Home > concurs > Câștigă un porțelan cu poveste ÎNCHEIAT

Câștigă un porțelan cu poveste ÎNCHEIAT

Atelierul de arte frumoase și povești Wagner lansează pe data de 18 iunie colecția de bijuterii unicat din porțelan picat manual, B by Wagner.  Veți avea ocazia să vedeți povești în miniatură și energie creatoare pe cele mai mici și cele mai noi obiecte ale atelierului de creație.

Lansarea colecției va avea loc pe data de 18 iunie 2009, ora 19:00 la Idelier, str. Lascăr Catargiu nr.1.

Dacă vrei câștigi o invitație la eveniment și un obiect Wagner de porțelan pictat manual, spune-ne povestea bijuteriei tale preferate.

Pentru a participa la concurs trebuie să postezi un comentariu în cadrul acestui articol în perioada 29 mai -14 iunie. Cei 3 câștigătorii vor fi anunțați în data de 15 iunie.

Cele trei câștigătoare ale concursului sunt : Nisipprintredegete, Msoare și Kidha.

Citește regulamentul de participare

Concursurile noastre sunt promovate pe Konkurs.ro – portal de concursuri si promotii.


Articole asemanatoare
Porțelanuri și Aida la Opera Națională
Ana Wagner și dantelele din porțelan

25 Responses

  1. myky22

    bijuteria mea preferata/?
    bijuteria mea preferata este un inel de aur si nu un inel oarecare este inelul de logodna pe care sotul meu mi -la oferit pe 21 mai exact de ziua lui ….cand m-a si cerut de sotie dupa nici 8 luni de cand ne cunoscusem….dupa doua despartiri din cauza la fosta lui iubita…
    Exact de ziua lui mi-a oferit un inel minunat pe care il port in fiecare zi..cu mare drag…pt ca imi iubesc tare mult sotul….acum avem si un bebe ce ne leaga si mai mult..chiar astazi 31 mai face un anisor..
    la multi ani puiut mic

  2. ClaudiaLungu

    Bijuteria mea preferata este o pereche de cercei,in forma de 8 ,pentru ca citesc despre simbolistica feng shui,din aur alb si galben.

  3. Lorycica2008

    6 martie 2009.Se faceau 15 luni de cand eram impreuna.
    El ma astepta acasa,eu veneam extenuata de la servici.
    De la lift vad numai trandafiri pe jos,care ma conduceau spre usa casei mele.
    In fata usii ma astepta el,cu un buchet imens de trandafiri albi(preferatii mei).
    Ma ia in brate,ma saruta si imi spune”La multi ani”.
    Eu am ramas uimita,deoarece uitasem cu desavarsire ca era ziua noastra.
    In buchetul de trandafiri era ascunsa o cutiuta rosie in care era bagat cel mai frumos inel pe care l-am vazut vreodata:aur alb cu o pietricica super finutza,eram topita dupa el.
    Il port in fiecare zi si nu ma voi mai desparti de el!

  4. ramo22

    La sfarsitul primului an de cand sunt suntem impreuna ne-am cumparat verghete. le-am sfintit iar de atunci nu am mai dat-o jos. toata lumea zicea ca aduce ghinion, dar pentru mine a devenit un fel de superstitie, ma tem ca daca o dau jos se va intampla ceva cu mine si eu nu voi avea nici macar vergheta pe deget, sa se vada ca iubesc si am ramas tot cu gandul la el… anul viitor vrem sa ne casatorim si o sa ne luam alte verghete dar acestea vor ramane mereu simbolul dragostei noastre…

  5. topolino

    Bijuteria mea preferata este un lantisor de aur care are ca pandativ o steluta cu o pietricica in mijloc.
    Acum cativa ani in urma, cand l-am cunoscut pe sotul meu nu prea aveam bijuterii cu care sa ma mandresc. El a vazut acest lucru si a realizat mai ales ca nu am nimic de pus la gat. A trebuit sa plece apoi in Italia la niste prieteni si la intoarcere mi-a adus cadou un superb lantisor din aur. La vederea lui am ramas surprinsa bineinteles, pentru ca am realizat ca a fost destul de scump si nici nu mai vazusem un astfel de model pana atunci. E foarte finut, are lungimea perfecta iar steluta e prinsa de lant astfel incat nu o pot pierde. Il port si acum cu mare drag si imi aduce aminte de momentele de inceput ale relatiei noastre.

  6. bdoinana

    V-ati intrebat vreodata de unde vine frumusetea? Dintr-o adiere de primavara, dintr-o petala de trandafir, din sunetul suav al unei viori sau, poate, din bijuteriile care scot, atat de bine, in evidenta, farmecul feminin la orice mare eveniment…. si nu numai. Orice femeie, care se respecta, va avea intotdeauna bijuterii, ce vorbesc cu convingere despre personalitatea ei, iar modul discret si elegant, in care stie sa le arboreze reprezinta o reflectare, in exterior, a unui spirit inalt. Secole la rand, reginele, printesele nu au ezitat sa poarte aceste accesorii – insemne ale bunului gust aristocratic – care sa le innobileze infatisarea.
    Iata, asadar, ca femeile fac orice este posibil pentru a straluci. Din nefericire, insa, totul se afla sub semnul schimbarii. Timpul trece si, odata cu el, tendintele din moda. Bijuteriile, care erau in voga. in urma cu doi ani, acum sunt considerate perimate si lipsite de stralucire. Avem, insa, la indemana, fel si fel de metode pentru a ne mentine in “trend-. Pietrele semipretioase, ale caror proprietati deosebite sunt recunoscute din cele mai vechi timpuri, sunt primele care trebuie sa ne atraga atentia. Faptul ca ele sunt folosite, in prezent, in terapie, intareste caracterul lor divin. Si daca tot am amintit despre tendinte, este usor de intuit ca cea mai inspirata alegere o reprezinta bijuteriile clasice. Ele nu se vor demoda niciodata si vor oferi oricarei femei acel plus de confort pe care il merita din plin.
    Bijuteriile capata valente si mai deosebite, atunci cand sunt purtate intr-un cadru protocolar. Ganditi-va cum ar arata un eveniment lipsit de aceste aparent insignifiante accesorii. Cu cata stralucire si cu cat fast pot “imbraca” acesti indicatori ai bunului gust un spatiu anost si lispit de viata. Succesul unui eveniment este dat nu doar de eforturile organizatorice, ci si de tinuta celor care il onoreaza. Iar bijuteriile constituie sarea si piperul oricarei tinute de bun gust. Putem lua, drept exemplu, vedetele de pe covorul rosu, ale caror bijuterii au fost si raman tinta pozitiva, de altfel, a comentariilor din mass media.
    Cine vrea sa straluceasca cu adevarat, desi departe de marea scena a Hollywoodului, trebuie sa stie ca nu e usor sa alegi minunatele podoabe cu care sa te mandresti.
    Accesoriile au fost, dintotdeauna, o investitie, care a rezistat probei timpului; o investitie in definirea unei tinute protocolare, o investitie in dezvoltarea incredereii in noi insine si, chiar mai mult decat atat, o investitie in formarea unei opinii pozitive cu privire la simtul nostru estetic. O singura bobita de cristal poate spune despre noi mai mult decat 1000 de cuvinte. Un simplu detaliu, dar un detaliu care face diferenta !
    Sa ne amintitim, in permanenta, cat de important este sa aratam bine. Iar accesoriile, desi sunt doar o parte din procesul nostru de infrumusetare, ne pot oferi confortul psihic de care, mai ales, in aceasta perioada de criza, cu totii avem nevoie.
    Adaptând armonios modul nostru personal de a purta bijuteriile la linia gatului, putem adauga personalitate unei rochii sau chiar pune in evidenta unicitatea unei piese.
    Preferintele mele in materie se indreapta spre un lantisor subtire cu un pandantiv simplu, ceea ce constituie un mod elegant de accesorizare, in timp ce perlele (fie sirag simplu, fie duble) respira farmecul clasic.

  7. msoare

    Primavara care te invaluie cu parfum si prospetime…
    luna mai…era ziua mea…
    In fiecare an, tatal meu ma trezea cu un cadou. cei mai frumosi cercei, rosii si gustosi.
    Erau primele cirese din ciresul nostru si eu aveam privelegiul sa gust prima.
    Nimic nu se compara cu acel cadou, iar azi este cu atat mai pretios, intrucat tatal meu nu mai este.
    Inca astept cadoul de mai in zori, dar nu mai vine…
    Poate ca tatal meu nu mai poate ajunge la mine sau poate ajunge si eu nu-l mai vad…
    Nu stiu, dar astept…
    Astept cu infrigurare primele cirese de mai, dar nimic nu mai este ca in copilarie.

  8. irene

    Bijuteria mea preferată e un pandantiv din argint reprezentând simbolul celtic triskele – o spirală cu trei brațe care se desenează de obicei dintr-o singură linie continuă. Simbolizează astfel ciclul vieții, creșterea, evoluția, dar este și un simbol al feminității și misterului.

    Am fost fascinată de simbolurile celtice de pe la 15 ani și mi-aș fi dorit din liceu un astfel de pandantiv. Întâmplarea a făcut să îl regăsesc 10 ani mai târziu, când aprope că îi uitasem semnificația, în capătul celălalt al Europei – într-un magazinaș de suveniruri din Nantes. De cum l-am văzut am știut că trebuie să îl cumpăr.

    Îl port destul de des, pentru că îmi amintește că pe lumea asta sunt și lucruri magice și că le putem descoperi dacă avem o minte și un spirit deschise.

  9. Kidha

    Bijuteria mea preferata e, culmea, una pe care o folosesc destul de rar, tocmai pentru ca e speciala si de ocazie 🙂 E o bratara foarte finuta de argint, primita cadou de ziua mea, la 17 ani, de un fost prieten la care am tinut mult. Era iarna, mi-a pus-o pe mana fara sa-mi dau seama si toata seara am asteptat sa-mi dea cadoul, ba chiar m-am suparat pe el fiindca nu-mi venea sa cred ca nu-mi luase cadou de ziua mea. Cand am ajuns acasa am descoperit-o (n-o vazusem din cauza unei maneci suflecate) si avea 7 inimioare incrustate pe ea (7 fiind numarul meu preferat, de care n-as fi crezut ca ar putea tine cont). In ciuda tuturor bijuteriilor pe care mi le-am cumparat singura de atunci, bratara aia mi se pare cea mai frumoasa dintre toate podoabele mele 🙂

  10. piperitza

    se intampla acum 13 ani, de Valentine`s day…eram in clasa a XII -a…prietenul meu, pe atunci,actualul meu sot , m-a implorat sa “chiulesc” de la primele 2 ore (ambele de chimie) pentru a merge la cofetarie(se deschidea la ora 9). Am insistat sa mergem dupa ore, mai ales ca urma sa dau bac-ul la chimie, dar nu a fost chip sa il fac sa se razgandeasca.Si astfel ,intr-o zi de 14 februarie ,vineri,la ora 9, in incinta unei cofetarii in care se afla si un magazin cu bijuterii,am probat si implicit am primit de la cel ce urma sa imi devina sot…dupa alti 8 ani de relatie, un superb inel din argint, fara piatra, cu un model floral, foarte finut!

  11. euronik2002

    Verigheta este bijuteria de suflet si pe care nu o dau jos decat rar,iar cand nu o am ma simt ciudat,de parca lipseste ceva din mine.povestea verighetelor este trista,insa am trecut peste ea si am invatat sa o iubesc.Ne cumparasem verighetele la cateva luni dupa cununia civila,iar nunta am facut-o dupa patru ani.Le-am purtat pe mana stanga fara a ne logodi la biserica,nu am crezut in superstitii.Dupa 4 ani,in ziua nuntii,sotul o mutase pe mana stanga pentru a o scoate mai usor in biserica.Probabil nu intra bine pe deget si cand sa ne urcam in masini,a observat ca nu o mai are.A trebuit sa oprim la un Mall sa cumparam altele,dar nu pot sa descriu starea pe care am avut-o.Am luat-o ca pe un semn ca verighetele purtate inainte de cununie ne-ar fi adus ghinion,iar noile verighete chiar ne-au adus noroc,de aceea le iubim.

  12. nisipprintredegete

    Stiam ca va fi un inel, dar nu si o poezie.

    De fapt, as fi spus, in alte vremuri, pe cand iubeam doar lumea mea mica, ca un asemenea dar ar fi un cliché. Eram copil si evitam banalul, doar ca apoi, crescandu-mi un alt cord, sa descopar farmecul indisolubil al lucrurilor mici. Asa, pe degetul aratator al mainii stangi mi-a asezat inelul. Era al doilea. Primul a fost o joaca de copil. Mi-e drag si el, dar povestea sa are mai putina magie si mai putin fast.

    Bile si cercuri. Asa l-as descrie. La fel ca pe poezia lui Sorescu. De argint, un cerc subtire, pe care, perpendicular, s-au asezat altele 3, mai mici, tangentiale. In centrul celui mic, e o bila. Neagra, de onix.

    Si cum ar putea fi alta bijuteria mea preferata cand inelul acesta descrie atat de bine: “Aceeasi apa ce palpita in piept, Pentru unii e moarta, pentru altii e vie.-

  13. anouch

    Acest articol m-a determinat sa cred ca acum “am timp”…am timp pentru a-mi scoate din unghere bine ascunse in ultimul timp…dragostea.
    De 13 ani traiesc o poveste de dragoste…frumoasa, urata, vesela, trista, ciudata, vesnica…toate la un loc.
    Aveam 16 ani cand l-am cunoscut, iar el 20. Gandeam pe atunci ca dragostea era o suferinta incredibil de dulce, care ma facea sa stau cu ochii in tavan suspinand, mai ales in timpul tezelor. Ma astepta aproape in fiecare zi in curtea liceului, cu un trandafir in mana. In zilele cand el nu reusea sa vina, plecam de la scoala, cu o emotie nemaivazuta, sa-l intalnesc pe el.
    Cand m-a cerut doi ani mai tarziu in casatorie, l-am crezut infantil. Eu eram pustoaica rebela care nu credea ca o bucata de hartie avea sa-mi garanteze ca dragostea va dura o vesnicie…Until death do us part…
    Mai tarziu, am inceput sa visez si eu la acea “nunta cool” ce trebuia musai facuta intr-o minastire din varf de munte, cu rochie de in si flori de camp in par. El devenise insa acum “rebel”.
    Timpul trece, intr-adevar, ametitor, se deruleaza inainte in timpul lui implacabil si dragostea e pe undeva, incercand sa se strecoare in cocktail-ul dement si asurzitor de cerinte, trebuinte si tendinte.
    Eu am ramas undeva, intre 18 si 20 de ani, visand inca la “maturizarea” lui, la “implinirea” mea…Privesc atat de mult in trecut, incat am uitat sa traiesc prezentul si, in ritmul acesta, viitorul ma va lua cu siguranta prin surprindere. Cred ca fericirea o simti dupa zgomotul pe care-l face atunci cand pleaca…la fel si dragostea…
    Dragostea dureaza un episod, doua, trei sau pentru totdeauna, ca in povestile cu zane…
    Ma intreb cat timp voi mai fi tot eu de mana “lunganului” din povestea mea. Acum cred ca marile iubiri trebuie sa se materializeze intr-o casatorie.
    Am imbatranit oare?!

    In fine, De dragobete ne-am logodit. A venit la mine si mi-a dat un inel frumos (normal ca pentru mine este cel mai frumos). Eram foarte incantata. Intreaga lume era a mea. Mi se parea, insa, ca a ales cel mai simplu mod din toate posibile de a face acest lucru. A doua zi, mi-a cazut piatra de la inelul meu drag. Eram asa de trista, consideram ca e un semn…ca ar trebui sa se incheie totul.
    El, insa, a venit la mine, l-a lipit si s-a asezat in genunchi, cu lacrimi in ochi si m-a cerut de nevasta. A spus ca prima data nu a facut-o asa cum trebuia…
    si, de atunci, este inelul meu de poveste!

  14. handreea

    Intr-o dimineata de iarna care trimitea raze de argint pe fereasta, una dintre ele a fost pentru mine. A luat forma unui pandantiv cu cruciulita.
    Sclipea la fel ca si zapada de afara, iar cand l-am luat s-a auzit un clinchet suav. “Un inger si-a primit aripile-, mi-am amintit de o replica dintr-un film, iar eu cel mai frumos pandantiv.

    Viata e minunata!

  15. micki23

    bijuteria mea preferata este un diamant nestemat: iubitul meu, care este cel mai pretios si cel mai stralucitor

  16. florina26

    Bijuteria mea preferata este Luca, baietelul meu de doar 8 luni. Este pretios, delicat si frumos ca cel mai fin colier.

  17. tzushk

    este greu pentru o femeie sa-si aleaga bijuteria preferata. fiecare bijuterie in parte este preferata, in felul ei: colierul de perle l-am cumparat dupa o zi proasta, asa mi-am recapatat increderea in mine, inelul cu sidef l-am primit in concediu si imi aduce aminte de iubitul meu si de mare etc.
    Insa cele mai pretioase bijuterii sunt cele incarcate de povesti, amintiri si istorii. Asa este cazul unei bratari mostenire de familie, realizata din argint, pe model filigranat, care este in stare sa dea eleganta chiar si celei mai banale tinute.
    Bratara are 3 cm latime si un model cu totul deosebit. A apartinut bunicii mele si i-a fost daruita de catre bunicul meu ca dar de nunta. A purtat-o cu modestie si mandrie totodata, deoarece ii amintea de una din cele mai fericite zile din viata ei. Mama imi spunea ca atunci cand era mica, bratara cu pricina i se parea fermecata, cand o purta, mama ei parea cea mai fericita femeie din lume si cea mai eleganta, precum o doamna din inalta burghezie. La nunta ei, mama a primit bratara cadou de la bunica. Acum este randul meu. Chiar daca nu am primit-o cadou de nunta (poate datorita lipsei de speranta a mamei ca ma voi casatori vreodata, poate datorita nerabdarii mele de a o purta…), este cea mai frumoasa bijuterie pe care o detin, si cea la care tin cel mai mult.

  18. roxymiky26

    Cea mai pretioasa bijuterie din viata mea este bunica,femeia care a avut grija de mine toata viata,ea care a stat in spatele fiecarei bucurii pe care am avut o si mi a dat incredere sa trec peste toate momentele grele,acum 3 luni suferit un atac vascular cerebral si nu stiu pentru cat timp o sa o mai am langa mine …tot ce va pot spune insa este ca bijuteriile cele mai de pret se pastreaza in suflet intreaga viata

  19. denys

    lucrul cel mai de pret si preferat este un vas din portelan adus de matusa mea din U>S>A> , prin anii 2000, dumneaiei locuieste si acum acolo , mia fost daruit la nunta cadou , alaturi de alte mici atentii , acest obiect ramanind de suflet , deci am grija de el ca de ochii din cap , si prin acest concurs mas bucura sa am si altceva in plus la colectia mea mik , dar de suflet , in felul acesta devenind un mik colectionar de vase si obiecte din portelan , va multumesc si doamne ajuta la cistig

  20. stefanianane08

    Bijuteria mea preferata,de fapt singura care ma va interesa de acum inainte este verigheta pe care scumpul meu sot mi-a pus-o pe deget.Pentru cineva din afara aceasta pare doar un inel si atata tot.Pentru noi,pentru mine are ceva special datorita semnificatiei ei si emotiei pe care o simt de fiecare data cand ma uit la ea.Este fina,din aur galben cu un model din linii simple.Acest inel mi-a scos peri albi inca d ela inceput deoarece s-a ascus foarte bine pana a ajuns la mine pe deget.Acest inel semnifica tot ce am si ce imi doresc iubirea vesnica a sotului meu.

  21. siona

    Bijuteriile sunt accesorii nelipsite din viata unei femei, pot fi chiar stralucirea de care are nevoie sau articolul ce transforma o vestimentatie banala in ceva deosebit. Desi imi plac toate bijuteriile mele si aproape toate au o poveste a lor, totusi cea mai frumoasa si incarcata de emotie consider ca este o zala de metal, gasita pe strada de actualul meu logodnic.
    Era iarna grea, ninsese foarte mult, iar noi ne plimbam prin Parcul Cismigiu, nesimtind frigul si fulgii de zapada ce se asternusera pe haine si in par. Era spre apus, iar zapada slipea si scartaia sub picioare. Dupa o bulgareala pe cinste si incercari de echilibristica pe gheta, se opreste si ma priveste in ochi. Manusile erau ude de puteai stoarce apa din ele, iar degetele de-abia le simteam, atunci incearca sa mi le incalzeasca si imi pune pe cel mai important deget, cel mai frumos inel posibil: o zala de fier, pierduta de la vreun breloc, ce tocmai o gasise prin zapada. E cel mai frumos cadou, dat de o alta “bijuterie” din viata mea.

Comenteaza acest articol

Câștigă un porțelan cu poveste ÎNCHEIAT

by admin   1 min
25