Home > Lifestyle > Stiri > Crize si Anticrize la Paris – show-uri primavara – vara 2009

Crize si Anticrize la Paris – show-uri primavara – vara 2009

Perioada colecțiilor de la Paris este marcată de întrebări fundamentale: Cum va afecta criza eco­nomică mondială lu­mea mo­dei? Cum se vor adapta desig­ne­rii – eminamente creativi de la Paris – cu schimbările inerente, apărute în rândul consumatori­lor de modă? Cea mai întunecată perioadă de după cel de-al Doilea Război Mondial va marca sfârșitul „modei de idei”, a „modei ar­tistice”, a căutărilor autentice?

Într-un climat „aparent“ întunecat, Pa­ri­sul și-a menținut standardele, a arătat că nu doar soluția adaptării din mers prin campanii făcute în orb – ca în anii ’90 (o altă cri­ză majoră de după exploziv-pozitivii ani ’80) reprezintă soluția, ci o autentică miș­ca­re an­ticriză, prin valoare, prin sfidarea „în­tu­ne­ri­c­ului” prin colecții „luminoase”, pline de ve­selie și de o creativitate debordantă. O altă metodologie anticriză a fost re­în­toar­cerea marilor case de modă la „valorile certe ale brandului” – acolo unde targetul vi­­zat este fidelizat.

Reacția anticriză a adus și surprinzătoare debușee ultra-creative – re­in­troducând în circuitul modei show-urile conceptuale și eminamente „de idee” – în care comercialul era trecut voit pe plan secund. Un alt rezultat neașteptat de pozitiv este slăbirea pieței copiilor ilegale printr-un pa­riu suplimentar pus pe noile tehnologii, ma­teria­lele de ultimă generație și tipologii de cro­ia­lă, derivate din couture – extrem de greu de reprodus. Totul a devenit astfel un dia­log surd între criză și anticriză, între publicul standard și noua psihologie a clientului, de­ri­vată direct din colapsul financiar mondial.

Parisul finalului de an 2008 s-a pregătit intens pentru marea sărbătoare a modei, ară­tând mai degrabă ca o tabără de război a oștii regelui Darius (cea mai mare armată cunoscută din istorie – 1.500.000 de oameni), printr-o mare de corturi albe ce au împânzit orașul. De asemenea, inspirația cartagineză și feniciană a fost prezentă și în cadrul show-urilor – de la mozaicuri și basorelie­furi la coafură, de la cucerirea vestului săl­batic american (fenicienii fiind atestați drept primii descoperitori ai Americilor) și până la combinațiile nesfârșite de alb, negru și bej – culori embleme nu numai pentru Pa­risul interbelic, ci și pentru marile state comerciale antice.

Multe dintre corturi erau de­dicate modei – târguri, showroom-uri, show-uri – altele fiind dedicate împlinirii a o sută de ani de aviație franceză – Parisul ară­tând ca un teren de joacă al oamenilor mari, plin de avioane din toate epocile. Parisul acestei toamne mai avea ceva particular: era pentru prima oară de după cel de-al Doilea Război Mondial, când stilul era adus în prim-plan și era transformat în mândrie națională chiar și în rândul oamenilor simpli.

Carla Bruni menținându-se ca subiectul numărul unu în rândul populației (împreună cu criza, bineînțeles), rolul ei ală­turi de președintele Sarkozy transformând-o într-o nouă Jackie Kennedy a Franței. La început toată lumea a atacat-o, apoi a transformat-o în simbol și onoare estetică na­țională – astăzi toată lumea vorbește despre stil la fel ca despre vreme.

O altă particularitate a momentului a fost La Nuit Blanche, mai puțin interesantă ca de obicei, fiind îngropată în proiecții și so­norizări de ultimă generație, dar și în nesfârșite show-uri tip Bolywood, prin dan­sa­toare din buric semidezbrăcate, înfășurate în sariuri multicolore pline de pietre și clo­po­ței, de un gust îndoielnic.

Ziua 1

A fost considerată prima zi „bonus” din perioada recentă a istoriei modei franceze – acest sezon fiind cel mai lung propus vreoda tă, nouă zile de colecții și peste 120 de show-uri. Începutul a fost dedicat exclusiv noilor nume acceptate în calendarul oficial. S-au distins show-urile futurist-gotic al copilului teribil al modei engleze – Gareth Pugh: care a prezentat un șir nesfârșit de armuri din piele, exclusiv în alb și negru.

De reținut și prințesa thailandeză Sirivannavari – cu o co­lecție neașteptată de rock, in­s­pirată din Led Ze­pelin – cu un show prezentat într-o at­mosferă de putch militar asiatic, prin pre­zen­ța unei multitudini de colonei în uniformă da gală. Această primă zi ne-a făcut să ne întrebăm de ce moda românească nu reu­șește să ajungă pe podiumurile de pre­zen­tare de la Paris, după ce am asistat la show-urile je­nante, prezentate de reprezentantele Egiptului – Marie Bishara – și Islandei – IvanaHel­sinki. Ziua s-a terminat în atmosferă de sărbătoare, Fatima Lopes, din Portugalia, sărbătorind în pași de dans, la Le Folies Bergeres, 20 de ani de activitate.

Ziua 2

A debutat cu un excelent show Anne Valerie Hash – proaspăta invitată a Am­basadei Franței din România, în această vară. Balmain și-a continuat explorarea în stilul rock, amestecat de astă dată cu accente de cultură a Vestului Sălbatic și multă Madonna a anilor ’80.

Bruno Pieters a optat pentru dezvoltări tip origami, cultură japoneză și austeritate belgiană. Proaspăt-numitul designer al liniei Hugo/Hugo Boss, nereușind de astă dată să transmită emoția specifică show-urilor an­terioare. Nina Ricci prin propunerile lui Olivier Theyskens a propus o serie nesfârșită de rochii asimetrice – scurte în față și foarte lungi în spate – de o poezie specifică de­sig­nerului, dar și de o interogație firească asupra capacității de vandabilitate a acestora.

Decorul amintea de cutiile de ambalaje ale secolului al XIX-lea – cu toții eram în in­teriorul acestora. A.F. Vandevorst a încheiat seara cu o combinație de inspirație mascu­lină, amestecată cu foarte multe accente de len­jerie, totul în culori stinse – deja o sem­nătură a casei.

Ziua 3

Cacharel a deschis balul cu un show in­fantil și forțat, în două tablouri – cel de-al doilea fiind dedicat sărbătoririi zilei de naș­tere a președintelui companiei, subiect iro­nizat de toată mass-media. Gaspard Yur­kievick și-a prezentat propunerile extrem de pariziene într-o colecție de o simplitate monahală – fiind considerată cea mai inspirată propunere a designerilor de până acum.

Odată cu Dice Kayek, creativitatea și-a intrat în drepturi, și amestecurile de drapaje cu efecte bandage, umeri imenși și efecte tip corset, transparente și proporții microscopice ale produselor au anunțat tot atâtea trenduri ale sezonului primăvara-vara 2009. Sha­ron Wauchob a propus amestecuri nesfârșite de voaluri, tuluri, volumetrii, transparențe și cute savant proiectate în tonuri multiple de brunuri (de la off-white la cafe au lait și capucino).

Christian Dior a fost primul care a optat pentru continuitatea brandului, prezentând unul dintre cele mai luminoase show-uri ale sezonului, într-o serie de rochii scurte și vaporoase în culori tari, amestecate cu discrete accente africane – la coafură și pantofi. Ziua a fost în­chisă de sinteza celor 20 de ani de activitate ai Maison Martin Margiela și de reinterpretarea propriilor coduri vestimentare în alb și ne­gru (deja o obsesie a sezonului), de catre Yohji Yamamoto – un show poetic, dar con­ți­nând puțin cam multe déjà vu-uri.

Ziua 4

Issey Miyake a continuat tradiția show-urilor zen plimbându-ne printr-un cod pantone subtil și bine controlat – într-o călă­torie către „esența cu­lorilor”. Acesta a venit după două rateuri glorioase semnate de Ma­rithe & Françcois Girbaud – obsedați de moda juvenilă până la diluție – și Tsumori Chisato – propunându-ne una dintre te­mele-simbol ale sezonului:

Africa neagră – interpretată însă mult prea literal. Surprizele zilei s-au chemat Sophia Kokosalaki – cu un amestec de Cairo și Alxandrie eclectice, de un lux evident, dar și inspirat – mulți pu­nând-o pe proaspăta achiziționare a casei de către grupul Diesel (ca și în cazul lui Martin Margiela).

Manish Arora a propus cel mai exotic show al săp­tămânii modei de la Paris în Cirque d’Hi­ver, unde femei-clown au pre­zentat propunerile debordând de culoare, de­talii și inventivitate, specifice designerului indian – un moment emoționant. Veronique Branquinho a închis seria show-urilor zilei cu o călătorie, ca de obicei simplă și masculină, în insule, sub plafonul a peste 100 de ventilatoare învârtindu-se silențios în parcarea unde avea loc defileul.

Ziua 5

Luxul sofisticat a fost semnul acestei zile, una dintre cele mai interesante și controversate din cadrul săptămânii pariziene. Andrew GN ne-a propus o colecție semi-couture, un pic cam opulentă și eterogenă. Akris a continuat să surprindă prin perfecțiunea materialelor și a croielilor, dublate de o simplitate totală și un joc de pasteluri năucitor de sensibile pe fondul unei grădini naturale, adusă în mijlocul Le Carrousel du Louvre.

Emanuel Ungaro a continuat particularitățile zilei luându-ne cu Esteban Cortazar (designerul de doar 24 de ani al casei), în Columbia na­tală, într-o serie de propuneri mult mai a­pro­piate de rădă­ci­nile estetice ale casei – inspirația principală fiind realismul magic sud-american. Costume National a livrat, prin propunerile lui Ennio Capasa, prima con­troversă a zilei – construcțiile savante din materiale pre-șifonate, de un futurism mult prea întunecat fiind taxate ca lipsite de inspirație și mult prea încrâncenate.

În opo­ziție cu acesta a fost show-ul lui Dries Van Noten – care a acoperit piața fântânilor sfe­ri­ce de la Palais Royal cu un cort imens – și a realizat o fantastică trecere de la im­pri­meurile florale și multicolore ale sezoanelor anterioare la o magistrală simfonie geome­trică. Un show Dries Van Noten re­pre­zintă una dintre marile oportunități ale co­lecțiilor de la Paris. Este atât de multă creativitate, se­re­nitate, simplitate, ma­­iestuozitate în stă­pâ­ni­rea volumelor, imprimeurilor și culorii la acest de­sig­ner belgian, încât simți privilegiul absolut în a te afla simultan, pe aceeași scenă cu propunerile acestuia.

Ziua nu s-a terminat aici, ci a continuat cu o controversă semnată Givenchy. Ricardo Tisci a încercat să propună o colecție „vulgar couture” – un amestec de MaeWest, gauchos și cultura ban­dage, jucată la limita vulgarului. Vulgarul a fost evident, mai puțin evidentă a fost latura couture a colecției. Desig­nerul a reușit surpriza negativă a săptămânii modei – după stelara colecție a sezonului trecut.

Ziua nu se putea însă termina neinspirat, pentru că urma show-ul conceptual al lui Hussein Cha­layan. Acesta a ales viteza, es­tetica mașinilor în mișcare și crush-ul ac­cidentelor mult prea dese drept sursă de ins­pirație. Show-ul a fost de un futurism inovator: de la muzica live realizată de patru mâini și o sută de pahare umede, vizibile în­tr-o fe­reas­tră a zidului, scena rotativă, ven­­tilatoa­rele puternice și rochiile cu carcasă tip miș­ca­re și cinematică de benzi desenate ce au uimit asistența. Bravo!

Sonia Rykiel a realizat petrecerea săptă­mâ­nii într-o hală imensă, în afara Parisului, criticabilă ca organizare (jurnaliștii au așteptat afară să se termine dineul invitaților oficiali, plus transportul deficitar în afara orașului), dar spectaculoasă – dacă luăm în seamă și numai cele 20 de propuneri ale u­nor mari designeri, realizate special în „stilul Rykiel”, pentru Sonia (Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier, Alber Elbaz, Martin Margiela).

Ziua 6

Stella McCartney a propus cel mai bun amestec dintre comercial și estetic, dintre vandabil și artistic din întreaga săptămână a modei – pe un fundal în premieră realizat de către artiștii Jake și Dinos Chapman. Aceeași zi a însemnat și premiera lansării doar pe internet a duo-ului olandez de mare creati­vi­tate: Viktor & Rolf. Show-ul vizionabil pe adresa acestora de mail ne-a propus o multitudine de amestecuri futuriste de dungi mul­ticolore și materiale tehnologice, prezentate exclusiv de către fostul top model Shalom Harlow.

Show-ul a fost criticabil mai ales prin metodologia de internet utilizată – sim­plistă, fără interactivitate și fără posibili­tatea zoom-ării ori a altor intervenții. Le­o­nard a continuat periplul în lumea im­pri­me­urilor casei – aruncându-le într-o lume a a­nilor ’70, cam lipsită de inventivitate. Barbara Bui – a propus același amestec de rock și couture, de eleganță pariziană și detalii impecabile.

Giambattista Valli – s-a dovedit în continuare un maestru al volumelor, al a­pli­cațiilor 3D – ducându-ne de astă dată în­tr-un amestec de anii ’50 și viitor apropiat, într-o veritabilă tehnică couture ce re­pre­zintă mândria designerului, dar și punctul lui slab. Celine s-a despărțit în mod surprin­zător de designerul casei, Ivana Omazic, du­pă o excelentă co­lecție neo-romantică cu ac­cente de viitor ultrafeminin, încărcată de cu­­­loare, drapaje și volume inedite.

Ea va fi în­locuită de către Phoebe Philo – vestitul fost designer al ca­sei Chloe, reîntoarsă în circuit după niște ani de maternitate. Yves Saint Laurent, sub semnătura lui Ste­­fano Pilati, a introdus o nouă controversă: după moartea designerului poate fi abandonată istoria casei?

Show-ul realizat sub cu­pola imensă a Grand Palais-ului a fost foarte eterogen, multicultural și inegal ca propu­neri – după magistralul show din se­zonul trecut. Foarte mulți se întreabă dacă a­ceastă „deraiere” are vreo legătură cu tragicul eve­niment de acum câteva luni. Oricum, Pi­lati a rămas același maestru al griurilor colo­rate, în tonuri închise, ultrasofisticate.

Ziua 7

Chanel a refăcut iconica Rue Cambon, cu magazinul-simbol al casei, în mij­locul Grand Palais. Show-ul semnat de neobositul Karl Lagerfeld a fost o sinteză a co­du­rilor estetice ale casei. Jean-Char­les de Castelba­jac a livrat show-ul cu cea mai tâ­­nă­ră rată a publicului din toată pe­­rioada.

Într-o sală învelită în nori naivi albi și pe o muzică live semnată de necunoscuta, dar excelenta trupă „Man like me” – trei băieți zbuciumați cântând în ciorapi și dezbrăcându-se în timpul show-ului – a propus haine multicolore și accesorii din piese lego (pălării, pantofi, genți), sub atacul de fan al modei semnat Borat (oas­petele sur­­priză al de­fi­leului).

Casa Va­lentino a intrat și ea în sarabanda controverselor, anun­țând (2 zile mai târziu) înlocuirea neașteptată a Alessandrei Facchi­netti după doar două colecții de prêt-a-porter și una de couture. Commuun a reintrodus Ambasada României din Pa­ris în circuitul show-urilor in­ter­naționale, printr-un defile ins­pirat, într-o ambianță excelentă. Alexander McQueen a fost show-ul cel mai așteptat al se­zonului.

Colecția a fost prezentată în premieră absolută în noul spațiu de evenimente din Paris: nr. 104 – aten­ție: cu 6 zile înainte de inaugurarea aces­tui spațiu! Spațiu imens era fosta morgă a Parisului, renovată și reorientată stilistic. Show-ul s-a dorit o pre­zen­tare futurist-victoriană, în stilul caracteristic designerului, ce pleca de la teoriile dar­wi­ni­ene asupra evoluției și atrăgea a­tenția asupra dispariției speciilor prin im­pri­meurile sche­letice și prezența, pe imensa sce­nă, a unei mul­titudini de animale îm­păiate: elefanți, girafe, ri­noceri, tigri, păuni…

Ziua 8

Kenzo a deschis balul penultimei zile printr-o minunată colecție neo-romantică, plină de rochii puternic ornamentate cu aplicații 3D, în registrul poetic al lui Antonio Marras. Finalul colecției mult așteptat a fost reprezentat de deschiderea imenselor cărți ce reprezentau fundalul acesteia și revelarea unei grădini misterioase în fiecare din ele – Alice în țara minunilor a fost din nou su­biect central al modei.

Hermes a scufundat scena imensului cort de lângă Tour Eiffel într-o mare de nisip alb, plină de cactuși imenși, ducându-ne evident spre sursa de in­spirație a colecției: New Mexico. Vedetele au fost top modelele anilor ’80, arătând mai bine ca niciodată, și prezentându-ne obsesiv colecțiile de slipi în stilul paranoiac al Ma­donnei, Naomi Campbell și Stephanie Seymour.

Jean Paul Gaultier a dovedit din nou ce înseamnă un produs de lux impecabil și o dezvoltare inspirată, dar și comercială a unei teme. Ziua s-a încheiat într-un depou de vagoane de la periferia Parisului, unde John Galliano ne-a amestecat rochiile de voal cu imprimeuri fantezie, cu transpa­ren­țele, pă­lăriile napoleoniene cu căciulile i­men­se ale soldaților de la Buckingham.

Ziua 9

Ultima zi a însemnat, de fapt, două ma­gistrale și implacabile show-uri: Louis Vuitton by Marc Jacobs și Lanvin by Alber Elbaz. Primul a propus cea mai inspirată co­lec­ție din ultimii ani pentru vestita casă pariziană: un amestec de accesorii și coafuri cu tehnici de croială japoneze, de deconstructivism o­lan­dez și amestecuri pur pariziene. Iconurile colecției au fost Josephine Baker și Edith Piaf, într-o declarație foarte clară – pe un fundal de bambuși multicolori, gen iconicul parfum Opium de la YSL: I love Paris.

Fie că au folosit inspirație acvatică sau Orient îndepărtat versus frică, minimalismul aproape futurist ori pa­ri­zianismul pur, imprimeurile abs­trac­te sau geometrice, al­bul, negrul, griul sau culorile tari, sado-ma­so­chismul temperat ori transparențele sen­zuale, trenele sau rochiile ori fustele foar­te scurte, inspirația omagiu pentru YSL, Pierre Cardin sau Madamme Gres – toți de­signerii fran­cezi au căutat metode proprii de luptă cu mo­mentul foarte dificil în care ne aflam.

Unii s-au reîntors la valori certe, alții au con­tinuat explorarea lumii viitorului, unii au optat pentru minimalismul intelectual, alții pentru maximalismul aproape romantic. Am avut parte de multă poezie, dar și mult pragmatism, de show-uri magistrale, dar și mul­te controverse, de sărbătoriri zgomotoase, dar și scoateri pe ușa din dos.

A­cea­sta este lumea modei pariziene, acesta este spectacolul unic al modei în tot ceea ce are ea mai bun, mai complex, dar și mai te­luric, mai iluminat și inspirat, dar și mai du­al. Trăim într-o lume a crizelor și anticri­ze­lor, a originalității și copiilor furibunde, a ba­nalului, dar și a ori- ginalului în forma lui maximă. A fost Paris, primăvara-vara 2009, o magie a modei în ca­pitala de netăgăduit a a­cesteia.

Articole asemanatoare
coronavirus
Descoperire șocantă: coronavirusul era prezent în Europa încă de la sfârșitul anului trecut
Sewelô, diamantul cât o minge de tenis care aparține Louis Vuitton expus în vitrină, la Paris
Un muzeu din Maroc îl sărbătorește pe legendarul designer de modă Yves Saint Laurent
Peste 100.000 de discuri de vinil sunt digitalizate pentru ca oricine să le poată asculta online

Comenteaza acest articol

Crize si Anticrize la Paris – show-uri primavara – vara 2009

by realitatea   12 min
0