindeii erau destepti, talentati, inventivi, dar cateodata si egoisti, vanitosi sau invidioasi.In marea lor calatorie initiatica, in ciuda tuturor problemelor, prietenia lor a ramas o constanta.
    Cartea aceasta extraordinara a copilariei mele a fost diferita de eternele povesti cu Feti Frumosi si zmei(personaje strict pozitive sau negative), cu copii neascultatori carora li se intampla lucruri groaznice(daca nu asculti de mama…te mananca lupul!).
    Cartea mi-a aratat fiintele umane si relatiile dintre ele cat mai aproape de realitate:fetele si baietii pot fi prieteni,chiar daca la inceput primele au fost trase de codite de cei din urma;poti fi iubit si apreciat chiar daca, copil cuminte de obicei, mai faci cate o pozna;normalitatea e aceea ca suntem cu totii supusi greselilor si ca nu suntem inferiori chiar daca nu luam mereu premiul intai cu coronita;prietenii adevarati ne fac viata mai frumoasa si mai bogata.
    Aceasta a fost CARTEA copilariei mele.

  52. carmita

    Citeam foarte multe carti de copii -basme ,povesti nemuritoae ,insa la un moment dat nu mai gaseam povesti noi-si atunci am luat de la biblioteca SINGUR PE LUME-de HECTOR MALOT-asa de mult mi-a placut cartea incat am recomandat-o tuturor-iar acum dupa 30 ani o am si pentru copiii mei care o citesc la randul lor.

  53. milu

    Ei da, nu numai Creanga isi amintea cu placere despre copilaria petrecuta in satucul lui. Si eu, si sper ca nu sunt singurul, imi aduc aminte cu placere despre anii copilariei si adolescentei mele, fiecare dintre noi avem amintiri frumoase, legate de povestirea lui Creanga!!!

  54. andu4bidden

    “Puiul” de Alexandru Bratescu-Voinesti este cartea care m-a impresionat foarte mult, pana la lacrimi, chiar…este de fapt o povestire extraordinara pe care am facut-o si la scoala, dar aveam acasa si o cartulie ilustrata…inca o mai am; si acum imi vine sa plang cand imi amintesc sau cand o citesc. Pentru varsta aceea (aveam 11 ani) a fost o povestire extrem de dureroasa pentru mine; imi amintesc un moment pe care n-o sa-l uit niciodata si de care o sa-mi amintesc toata viata: eram in scoala generala, la ora de limba si literatura romana si de fiecare data cand treceam la o noua lectie, o noua opera literara, dirigintele care era si profesorul nostru de romana, ne punea sa citim fiecare pe rand cate un paragraf. In ziua aceea: “Puiul” de Al. Bratescu-Voinesti; eu eram pe randul al treilea in ordinea cititului, stateam in banca a doua, iar in fata mea stateau 2 baieti, unul dintre ei mai sensibil care a nimerit sa citeasca tocmai fragmentul in care venise toamna si frigul, unul din pui era ranit, avea aripa rupta, iar prepelita-mama cu inima sfasiata isi da seama ca este pierdut, ca n-are nici o sansa si ca trebuie sa plece fara el spre tarile calde…simteam deja din glas ca ii vine sa planga, toata clasa era trista si in momentul in care a citit: “Nu ma lasati!Nu ma lasati!” (plangea puiul cand au plecat fratii si mama lui) n-a mai rezistat si a izbucnit intr-un hohot de plans….si odata cu el aproape toata clasa….asa de trist si dureros a fost acel moment, nu pot sa-l uit! Mai tarziu…sora mea care este cu 2 ani mai mica ca mine a venit intr-o zi acasa, foarte suparata sa-mi povesteasca cum aproape toata clasa a plans cand au citit “Puiul” si mi-am amintit ca acelasi lucru s-a intamplat si la mine in clasa si am inceput amandoua sa plangem de nu ne mai opream si nu mai stiau ai nostri ce sa ne faca sa ne linisteasca….si finalul povestirii…atat de crud…mi se parea si inca mi se pare: “La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii… miriste…un caramb de cizma pe care se urca o furnica… aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.” Mi se face pielea de gaina!
    Este o poveste emotionanta si plina de invatatura, o lectie de viata, pot spune! Fiecare copil ar trebui s-o citeasca!
    Va amintiti de “Puiul”? Daca da, recititi povestirea si spuneti-mi voi, nu va emotioneaza si acum “copii mari” fiind?

    P.S: “Amintiri din copilarie”, de Ion Creanga a fost iarasi una din cartile copilariei mele!

  55. nyana

    Nu pot spune ca sunt neaparat o fana al cartilor, tocmai pt ca nu am suficient timp pe care sa il dedic acestora. In schimb pot spune ca orele de romana din liceu, si-au pus cu adevarat amprenta asupra culturii mele. Asa am inceput sa citesc foarte multe opere clasice. Una din cartile mele preferate este un tratat despre iubire..intitulat sugestiv “Despre dragoste”, scrisa de Stendhal. Autorul, prin cuvinte, defineste conceptul de iubire, care este sentimentul cel mai pur si inaltator. Este o carte in care m-am regasit complet si o recomand tuturor persoanelor aflate intr-o stare de post despartire. Le va reda optimismul si increderea :).

  56. cnicol

    Eram in vacanta dinaintea clasei a VII-a cand am descoperit La Medeleni.Nu-mi amintesc de facea parte din lecturile obligatorii sau mi-a recomandat-o cineva,insa multa vreme am trait sub influenta ei.Imi imaginam ca sunt Monica,incercam sa ma comport aidoma ei,descoperisem la bunica un toc adevarat cu penitele aferente si o calimara veche pe care am curat-o si am umplut-o cu cerneala proaspata si le foloseam la scris,imi impleteam parul ca ea,incepuse sa ma intereseze cu adevarat limba franceza.
    M-a gasit tatal meu citind ultimul volum noaptea,sub patura,la lumina unei lanterne si bocind de numa-numa(acum constientizez ca suspinele mele l-au adus in camera).Ii placeam si pe Danut si Olguta,insa Monica era pentru mine,adolescenta in devenire ,idealul de feminitate.
    Nu l-am iertat pe Ionel Teodoreanu ca a imaginat un sfarsit atat de tragic.El si Bratescu Voinesti cu lectura obligatorie “Puiul “sunt cei ce mi-au distrus inocenta,aratandu-mi MOARTEA in varianta cea mai cutremuratoare.Pana la ei,moartea era un fenomen tabu,mi se prezenta varianta romantata pe care eu chiar o credeam.

  57. m3llyzzza

    Vazand ca aici fetele posteaza liste impresionante de carti, de care probabil nu am auzit sau inca nu le-am lecturat, am si eu in palmares cateva carti “esentiale” copilariei si care m-au marcat prin insasi actiunea lor. Fiind copil odata, ma pasionau drama, tragicul si cartile fara happy end. Consideram si inca imi sustin gandurile de atunci si anume ca viata nu este un “fairytale”, ca noi suntem niste muritori de rand si asta nu poate reprezenta un happy end. Citeam foarte multe opere de Marin Preda. Nu am indraznit la acea vreme sa depasesc granitele romanesti pentru ca am considerat ca nu sunt suficient de pregatita sa citesc opere straine atata timp cat eu nu-mi cunosc patria si autorii ei. M-am mai oprit la Mircea Eliade. Desi citeam si reflectam asupra cartii chiar si saptamani bune, pentru ca nivelul la care scria ma depasea, eram captivata de acele randuri din Nopti la Serampore, randuri ale unei povesti mitice, magice… Apoi citeam cu pasiune Mayitrei. Felul in care Eliade te invaluie in randurile sale este magnific. Tarziu am trecut granitele autohtone, alegand romanele de dragoste, drame emotionale ale scriitorilor straini. Insa cartile citite in copilarie au fost cele care m-au format ca om si cele care m-au impresionat, pentru ca mai apoi viata sa-mi rezerve si sa-mi desluseasca taine nestiute si doar citite in carti.

  58. psihofericire

    Copilaria mea a fost marcata de timpuriu de lecturi, nu pentru ca parintii ar fi dirijat acest lucru, ci, pentru ca, eu si fratele meu cu 2 ani mai mare, am fost crescuti de bunici. Cand fratele meu a mers la scoala, la 6 ani, in virtutea egalitatii in drepturi si obligatii, faceam aceleasi teme pe care i le dadea invatatoarea lui, si foarte firesc, fara efort, la patru ani si jumatate citeam cursiv si scriam cu placere, cititul venind de la sine, ca o poarta catre o alta lume.

    Multe dintre primele carti pe care le-am citit m-au ingrozit.

    Am urat cruzimea de a pune un copil sa citeasca lucruri triste, ma simteam furioasa si expusa cititind despre suferinta lui Cuore, despre Puiul lui Bratescu, despre Remy cel orfan, despre Bambi ramas singur in padure, despre Alba ca Zapada ramasa orfana, Cenusareasa cea umilita si singura-¦
    Mi-am propus de copil sa nu-l pun tocmai eu pe copilul meu sa simta prin ceea ce citeste durerea, pierderea, singuratatea, disperarea, si am hotarat sa ii dau numai carti vesele. Mult timp am crezut ca povestile triste fac rau unui sufletel fraged, si am mai crezut ca adultii sunt sadici povestind cu lux de amanunte unui prichindel cum un pui de caprioara plange zile in sir, infometat, dupa mama lui, care nu numai ca era moarta, dar va fi si mancata bucatica cu bucatica-¦
    Poate ca se voia un botez brutal, obisnuirea cu durerea si pierderea, dar prea mare prapastia dintre ” au trait fericiti pana la adanci batraneti- si imaginea unui pui care plange sfasietor, singur in mijlocul padurii.
    Poate ca era doar o lipsa de tact a adultilor in a prezenta copiilor lumea, dar tot nu mi-a placut.

    Mult timp, desi crescusem, am citit nemultumita tragediile din cartile pentru copii, facandu-mi un scop din a invia toate, dar absolute toate personajele moarte. Am reconstruit povestile, am scos din ele toate suferintele, astfel ca pe la 12 ani, in sufletul meu era ordine: aveam o biblioteca plina cu nemuritori, majoritatea extrem de fericiti.

    Cine voia putea sa ma asculte cu variante extraordinare ale povestilor, Alba ca Zapada nimerind in casuta piticilor doar de curiozitate, Cenusareasa mergand la bal incognito pentru ca nu avea bilet de voie, puiul lui Bratescu aciuat in final pe langa o closca grasa careia nu ii pasa ca el nu poate zbura, Remi cel orfan adoptat de un sultan -¦

    ***
    Cand am devenit mama, fiica mea mi-a mostenit precocitatea, ba chiar mai mult decat mine, stia alfabetul de la doi ani si jumatate, si ma pregateam fericita pentru calatoria fantastica pe care o vom avea in lumea cartilor cu personaje fericite si nemuritoare, cand ea se va simti pregatita sa citeasca. Deocamdata ii citeam eu, seara, povesti cu happy end, bineinteles, supraveghind strict confortul ei afectiv.

    Asta pana intr-o zi, cand, la locul de joaca, un pui de vrabie a cazut din cuib, golas, fara fir de fulg, dand bezmetic din cioturile de aripi.
    Am alergat repede sa il urc la loc in pom, sa nu-l calce cineva din greseala, cand o cizmulita rosie cat palma l-a strivit sec.
    Era fiica mea.
    Nici nu realiza ce facuse.

    In seara aceea, i-am citit pentru prima oara pe Bambi, tremurand de emotie, asteptand inclestata sa vad mila in ochii ei.

    A plans in hohote.

    M-am linistit, am iubit-o insutit in clipa in care ii siroiau lacrimile pe obraji, si de atunci am lasat-o sa citeasca tot, si trist, si vesel, si urat si frumos.

    Am realizat de atunci ca povestile triste pe care le citim in copilarie au un rost, nu ne sunt servite intamplator si in nici un caz nu au ca scop sa ne raneasca sufletul fragil de copil.

    Pe lacrimile din copilaria povestilor triste se cladeste o calitate fantastica: sensibilitatea de adult ce il pastreaza pe copilul de odinioara intr-un coltisor de suflet, pentru totdeauna.

  59. rholla

    Cartea care m-a marcat puternic in copilarie este “Fram, ursul polar”. Banuiesc ca mai toata lumea a citit aceasta carte si imi intelege alegerea. A fost prima carte care mi-a facut trecerea de la povestile cu zane si printi care triumfa la ceva real. Am invatat multe de la aceasta carte, am incercat sa ma consolez singura (am aflat ca despartirea nu e tocmai usoara si mi se parea total nedrept ca Fram sa se intoarca la Polul Nord), iar in final am fost pregatita si pentru istorisiri mai triste, mai reale, lasand treptat in urma ideea ca de fiecare data, “binele” are de castigat, iar “raul” este pus la perete.

  60. nicol001

    Cel mai frumos si emotionant roman din cele pe care le-am citit in perioada copilariei a fost pentru mine “Singur pe lume” de Hector Malot.Citind aceasta carte am trait la maximum toate experientele prin care a trecut Rummy, el avand aceeasi varsta in carte ca si mine atunci.Cartea e super, as putea sa o recitesc cu placere si acum, chiar daca am aproape 40 de ani.

  61. katiusa

    Daca Victor Hugo spunea ca “Melancolia este fericirea de a fi trist”, atunci dorul de copilarie trebuie sa insemne cumva fericirea de a fi fost candva copil. Cartile pe care multi dintre noi le-am descoperit in acea perioada minunata ne-au fost primele calauze pe drumul vietii privit prin ochii inocenti ai copiilor ce eram odinioara.
    Am simtit nevoia de poveste dinainte sa ma stiu, adica de la o varsta la care, din spusele mamei, abia incepusem sa vorbesc, dar ii puneam cartea in brate seara la culcare cu indicatia clara – din atitudine si cuvinte stalcite – de a-mi fi citita o data si inca o data…la nesfarsit, asta pana cand ma saturam si dezvoltam o pasiune pentru o alta poveste. Asadar, eroii copilariei mele trebuie sa fi fost multi; pe unii dintre ei i-am uitat, de altii imi amintesc vag, dar cu oarece placere, iar cativa-putini, foarte putini, ocupa loc fruntas in preferintele mele.
    Totusi, cartea care mi-a marcat copilaria aveam s-o citesc singura, pe la 10 ani. Desi primul volum mi-a cazut in cazut in mana absolut intamplator, am devorat toate cele 6 volume din seria “Mary Poppins” a lui P. L. Travers. M-am indragostit de la primele pagini. Totul mi se parea minunat: personajele, intamplarile, intreaga atmosfera a cartii. Am trait cu sufletul la gura alaturi de Mary Poppins si de minunata familie Banks, la care aceasta era guvernanta, toate peripetiile lor. Nu pot uita nici acum momentul aparitiei lui Mary Poppins, adusa de vantul dinspre rasarit pe Aleea Ciresilor, in fata casei sotilor Banks, care aveau nevoie de o noua guvernanta pentru copiii lor. Felul in care este zugravit acest personaj m-a impresionat intr-un mod pe care mi-e greu sa-l explic: nasul carn, umbrela cu manerul in forma de cap de papagal, palaria impodobita cu margarete… Trebuie sa fi fost tare stilata aceasta Mary Poppins. Si tot ea a fost cea care, in mintea copilului de atunci, a dat un alt inteles cuvantului cumva rigid “guvernanta”; nu era nici bona blanda, nici educatoarea severa, era pur si simplu Mary Poppins, cea care pufnea de fiecare data cand era suparata pe copiii Jane sau Michael, dar si cea care ii rasplatea, atunci cand erau cuminti, cu vizite in magazine fermecate cu jucarii sau dulciuri.
    Ciudat este ca nu m-am gandit niciodata – nici macar acum, cand scriu aceste randuri – la Mary Poppins ca la o vrajitoare, caci intamplarile fermecate ale cartii mi-au parut, copil fiind, atat de naturale, incat chiar am visat-o pe Mary Poppins intr-o noapte. Acesta ramane unul dintre putinele vise care mi-au produs o senzatie apropiata de melancolia de care aminteam la inceput. Era atat de real totul: ningea, iar Mary Poppins se afla pe trotuarul din fata blocului vecin. O priveam si era exact asa cum mi-o imaginasem. Am fost atat de fericita in visul ala: era, in mod cert, implinirea dorintei secrete de a o cunoaste. Dar nu i-am putut vorbi, desi fusese atat de aproape: ceasul desteptator mi-a spulberat euforia, anuntand o noua zi de scoala.
    M-am simtit acolo, in miezul cartii, asa cum, desi am citit mult, nu mi s-a mai intamplat niciodata cu vreo alta carte. Poate ca aceasta perioada, copilaria, ne face sa privim lucrurile intr-un fel aparte pe care apoi, treptat-treptat, il uitam, inlocuindu-l cu algoritmul complicat al maturitatii.
    Si, ciudat lucru, desi intotdeauna m-au speriat cumva cartile lungi, Mary Poppins a ramas personajul care a facut din fiecare pagina citita o bucurie. Bucuria de a fi fost candva copil, in marele si absolutul inteles al acestui cuvant.

  62. caudia

    Cartea care mi-a marcat copilaria, si ulterior adolescenta, fiind si cartea pe care o citesc in fiecare vara, este “Pe aripile vantului” de Margaret Mitchell.
    Este romanul pe care la varsta de 13 ani mi l-a pus mama in mana pentru prima data, romanul care m-a facut sa evadez intr-o lume necunoscuta mie, intr-o lume cu crinoline si baluri, intr-o lume cu trasuri si servitori … Adormeam noaptea cu gandul ca voi evada in vis spre o noua epoca a carei imagine provenea doar din mintea mea, caci filmul l-am vazut mult mai tarziu.

    Am spus ca mi-a marcat si adolescenta, intrucat mi-am dat seama ca ma regasesc in persoana Scarlet O’Hara, o fiinta rasfatata si capricioasa si careia trebuie sa ii dai mereu atentie.

    Am ramas cu fraza “Si maine e o zi…” cand nu pot face fata presiunii de moment, iar acele situatii pot fii amanate si pt maine….

  63. lillya

    A fost primul meu roman. Nu mai stiu daca implinisem 8 ani cand mama m-a aruncat fortat in lumea lui Remi, facandu-ma partasa la aventurile lui. Eram “in exil”, la Olanestiul din Epoca de Aur. Mergeam acolo in fiecare vara cu ai mei care, invariabil, alegeau pachetul de 18 zile de tratament. Nu pe cel de 12, care mi-ar fi facut mie viata mai usoara. Nu.

    Si, desi terminasem clasa a doua, ma incapatanam sa-mi indulcesc clipele de tortura cu aceleasi volume de Povesti Nemuritoare pe care aproape le invatasem pe dinafara. Intr-o seara mama a scos din bagaj o alta carte. “Uite, citeste asta” mi-a zis. M-am uitat sceptica la coperta rosie si la baiatul desenat cu o maimuta in brate. “Dar e un roman”, am raspuns stramband din nas. Eu nu citesc romane. Citesc povesti sau nuvele. Romanele nu sunt de copii. “Nici tu nu mai esti de basme”, mi-a replicat mama sec si mi-a smuls pur si simplu cartea de povesti din brate. “Daca vrei sa citesti, citeste asta. Daca nu, treci la culcare”.

    Am stins lumina imbufnata. A doua zi insa, murind de plictiseala am luat cartea si am deschis-o neincrezatoare. Am inceput sa citesc. Intai pe diagonala, sarind peste paginile de descrieri si cautandu-le pe cele cu dialoguri. Apoi din ce in ce mai atenta si mai captivata. Nu mi-a luat mult pana sa cad in transa si sa “devorez” pagina dupa pagina, plangand, razand si sperand impreuna cu Remi. Cand au murit Dolce si Zerbino am refuzat sa mai citesc. Ma pufnea plansul numai cand ma uitam la coperta. Pentru mine, povestea lui Remi era adevarata si nu puteam intelege cum incapea atata suferinta intr-o inima de copil. “Asa or fi toate romanele, triste?”, ma gandeam.

    O saptamana nu m-am mai atins de carte. Nu voiam sa stiu ce urmeaza. Cine o sa mai moara. Ma uitam la Remi cum ma priveste trist de pe coperta si simteam ca-l dezamagesc. Ca il las “Singur pe lume” acum cand Dolce si Zerbino murisera. Pana la urma, mi-am luat inima-n dinti si am redeschis cartea. Am trecut cu stoicism peste moartea maimutei Joli-Coeur si i-am urmat pe Remi si Capi in drumul lor pana cand soarta le-a zambit, rasplatindu-le rabdarea si curajul.

    De-atunci am inceput sa citesc romane. Si ma gandesc la mama ori de cate ori incep o carte noua. Si, de-acolo de unde e, sper ca imi zambeste.

  64. stefanianane08

    Locul ideal pentru mine de a citi o carte este sub nucul batran de la bunica din curte.Liniste,pace si mirosul ierbii care te invaluie te face sa nu-ti doresti altceva si sa te concentrezi asupra a ceea ce citesti.

  65. sunshineaura

    Pentru mine locul ideal de a citi o carte este acolo unde ma simt eu bine, inconjurata de natura, in parc, in tren, acasa, in patul meu, cu pisica torcand langa mine…Dar, la urma urmei, cel mai mult imi place cand cartea e atat de buna ca uit unde sunt si cum stau !

  66. Madlene

    Ar putea sa fie oriunde. Imi aduc aminte, ca odata pe cand parcurgeam in graba pasajul Universitatii, m-am intors din drum pentru ca observasem in vitrina unui anticariat o carte. M-a atras titlul atat de mult incat am cumparat-o. Alta data ma aflam intr-un hipermarket cu intentia sa cumpar alimente, nu am putut insa sa nu trec si pe la standul de carti. Bineinteles ca am ales o carte de acolo… sau cartea m-a ales pe mine. De fiecare data cand pasesc intr-o librarie am intalnire cu o anumita carte care ma asteapta cuminte pe raftul ei. Iar cand intru intr-o ceainarie si mangai pe crestet cartile pline de ascunzisuri, nu pot sa nu invit una dintre ele sa imi devina prietena pentru totdeauna.

  67. nisipprintredegete

    bucurestiul m-a invatat sa pretuiesc timpul, si linistea, si clipele petrecute cu mine insami. lor le deslusesc semnificatia si nu le permit sa treaca asa, pur si simplu, in neant. si ma intalnesc cu mine de fiecare data cand traficul imi ingreuneaza drumul spre casa. atunci, imi scot cartea din geanta, imi potrivesc mp3playerul si ma bucur, simultan, de cuvinte si taceri. e o intalnire discreta, sigur si care nu ma dezamageste niciodata. iar daca se intampla ca ea, cartea, sa nu soseasca, stiu ca e vina mea. a ratat intalnirea pentru doar din cauza mea. se mai intampla sa o uit pe noptiera, dar rar.

  68. lioara

    Cartuliile mele dragi
    Sa le rasfoiesc imi place
    In hamacul dintre brazi.
    De pe vechile lor file
    Descifrez povesti o mie
    Si-o aroma de tipar,
    Cu aromele de brad
    Si de izma creata
    Racorindu-mi dimineata.
    Din a cartilor citire
    Invatat-am gandurile
    Altfel sa le stivuiesc
    Si altfel sa le gandesc.

  69. mihaelamicu2001

    locul ideal de întâlnire cu o carte ar fi la biblioteca…pt ca acolo este atmosfera care te indeamna la citit…mirosul de carti…

  70. oanar02

    Ca niște cărți, pierdute în rafturi. Gândite și scrise de niște nume anonime. De ce se vând și cum le alegi? E simplu-¦ Cărțile, sun ca niște oameni. Ca niște indivizi pe care îi vezi pentru prima dată și nu ai cum să nu îi judeci, aproape inconștient, după câteva criterii. Gusturile nu se discută, dar contează. Marketingul e o parte a creierului nostru, ar zice, poate, cineva. Ca să te vinzi, ca să faci parte, ca să fii acceptat, urmezi niște reguli nescrise, comandate de gusturi. La fel ca o carte. Închipuie-ți că intri într-o librărie din care vrei să îți alegi o carte a unui autor nou, neconsacrat. O carte care să-ți placă. Vezi coperta-¦ de un verde pal. Să zicem că-ți place verdele pal. O iei din raft, te uiți la imaginea de pe copertă, așa cum la un om pe care-l vezi prima dată te uiția eventual la hainele de pe el. E așa și altfel, îi place asta sau cealaltă. E ordonat, curat, îngrijit. Le ghicești (sau crezi că le ghicești) imediat. Dacă găsești în haine și trăsături ce-ți place, faci următorul pas al analizei.
    La fel, dacă îți place culoarea copertei și imaginea, citești și titlul. E ca și cum persoana-carte ți-ar răspunde la salut, ar da mâna cu tine și ar scoate câteva cuvinte, din care, iarăși, tragi alte concluzii. Åži apoi, alegi să mergi mai departe. Citești cele câteva cuvinte de pe spatele cărții (coperta 4). Diferite referințe. Poate o mini biografie a autorului. E ca și cum cineva ți-ar spune ceva despre omul ăsta nou pe care de abia l-ai cunoscut. Åži apoi, ca să fii într-adevăr convins, faci ultimul pas. Poate o răsfoiești. Sau citești primele paragrafe, de pe prima pagină. Din primul capitol.
    Å¢i-ai luat o carte, te-ai hotărât să schimbi mai mult de două cuvinte cu o persoană tocmai întâlnită. E la fel. Nu spun că-i corect. Pentru că te înșeli des și ajungi să ai amici care nu-ți plac, sau cumperi o carte care te plictisește deja de la al doilea capitol. Nu-i corect, dar așa se întâmplă. Altfel nici nu ar avea cum. Aparențele contează. Dar, la fel, ca și atunci când e vorba despre o bibliografie obligatorie și citești cărți care nu te atrag în mod deosebit, așa, uneori, ajungi să-ți faci prieteni din obligație.

  71. smotocel

    Student si angajat fiind, 90% din timp il pierd in Bucuresti asa ca citesc cam pe unde apuc: in camin, in RATB , metrou, prin parcuri, la munca, la facultate, in pauze ,cursuri, pe tren , microbuz, pe plaja in Vama (cand mai ajung) si in general cam pe unde se nimereste sa am ceva timp liber si o carte la mine.
    Locul ideal de citit? Hm, pai poate fi o plaja insorita pe o insulita pustie undeva prin Polinezia Franceza. Un hamac mare si alb agatat intre doi cocotieri (la umbra), plaja undeva la 20 de metri.In directia opusa, ceva mai departe, o cabanuta. O bautura rece ( si neaparat cu umbreluta )!

  72. lisalarisa

    Locul ideal de intalnire cu o carte este LINISTEA………………..pentru a savura o carte tot ce ai nevoie este sa reusesti sa intri in lumea ei,fara a avea factori externi ce iti pot distrage atentia

  73. ClaudiaLungu

    Locul ideal de intalnire cu o carte este o librarie,care sa aiba o cofetarie sau un cafe-bar in incinta ei,asa cum se vad prin filmele straine.Imi imaginey fotolii de catifea ,cu o masuta in dreapta si o carte buna in mana.

  74. yonik

    Eu am citit cartea”Numele Trandafirului”de Umberto Eco,care a devenit prin acest roman unul dintre scriitorii mei preferati.Nu am mai intalnit un asemenea stil,de intriga nici nu mai zic:o manastire unde se petrec 6 crime si un calugar ce descifreaza si afla criminalul(mi-ar fi placut sa petrec cateva zile in biblioteca ce ascundea de fapt un labirint)Romanul Trandafirului este unul din cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata.Il recomand tuturor,e adevarat ca-ti trebuie cultura vasta mai ales religioasa pentru a putea intelege toate digresiunile lui Eco.

  75. mireluta68

    Locul ideal de intalnire cu o carte este o camera aerisita, unde sa te asezi intr-un sezlong confortabil, cu o lumina corespunzatoare aproape de sezlong, si o melodie linistitoare…..intr-un cuvant…in camera unde te simti cel mai confortabil

  76. lisa

    depinde de anotimp
    Vara , pe sezlong , in gradina , alaturi de un pahar de suc rece sau de o cupa de inghetata . sau intinsa pe nisip , la plaja , raze fierbinti de soare si cu o palarie mare de pai cand stau pe coate ……
    Iarna , sau toamna tarziu , imi place sa citesc pe canapea sau pe un fotoliu confortabil , cu ceva moale si pufos in spate alaturi de o cana mare, mare, de capuccino sau ciocolata aproape fierbine .

  77. cristinalex

    Pana nu de mult locul meu preferat de intalnire cu cartea era casa mea, camera mea calda, patucul meu “nefacut” de dimineata pana iar de dimineata care ma primea tarziu si c-o carte, dar mai nou, nu foarte nou, “statistic” vorbind cred c-am ajuns sa citesc cel mai mult in autobuz si metrou, in drum spre serviciu sau in drum spre casa de la serviciu! Statii de autobuz in care astepti enorm, trafic aglomerat in care trebuyie sa ai foarte multa rabdare… si cel mai frumos timpul trece si se petrece c-o carte! Mi-a crescut puterea de concentrare sic 🙂 Afirm cu placere ca citesc oriunde, oricat, oricum! As inventa dulapioare cu carti in autobuze si rafturi in statiile de autobuz! As include carte bonus in abonamentul ratb!
    Dar pasteez si-o amintire foarte faina…un loc de intalnire cu cartea absolut inedit: “pe sub banca”! Parca nimic nu se compara cu emotia aia din liceu, cu cetitul cartii interize pe sub banca in ora la care se vorbeste cel mai mult, cu concentrarea de atunci, cu atentia distributiva de acolo…cu ispita!

  78. ancasobo

    Vai mie!Imi dau intalnire cu cartea mea preferata.Cand ma gandesc la copertile ei perfecte,la tremurul cuvintelor,la vocea ei…nu-mi doresc decat un loc cu lumina usor rosiatica,sau albastra,cu scaune impletite din rafie,cu masute rotunde si mici,caci sunt doar eu si cartea mea preferata.Nu se aude niciun zgomot,pentru ca tuturor celor din jurul meu le este mila sa dea pagina si o contempla pe cea actuala pana la epuizare.Din ceaiul cald ies aburi colorati si formeaza nori de bucurie,caci nu o mie ,si doar 5 sunt cititorii care frecventeaza locul si-si incearca norocul in literatura.

  79. mihaelamicu2001

    cel mai șarmant personaj de carte, dupa atatia ani, parca a ramas tot Pacala…traim zi de zi povestile lui si putini ne dam seama de asta…cred ca fara sa ne gandim la el in ultima perioada…ne dam seama cand ni-l amintim cat de haios si pagubos este si poate multi dintre noi ne identificam uneori cu el…deci il iubesc pe Pacala

  80. nisipprintredegete

    In primul rand, multumesc pentru premiu 🙂 ! In al doilea rand, trebuie neaparat sa vorbesc despre personajul care mie mi se pare a fi – de departe – cel mai sarmant, caci Oscar Wilde l-a creat pe Lordul Wotton dupa slabiciunile mele in materie de oameni.. Este galant, atent la detalii, de o inteligenta crunta si cu un simt al umorului fin, usor sarcastic, dar numai pentru a accentua mesajul pe care si-l doreste a fi transmis. Si, desigur, este mereu acolo cand ai nevoie de el. De asta il invidiez pe Dorian..

  81. lioara

    Alejandra din “Despre eroi si morminte” de Ernesto Sabato este un personaj fascinant, aflat in continua efervescenta si schimbare, tipul de om caruia nu-i scapa nimic, femeia cu ultimul cuvant, cu o vointa de fier. Fata in fata cu tatal sau, Fernando Vidal, par doua pasari de prada, gata sa se ciocneasca. Cu toate aceste trasaturi puternic conturate, Alejandra exercita o fascinatie obsesiva asupra barbatilor din viata ei, feminitatea ei rabufnind adesea biruitoare.

  82. gabbis

    As spune ca Don Juan, fiindca e imaginea sarmanta de barbat irezistibil, seducator si la care visezi toata viata ca o sa-l cuceresti si o sa ramana vesnic credincios tie….E personajul care te da pe spate prin stil si eleganta comportamentala, e acel “gentlemen” modern, pe care nu il uram ca inseala, ci ii gasim scuze ca e inca “necopt” si care ne face sa il adoram cu imperfectiunile lui….E imaginea unui supererou, care de fapt nu facedecat sa sfarame inimi…..Dar care ne face sa ne clocoteasca sangele in noi….e acel barbat “tabu” pe care ni-l dorim, dar nu recunoastem asta….

  83. stefanianane08

    Eu il consider fermecator pe Robert Langdon pesonajul din seria de carti scrisa de Dan Brown.Barbatul timid care ascunde o inteligenta sclipitoare si care incerca din rasputeri sa stea cat mai la dos ajunge fara voie in mijlocul evenimentelor,uitand de timiditate si cucerind femeia cu inteligenta si apoi cu farmecul sau.

  84. rcc

    Lizzy (Elizabeth Gilbert), personajul principal si in acelasi timp autoarea cartii “Mananca ,roaga-te, iubeste”. M-a fascinat, mi-a dat incredere in mine, m-a facut sa cred cu tot sufletul ca noi femeile putem reusi in viata fara ajutorul barbatilor. In cartea ei nu exista tabu-uri, este o femeie care si-a luat viata de la zero numai cu incredera in ea si in Dumnezeu. Pentru mine este un exemplu si ar trebui sa fie pentru noi toate. M-am despartit cu greu de Lizzy cand am terminat de citit cartea, dar a ramas in sufletul meu si imi da curaj de cate ori nu imi reuseste ceva din prima. Cred ca orice femeie care s-a confruntat cu “micile ” lovituri ale vietii se identifica cu Lizzy.

  85. gabrielamoca

    Cel mai sarmant personaj dintr-o carte……e greu sa aleg, dar daca e sa fac o selectie, cel mai cel, ramane Rhet din “Pe aripile vantului”……este un personaj ce te atrage cu felul lui de a fi, de a gandi , de a reusi tot ceea ce-si propune.E siret, e ambitios, e egoist , e pasional, e puternic si neinduplecat intr-o lume a razboiului si a sclavilor.
    Am citit si am recitit aceasta carte doar de dragul lui si a frumoasei Scarlet O’Hara.

  86. cnicol

    Ca si personaj masculin imi place Tudor Serban din Arta Conversatiei.Un tip destept,elegant,care se bucura cand cei din jur castiga ceva ,care citeaza versuri sau evaca imagini poetice.Este la fel de puternic ca si Sanziana !

  87. katiusa

    Desi a fost privit cel mai adesea mai degraba ca un scriitor cu vocatie de mitograf, pentru mine, Mircea Eliade este in primul rand un creator de personaje de-a dreptul fascinante. Astfel, Stefan Viziru din «Noaptea de Sanziene» imi pare cel mai sarmant personaj din incursiunea mea in nesfarsita dimensiune literara.
    Dincolo de complexitatea romanului, se (re)gaseste un om macinat de obsesia iesirii din timp, de necesitatea abolirii unui Cronos nemilos, de dorinta implinirii prin iubire.Viziru este un barbat plin de sarm tocmai prin atitudinea sa usor detasata de problemele cotidiene ale unei lumi pe care nu o intelege si pe care, implicit, nu o poate accepta intru totul. El ar vrea ca lucrurile sa ramana suspendate ca in paradisul unei copilarii pe care o evoca adesea. Aparent sigur pe sine si implinit, traieste revelatia iubirii absolute atunci cand o cunoaste intamplator pe Ileana Sideri, in prezenta careia (re)devine un novice, dezvaluindu-i toate framantarile sale si vorbindu-i despre cerurile care se deschid in Noaptea de Sanziene doar pentru cei care stiu cum sa le priveasca. Magnetismul pe care il exercita asupra prezentelor feminine din viata sa este intr-un puternic contrast cu egocentrismul sau, care izvoraste tocmai din necesitatea de a gasi raspunsul la intrebarile care il macina. Stefan Viziru este un personaj sarmant tocmai prin firescul sau. El nu este egoist sau vanitos, asa cum s-ar putea crede la o prima lectura, ci e mai degraba prea absorbit de dorinta de a se sustrage timpului, de nevoia imperioasa de a gasi raspunsuri la intrebari profunde pentru a se putea bucura intr-o maniera frivola, cumva specifica personajelor masculine, de incursiunea prin « viata ».

  88. katiusa

    Esenta de feminitate, Scarlett O’Hara din binecunoscutul roman “Pe aripile vantului” este in viziunea mea cel mai sarmant personaj. Mandra, curajoasa si plina de ambitie, este dovada ca oamenii puternici nu se lasa infranti de vremelnicele lovituri ale sortii, continuand sa lupte pana la capat. Sarmul lui Scarlett izvoraste tocmai din firescul ei. Este capabila sa omoare cu sange rece un om ce-i ameninta casa sau sa-si negocieze casatoria ca pe afacerea cea mai profitabila, dar ramane profund vulnerabila in fata iubirii maladive pentru Ashley (desi Rhett s-a dovedit a-i fi un adversar redutabil in dragoste, Scarlett a continuat sa oscileze intre a-i accepta sentimentele si a-l indeparta printr-o disimulare capricioasa). Astfel, acest personaj ramane o figura pregnanta a literaturii si, pentru cei aplecati inspre reverie, chiar un prilej de a imagina un final fericit pentru cea al carei sarm incontestabil nu este stirbit nici macar de o soarta cumva potrivnica.

  89. psihofericire

    Pana sa ma apuc sa scriu comentariul nu credeam ca va fi asa de greu de ales…nu e drept sa ne puneti sa alegem un singur personaj …literatura abunda de sute de personalitati care ne-au ramas in suflet.
    Deja m-am razgandit de 50 de ori pana acum, imi trec prin minte atatea femei de exceptie, atatia barbati carismatici..

    a gandesc cu placere la cartile care m-au marcat, si ma simt vinovata fata de fiecare ca nu le aleg eroul…
    Invitatie la vals – Mihail Drumes;
    Pe aripile vantului – Margaret Mitchell;
    La rascruce de vanturi – Emily Bronte;
    Golful francezului – Daphne du Maurier;
    Castelul Palarierului – A. J. Cronin;
    Citadela – A. J. Cronin;
    Domnisoara Cristina- Mircea Eliade;
    Adam si Eva – Liviu Rebreanu;
    Elevul Dima dintr-a saptea Mihail Drumes;
    Anna Karenina – Lev Tolstoy ;
    Rosu si negru – Stendhal;
    Manastirea din Parma-Stendhal;
    Dama cu camelii – Alexandru Dumas fiul;
    Adio arme – Erns Hemingway;
    Arcul de triumf-Erich Maria Remarque;
    Trei camarazi – de Erich Maria Remarque
    Comedia umana-Honore de Balzac;
    Iluzii pierdute-Honore de Balzac;
    Oamenii mari – Victor Hugo;
    Notre-Dame de Paris-Victor Hugo;
    Carmen – Prosper Merimee
    Indiana – George Sand
    Bruta – Guy des Cars (o carte care o recomand cu multa caldura)
    Patul lui Procust – Camil Petrescu
    Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi – Camil Petrescu
    apoi ma gandesc la mai nou venita Amelie nothomb sau Yakuri Murakami …si din nou nu pot sa aleg..

    Dar…
    in sfarsit am gasit criteriul pe care sa aleg: sa imi amintesc felul cel mai special, cel mai inalt,sensibilizat si rascolit in care m-am simtit dupa ce am citit un roman.
    Si invingatoare esteeee: LORELEI de Ionel Teodoreanu…
    .Stiu, stiu, poate nu e atat o piatra de hotar in literatura mondiala, insa pentru sufletul meu este personajul care mi-a trasat conturul personalitatii.
    E putin spus despre Lorelei ca este un personaj sarmant…de fapt citind nu ti se pare doar un personaj, iar sarmant este un termen palid pentru ceea ce este.
    Amestecul de fragil si puternic, de inteligenta sclipitoare si copilarie, naivitate si spirit patrunzator, de frumusete si modestie, forta si intuitie, delicatete si feminitate, profunzime si finete, pare femeia perfecta. Nu poti sa nu iubesti fragilitatea, tristetea, frumusetea si delicatetea ei. Nu poti sa nu te identifici cu ea, sa nu respiri prin trairile ei, sa nu iti doresti sa fii ca ea, sa nu fii fascinata de felul in care se vede lumea prin ochii ei. Eu asa m-am simtit dupa ce am citit Lorelei: de parca vazusem lumea pana atunci printr-un geam nesters, si dintr-o data, o mana miloasa il stersese cu maneca, si m-a lasat sa vad simtind,asa cum trebuie ciresele, iubirea, rasul, soarele, tristetea, fericirea si nefericirea, si pana la urma tot acest amestec complex si vrajit care este viata.

  90. Giulia

    “Enigma Otiliei” de George Calinescu… Desi pare absurd sa vorbeasc despre despre Otilia avand in vedere ca am aceiasi varsta ca si a ei… doresc sa spun ca m-a fascinat ca si personaj. Eram in fata calculatorului, acum 2 veri, avand cartea in format electronic… nu stiu prin ce minune o aveam asa, dar… citind cateva pagini, am tot continuat sa citesc, aproape nevrand sa ma opresc. Carcaterul ei dezordonat, nehotararea de care da dovada la inceput, sarmul unei doamne.. frumusetea ei interioara m-au facut sa o indragesc atat de mult. Mai tarziu, cand am studiat la liceu romanul, duceam discutii in contradictoriu cu majoritatea colegiilor mei deoarece aveau o alta parere despre ea. Desigur opiniile variaza, insa Otilia m-a fermecat. La fel cum a facut-o si cu Felix, Pascalopol si sunt convinsa ca si cu multi altii.. 😉

  91. cnicol

    Am citit in adolescenta si recitesc macar odata pe an “Arta Conversatiei”a d-nei Ileana Vulpescu.De ce?am inteles altfel istoria(pana sa descopar cartea era doar un obiect de studiu,acum este remember-ul radacinilor noastre)m-a apropiat de clasici,mi-a atras atentia asupra pictorilor romani(povesteste undeva despre Andreescu).
    Mi-a adus in atentie citate celebre pe care acum le-am inglobat in vocabularul propriu,m-a ajutat sa demitizez medicii,dar si sa inteleg anumite angrenaje.
    Nu-mi placea marea,acum o accept,am cautat in dictionar si tradus anumite expresii din limba franceza,mi-a starnit curiozitatea si cred ca mi-a deschis anumite orizonturi.

  92. tdj31

    “Ciresarii” este cartea pe care o recitesc la intervale de cativa ani,sau o rasfoiesc atunci cand ma simt depasita de anumite probleme,obosita,ea ma readuce in lumea copilariei,aventurile acestei minunate lumi imi dau energia si limpezimea mintii de care am nevoie.

  93. georgia24

    Cu siguranta The Golden Notebook de Doris Lessing – cartea pe care am avut-o drept subiect la lucrarea de disertatie si pe care, citind-o de multe ori, am simtit-o cel mai aproape. Mi-a descoperit lucruri despre mine ca tanara femeie in raport cu ceilalti si cu lumea pe care nu le cunosteam inca si, la fiecare recitire, ma identific mai mult cu Anna.

  94. ElenaCosau

    Buna
    Doar ce am descoperit aceste concursuri si mi se par foarte interesante. Era timpul sa mai vorbim si despre carti. Asa ca m-am hotarat sa-mi fac rapid un cont si sa impartasesc din ceea ce lecturez.
    Chiar in aceste zile recitesc “Cel mai iubit dintre pamanteni”, a lui Marin Preda. Este una dintre cartile pa care as reciti-o oricand din cel putin doua motive:
    1.Este prima carte in paginile careia am citit pentru prima data ce inseamna si cum se manifesta diferenta intre generatii. Este cartea in care aceasta diferenta se observa din lucrurile banale, comune de felul “Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator.”. De altfel divergentele sunt dintre cele mai diverse de la perspective diferite asupra religiei, asupra vietii sociale, asupra a ceea ce inseamna viata sexuala%2

  95. sunshineaura

    Îmi place să citesc, mai ales în timp ce savurez o ceașcă de ceai! Åži există mai multe cărți pe raftul meu care într-adevăr îmi face bucurie să le recitesc. Desigur, întotdeauna este bine să citim cărți noi, dar este o experiență diferită să fi citit deja o carte care știi că îți va face plăcere s-o recitești.
    Nimic nu e mai plăcut decât cititul unei carți minunate la o ceașcă de ceai! O carte minunantă poate varia de la o carte apărută recent de un autor nemaiauzit până acum, până la clasicii citiți de nenumărate ori.
    Citesc tot felul de cărți. Unele sunt cărțile de vacanță, genul pe care le împrumuți de la bibliotecă, returnându-le cu plăcere după ce le-ai citit. Unele sunt de tipul incitante ce spun o poveste care te captivează încât nu poți lăsa cartea până nu aflii ce se întâmplă, dar pe care nu ți-ai dori să le recitești, deoarece știi deja acțiunea ei.
    Åži mai sunt acele cărți pe care într-adevăr vrei să le păstrezi pe raft pentru a-ți da posibilitatea să le ai oricând la îndemână și să le recitești. Există chiar ceva special cu privire la recitirea unei cărți bune. Ele readuc timpuri trecute la lumină și oameni pe care-ai ajuns să-i iubești.
    Despre acest gen de carte am să vorbesc și eu aici.
    Bătrânul și marea de Ernest Hemingway este una dintre cărțile pe care le-aș reciti oricând! Sunt sigură că acesta a fost și intenția autorului, de a scrie o carte care să fie citită și recitită! Iubesc la nebunie felul în care pot să miros, aproape să gust, oceanul în timp ce Santiago iese la pescuit și ambiția bătrânului de a pleca singur pe mare în cautarea celui mai mare pește, și ma emoționez la strădaniile curajoase la care se supune împotriva rechinilor pentru a aduce acasă uimitoarea captură!

  96. MissO

    O carte pe care am recitit-o de curand a fost “unsprezece minute” de Paulo Coelho.Am ales sa o recitesc pentru ca m-a impresionat foarte mult viata personajului principal Maria care evolueaza foarte mult si ajunge sa gaseasca dragostea.Finalul e fericit si te face sa fi sigura ca dragostea exista si poti trece prin toate greutatile pe care le intampini in drumul tau in viata.

  97. simparvu

    Maitreyi – Mircea Eliade

    este o iubire desavarsita, dincolo de strictetele religiilor diferite, care iti confera sentimentul ca , indiferent de existenta ta, iubirea este trairea cea mai pretioasa si rafinata, care te duce pe culmile implinirii!

  98. monnie

    Intrucat imi place sa calatoresc(cu mintea daca real mai putin) ador sa citesc cartile despre locuri ce merita vizitate(istoria acelor locuri,obiective de vizitat,sfaturi privind cazarea,eventual o harta turistica a zonei,specialitati culinare,evenimente,muzee,galerii de arta,magazine,restaurante).Asa imi imaginez un mic traseu pe care l-as face traversand acele regiuni si credeti-ma nu v-ati plictisi niciodata pentru ca este fascinant sa cunosti mereu alte orase. Cartea mea de suflet ramane totusi 100 cele mai frumoase orase ale lumii de care nu m-as plictisi niciodata pentru ca de ori de cate ori am dorinta de a evada de rutina o recitesc!

  99. mihaelamicu2001

    John Kennedy Toole – Conjuratia imbecililor = as citi-o si reciti-o….regasesc pe toata lumea in ea…si toate situatiile pe care le traiesc zi de zi…-din pacate-
    Din cand in cand ma regasesc si eu….asa imi dau seama de felul in care suntem noi oamenii….haiosi, increzuti, plini de noi, lenesi si uneori ipocriti – iar incontradictie cu asta ce parere avem noi despre noi
    cititi-o!
    amuzati-va!
    si reflectati!

  100. bdoinana

    In 1999, suplimentul literar al ziarului “The Washington Post” declara “Marele Gatsby” drept al doilea mare roman, dupa “Ulise” de James Joyce, scris in limba engleza in secolul XX.
    “Romanul lui Fitzgerald ilustreaza un episod anume din spectacolul civilizatiei americane. Si o face cu ironie, cu patos si cu farmec. “Marele Gatsby” (1925) este povestea captivanta, mistica si stralucitoare a epocii jazzului.- (The New York Times: Books of the Century)
    “Marele Gatsby” este o explorare a Visului American, asa cum apare acesta intr-o vreme corupta, si, totodata, o incercare de a descoperi granita ascunsa care desparte realitatea de iluzie. Aici, iluziile par mai reale decit realitatea insasi. Intrupate in personajele secundare ale romanului, ele ameninta sa invadeze intregul peisaj. Pe de alta parte, realitatea este intrupata si de catre Gatsby, insusi. Totusi, in « America lui Gatsby », realitatea nu este definita in sine, ea aparand lipsita de articulatii si frustrata.-
    Cartea, parca, ne transmite : “Bine ati venit » in America anilor -™20! Epoca Jazz-ului si a unei infloriri economice nemaiintalnite. « Bine ati venit » la petrecerile zgomotoase, abundand in alcool si in persoane influente; cunoasteti-i pe noii imbogatiti din contrabanda cu alcool, care va vor duce in barurile de la subsol, unde gasesti alcoolul ce scapa printre degetele Prohibitiei.
    « Bine ati venit » intr-o epoca a decaderii umane, a disparitiei valorilor, a infloririi ilegalitatilor, de la furt si contrabanda pana la omor; faceti cunostinta cu politia, corupta sau fara putere. Si, la fel de important, asistati la durerea vechii elite sociale in fata amestecarii “Visului American-, a omului, care reuseste prin forte proprii, cu aburii alcoolului.
    Despre toate acestea si despre o poveste de dragoste trateaza romanul cu un final aproape shakespeare-ian; despre cum dragostea si prietenia bazata pe bani nu rezista, precum si despre cat de mult se poate schimba o persoana.
    Naratorul, cand obiectiv, cand subiectiv, este Nick Carraway, un absolvent de Yale, trecut prin Primul Razboi Mondial si mutat de curand in cartierul noilor imbogatiti din Long Island; este vecin cu verisoara sa, Daisy, casatorita cu un om de o calitate proasta, dar, bogat, si cu Jay Gastby, un tanar misterios si foarte bogat, fostul iubit al lui Daisy, care organizeaza petreceri menite sa scoata in evidenta averea proaspat agonisita, metoda prin care crede ca o va recuceri pe femeia de care este indragostit.
    Cum era de asteptat, cei doi au o relatie, ajutati, mai mult sau mai putin, de Nick, la randul lui, implicat intr-o relatie, tipica anilor -™20. “Aventura- celor doi vechi indragostiti este descoperita, curand, de sotul la fel de infidel al lui Daisy, despre ale carui escapade amoroase aceasta din urma stie. Urmarea aproape telenovelistica este previzibila, insa consecintele confruntarii dintre Gatsby, Daisy, sotul lui Daisy, amanta lui si sotul acesteia merita atentia unui posibil cititor.
    Intr-un anumit sens, Marele Gatsby este “un roman de tip Hollywood”, dar, nu un roman despre filme, ci un roman ca un film. Puternic vizual, plasat in lumea pasnica a cartierului Queens si nevroza Manhattanului, romanul e vegheat, in scenele decisive, de ochii doctorului Eckleburg, un substitut al camerelor de filmat. Criticii au vazut in aceasta imagine un simbol al lui Dumnezeu insusi, care, tronind deasupra Vaii Cenusii, asista impasibil la prabusirea unuei lumi, ce s-a dovedit nedemna de miturile pe care si le-a creat.

  101. deliaionela

    As reciti oricand cu placere “Pe aripile vantului”, mi-a placut foarte mult personajul principal al cartii, Scarlett O’Hara, caracterul ei puternic si puterea ei de a o lua de la capat…..

  102. bdoinana

    In 1999, suplimentul literar al ziarului The Washington Post declara Marele Gatsby drept al doilea mare roman, dupa Ulise de James Joyce, scris in limba engleza in secolul XX.
    “Romanul lui Fitzgerald ilustreaza un episod anume din spectacolul civilizatiei americane. Si o face cu ironie, cu patos si cu farmec. Marele Gatsby (1925) este povestea captivanta, mistica si stralucitoare a epocii jazzului.- (The New York Times: Books of the Century)
    Marele Gatsby este o explorare a “American Dream-, asa cum apare acesta intr-o vreme corupta, si, totodata, o incercare de a descoperi granita ascunsa care desparte realitatea de iluzie. Aici, iluziile par mai reale decit realitatea insasi. Intrupate in personajele secundare ale romanului, ele ameninta sa invadeze intregul peisaj. Pe de alta parte, realitatea este intrupata si de catre Gatsby insusi. Totusi, in « America lui Gatsby », realitatea nu este definita in sine, ea aparand lipsita de articulatii si frustrata.
    Cartea, parca, ne transmite : “Bine ati venit » in America anilor -™20! Epoca Jazz-ului si a unei infloriri economice nemaiintalnite. « Bine ati venit » la petrecerile zgomotoase, abundand in alcool si in persoane influente; cunoasteti-i pe noii imbogatiti din contrabanda cu alcool, care va vor duce in barurile de la subsol unde gasesti alcoolul ce scapa printre degetele Prohibitiei.
    « Bine ati venit » intr-o epoca a decaderii umane, a disparitiei valorilor, a infloririi ilegalitatilor, de la furt si contrabanda pana la omor; faceti cunostinta cu politia, corupta sau fara putere. Si, la fel de important, asistati la durerea vechii elite sociale in fata amestecarii “Visului American-, a omului care reuseste prin forte proprii, cu aburii alcoolului.
    Despre toate acestea si despre o poveste de dragoste trateaza romanul cu final aproape shakespeare-ian; despre cum dragostea si prietenia bazata pe bani nu rezista, precum si despre cat de mult se poate schimba o persoana.
    Naratorul, cand obiectiv, cand subiectiv, este Nick Carraway, un absolvent de Yale, trecut prin Primul Razboi Mondial si mutat de curand in cartierul noilor imbogatiti din Long Island; este vecin cu verisoara sa, Daisy, casatorita cu un om de o calitate indoielnica, dar, bogat, si cu Jay Gastby, un tanar misterios si foarte bogat, fostul iubit al lui Daisy, care organizeaza petreceri menite sa scoata in evidenta averea proaspat agonisita, metoda prin care crede ca o va recuceri pe femeia de care este indragostit.
    Cum era de asteptat, cei doi au o relatie, ajutati, mai mult sau mai putin, de Nick, la randul lui, implicat intr-o relatie, tipica anilor -™20. “Aventura- celor doi vechi indragostiti este descoperita, curand, de sotul la fel de infidel al lui Daisy, despre ale carui escapade amoroase aceasta din urma stie. Urmarea aproape telenovelistica este previzibila, insa consecintele confruntarii dintre Gatsby, Daisy, sotul lui Daisy, amanta lui si sotul acesteia merita atentia unui posibil cititor.
    Intr-un anumit sens, Marele Gatsby este “un roman de tip Hollywood”, dar, nu un roman despre filme, ci un roman ca un film. Puternic vizual, plasat in lumea pasnica a cartierului Queens si nevroza Manhattanului, romanul e vegheat, in scenele decisive, de ochii doctorului Eckleburg, un substitut al camerelor de filmat. Criticii au vazut in aceasta imagine un simbol al lui Dumnezeu insusi, care, tronind deasupra Vaii Cenusii, asista impasibil la prabusirea unuei lumi, ce s-a dovedit nedemna de miturile pe care si le-a creat.

  103. mireluta68

    Ce carte as recitio oricand???
    David Copperfield – autor Charles Dickens
    Pentru ca este o carte deosebit de interesanta pe care o recomand tuturor varstelor!

  104. kalin

    Cand pasiunea ta este lectura, te simti uneori prins la mijloc intre dorinta de a descoperi mereu alte povesti noi si frumoase si aceea de a te opri un pic si a reciti cartile dragi din anii trecuti. O carte pe care, desi nu a trecut mult timp de cand am parcurs-o, deja vreau s-o recitesc, este “Prima dragoste, ultima dragoste- a lui Romain Gary. Este una din acele carti care-ti raman lipite de suflet, care te urmeaza cu caldura toata viata.

    Este o carte despre acea dragoste pura si inaltatoare, care ne indeamna la fapte marete, ne face mai buni si ne implineste existenta, acea dragoste pe care o cautam bezmetici toata viata si pe care realizam -uneori prea tarziu- ca o aveam langa noi de la bun inceput-dragostea mamei. E o lucrare ce face inca o data dovada marelui talent al autorului, scrisa cu un amestec incantator de afectiune, tristete, umor si ironie blanda, care la tot pasul te fac sa plangi cu lacrimi mari si sa razi in hohote.

    E genul ala de carte care te-ndeamna sa treci fascinat la urmatoarea pagina dar care-n acelasi timp n-ai vrea sa se termine niciodata. E o carte care continua sa traiasca in tine dupa ce o inchei, continuandu-si la nesfarsit povestea si soptindu-ti in urechi frazele memorabile. Cea care ma urmareste si acum este acela care si rezuma ideea volumului: “Cu dragostea de mama, viata iti face in zori o fagaduiala pe care nu si-o tine niciodata.-

  105. Celine

    Mi-a fost destul de greu sa aleg o carte, pe care as reciti-o oricand, din numeroasele pe care le port in suflet. Am reusit sa ma opresc asupra uneia, pe care as lectura-o cu mare placere, in orice moment al vietii mele. Aceasta este « Adam si Eva », roman savarsit cu mare talent de Liviu Rebreanu. Cartea se bazeaza pe o constructie fascinanta, intemeiata pe o teorie a reincarnarii, pe care autorul o adapteaza cerintelor povestirii. Potentand narativul prin nuclee lirice de mare forta, Rebreanu infatiseaza o traversare Karmica a personajului Toma Novac, prin cele sapte vieti, in parcursul carora este pastor in India, guvernator in Egipt, scrib in Babilon, calugar in Germania medievala, medic in Franta revolutiei din 1789, profesor universitar in Bucuresti. Personajul fiecarei existente, cauta cu disperare iubirea ideala, sublima, fiinta care sa-l intregeasca, fapt ce-l face sa se indragosteasca paroxistic de fiecare data. Cele care rascolesc sufletul barbatului poarta nume arhaice si exotice: Navamalika, Isit, Hamma, Servilla sau Maria, Ivone, Ileana. De fiecare data, in fiecare dintre cele sapte povesti, se intalnesc doua suflete care se cauta de mult, poate de sute sau mii de ani. Cautarile mistuitoare ale iubirii, se intersecteaza cu decapitari, cruzimi, jupuiri de viu, varsari de sange si se termina cu Toma Novac impuscat de sotul femeii pe care o iubea. M-a impresionat mult acest splendid roman, proiectat pe fundalul evocarilor istorice, roman care celebreaza dragostea perfecta, irepetabila si impetuoasa dorinta de intregire a doua persoane intr-o singura fiinta.

  106. dairaramadam

    Cand spun sarbatori imediat imi fuge gandul la sarbatorile de iarna.
    Ador sa ies afara, aerul rece sa ma invaluie ca un prieten drag si sa ma pierd pe strazi, in multimea de oameni, mereu grabita.
    Imi place sa caut figurine de lemn pentru bradul de Craciun, ma fac mereu sa ma gandesc la mama mea, caci figurinele sunt o pasiune imprumutata de la ea.
    Lista cu cadouri pentru cei apropiati pare mereu mai lunga in perioada asta.Si imi place sa-i surpind pe cei din jurul meu, sa vad ca un gest al meu aduce zambetul pe fata cuiva.
    Mi se intampla des sa am in buzunare bomboane.Le primesc in diverse magazine si le pastrez prin buzunare, in blocul meu sunt o multime de copii care le savureaza mai mult decat mine.
    Cumpar lumanari cu esenta de scortisoara, vanilie si ciocolata.
    Cumpar din timp hartie pentru fiecare cadou in parte si fundite asortate.Fiecare trebuie sa fie diferit.
    Celor foarte apropiati mie le fac cate un cadou , ceva facut de mine, nu perfect dar din tot sufletul.
    Confectionez diverse accesorii, bratari, cercei, rame pictate manual,cate ceva pentru fiecare, ceva ce stiu ca isi doresc si acum sta in puterea mea sa ofer.Lucruri mici si imperfecte.
    Sa beau o ceasca de ceai de scortisoara acasa, dupa o zi lunga afara .
    Si sa ma bucur de fiecare clipa a zilelor ce vor urma…….acestea sunt micile mele placeri…de sarbatori.

  107. Stormy

    As fi scris despre fulgi de nea care ti se topesc pe nas si despre copilasi care se dau cu sania. Dar la noi cu greu mai ninge cateodata (cel putin nu unde stau eu 😉 ). Asa ca sarbatoarea o purtam cu noi, prin orasul aglomerat, incercand sa gasim timp sa mai zambim catre un trecator sau sa ne pierdem in vise admirand vitrinele frumos colorate. Micile placeri pe care toti ni le permitem de sarbatori sunt ingaduinta fata de noi insine si fata de ceilalti, o mana de zambete si speranta catre viitor. Sunt sperante care ne tin de cald in zilele friguroase, cand avem nasul rosu de ger. Sunt zambete care se daruiesc deplin. Aceste mici ‘tabieturi’ sunt la indemana oricui si sunt primite cu fericire de oricine. Asa ca hai sa ne punem un fular calduros si sa mergem la impartit de zambete!

  108. ilens2006

    Oh, da, cred ca este momentul acum sa imi reamintesc care sunt micile placeri ale sarbatorilor.Cred ca as cam avea nevoie sa imi aduc aminte de asta mai ales ca sarbatorile se apropie …si trebuie sa invat sa caut alte mici placeri…
    Imi placea ca de sarbatori oamenii se intorc acasa din colturile cele mai indepartate ale lumii, imi placea ideea de familie, de miros de sarmale amestecat cu aroma de prajituri, urarile de “la multi ani “, sunet de colinde, caldura sobei, creanga de brad atarnata pe perete, zilele libere de la serviciu, portocalele impartite frateste cu mama jumate-jumate si micile atentii pe care simti nevoia sa ti le daruiesti atunci cand vezi goana nebuna a tuturor dupa cadouri si tu nu ai primit inca nimic…
    Spun imi placea…pentru ca unele din micile placeri de altadata nu mai sunt posibile. Este primul Craciun fara mama,il astept cu teama si fara bucurie.Ma doare ca am schimbat aroma portocalelor cu tristete si singuratate …si o lacrima de dor pentru mama mea.

  109. sabian

    Sunt un om mare cu suflet de copil in perioada sarbatorilor de iarna (si nu numai) si ma bucur teribil de multe lucruri:mirosul de portocale si brad din casa, cozonacul facut de bunica mea-care este cel mai bun din lume-stralucirea zapezii sub clar de luna, fulgii mari si pufosi de nea, sa impodobesc bradul in care obligatoriu se afla cele 2 globulete ce mi-au ramas din copilarie, sunetul clopoteilor, florile de gheata de pe fereastra, filmele si desenele animate de Craciun, ceaiul, ciocolata calda si vinul fiert cu scortisoara, bucuria si relaxarea celor dragi stransi in jurul mesei de Craciun, cadourile…

  110. rekaalina

    Am sa fiu foarte directa.Pentru unii micile placeri de sarbatori inseamna chef,mancare si bautura cat mai multa,pentru alti rugaciune si liniste sufleteasca,pentru copii dulciuri si cadouri iar pentru cei normali intalnirea cu familia si petrecerea timpului cu ei.Mie sincer imi este mila de cei dintai.

  111. stefanianane08

    Pentru mine atmosfera este cea care ma incanta cel mai mult.Nimic nu e mai frumos decat sa te plimbi prin orasul care este imbracat in haine de sarbatoare si sa vezi luminitele care fac sa zambeasca si cea mai impietrita inima.Ajungi acasa si te apuci de decorat bradutul,te contopesti cu linistea colindelor si cu mirosul de bunatati.Placeri mici in aparenta dar mari pentru sufletellnostru.

  112. cnicol

    Mie imi umple sufletul confectionarea,in saptamanile premergatoare Craciunului de ornamente diferite si totusi la fel ca in fiecare an.
    Intreaga vara adun intr-o cutie conuri splendide,ghinde,pietre ,pene iar in serile de decembrie confectionez coronite.Mai cos si cizmulite ornament la usa de intrare,pentru casa noastra si prieteni ,carora daruiesc astfel cate o frantura din sufletul meu.
    Anul acesta am confectionat si Scena Nasterii,ieslea imi da inca de furca,dar mai e pana pe 25.

  113. micki23

    Pentru mine micile sarbatori ale Craciunului sunt putinele obiceiuri care au mai ramas de la stramosii nostrii…unul dintre ele este acele de a merge la colindat celputin la mine in Ardeal.

  114. irinao

    De sarbatori imi place sa decorez bradul si casa, sa pregatesc sarmale pentru masa de Craciun si sa il las pe sot sa se ocupe de friptura, sa ma relaxez si sa simt mirosul cozonacului si sa ascult colinde. De sarbatori imi place sa uit de tot si sa ma bucur de liniste, sa vizionez la nesfarsit la filme despre Craciun si sa lenevesc fara griji.

  115. lioara

    Asta inseamna sarbatorile. Puterea de a te mai minuna. Ca pe vremuri, in copilarie. Puterea aceasta care zace in sufletul nostru, ramasita a sentimentlui sacrului pe care oamenii il retraiesc de mii de ani in fata ritualului si a mitului, despre care vorbea Mircea Eliade. Sarbatorile de iarna sunt, pana la urma, tot niste ritualuri, pastratoare de mituri. Ritualuri din ce in ce mai instrainate de substanta etnica initiala, e-adevarat, dar tot ritualuri care rezoneaza inca in sufletul nostru ahtiat de acel sense of wonder.
    Sa incercam sa fim iarasi copii, de sarbatori!

  116. bdoinana

    Sarbatorile de iarna nu reprezinta doar o aglomerare de ocazii incantatoare de a oferi surprize fericite si, mai ales, de a primi cadourile pe care ni le-am dorit, ci, si o perioada – la drept vorbind, destul de lunga! – de « praznice « dintre cele mai bogate de pe tot parcursul anului.
    Incepand cu Sf. Nicolae (de care nu se bucura doar copiii…), continuand cu Ignatul, cu Craciunul, cu Revelionul, cu Sf. Vasile si sfarsind cu Sf. Ioan, o cam tinem lant cu mesele festive…
    Este bine sa retinem cateva lucruri importante, pe care chinezii le stiu prin traditie de peste 5.000 de ani. La fiecare masa trebuie sa avem grija sa echilibram prezenta celor cinci “miresme”: acru, amar, dulce, picant, sarat. Atunci cand una dintre aceste miresme lipseste, apare riscul dominantei altei miresme, ceea ce poate provoca unele tulburari.
    Astfel, in vremea cand porcul este “regele” festinurilor romanesti, exista si tendinta de a se manca si mai picant. Un astfel de exces poate genera, insa, disfunctii la nivelul ficatului si al vezicii biliare.
    Vinul roșu, chiar dacă este considerat băutura sezonului, trebuie consumat cât mai natural, fără aditivi, pentru că poate determina apariția migrenelor.
    Recuperarea după mesele îmbelșugate de Crăciun se realizează printr-o dietă ușoară, bogată în fructe, legume proaspete și apă. De asemenea, o parte din “șunculițe- se topesc prin plimbări prelungi în aerul tare al iernii.

    Feliz Navidad, Feliz Navidad, Feliz Navidad Prospero Ano y Felicidad!

    Voia buna impregnata de oamenii de pe strada nu te abandoneaza odata
    intrat/a in casa. Te incarca cu un sentiment de curatenie launtrica. Lumea zambeste pe strada, uitand pentru o vreme, cel putin, pare-se, de incrancenari si umori. Trebuie sa fim in pace cu noi si cu cei din jur pentru a ne bucura cu adevarat de sarbatori. Sa dorim tuturor romanilor asta, sa ii vedem zambind pe strazi si redescoperind placerea de a te bucura si a-i bucura pe altii.
    Pregatiti-va mici placeri. Rasfatati-va cu lucruri pe care nu le-ati facut in timpul anului!

    Mirosul de brad si de vin fiert devine din ce in ce mai prezent …
    Se aud rasete de copii, in asteptarea vacantei.
    Intalniri cu prietenii, invitatii la masa, planuri de craciun, fuga dupa cadouri
    Si muzica, adecvata sarbatorii, se face tot mai auzita -¦ prin Wham! – Last Christmas, Bing Crosby – White Christmas , Let it Snow !, The First Noel, Celine Dion si Andrea Bocelli – The Prayer, Queen – Thank God It´s Christmas, Chris Rea – Driving Home for Christmas -¦sau, pur si simplu, doar prin colinde

    Iubitorii spiritului Crăciunului, cu miros de scorțișoară și zahăr ars, se aventurează în această perioadă în călătorii amețitoare prn orașele europene, în căutarea celei mai dulci atmosfere de sărbătoare. O ceasca cu vin fiert, (Gluhwein) o figurina de martipan, nuci glazurate sau o scena a Nasterii, construita din lemn si paie, pe fundal de colinde, iata cam cum arata targurile de Craciun din Europa. Fiecare oras, in special, orasele istorice, incearca sa aduca ceva in plus, specific locului. Fie ca te intalnesti cu personajele din basmele Fratilor Grimm, fie ca te distrezi pe patinoar, o vizita la piata de Craciun este un prilej de bucurie pentru intreaga familie.

    De la jumătatea lunii noiembrie, odată cu începerea Adventului, reprezentand perioada de pregătire pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului, se deschid “piețele Pruncului Iisus”. Această tradiție, nascuta în țările germanice, pe vremea cavalerilor Teutoni, se păstrează încă vie, oferind tuturor posibilitatea de a trăi și de a simți magia sărbătorilor.

  117. rodikutza

    una din micile placeri de sarbatori este aceea ca, impreuna cu fetita mea, sa cumparam cateva dulciuri si jucarii si sa mergem la cativa copii mai sarmani si sa ii inveselim. Vreau sa o invat pe fiica mea ca de sarbatori, cea mai mare placere este aceea de a darui din suflet.

  118. alesel

    WOOW….de unde sa incep…In primul rand cred ca este senzatia de fericire pe care ti-o aduce aceste sarbatori, vacanta binemeritata, bunatatile pe care o sa le savurezi cu aceasta ocazie, colindele cantate de copii, bradul de Craciun, ornamentele, dulciurile, cadourile, vizitele la prieteni si viceversa, adica tot ceea ce ne face sa fim mai buni si mai credinciosi. Sper ca va placut parerea mea despre sarbatorile de iarna si am incercat sa surprind chintesenta micilor placeri.
    La multi ani!!! TABU

Comenteaza acest articol

CONCURS: Sezonul tabieturilor!

by admin   2 min
126