Tabu
Image default
lifestyle

Cu SF-ul la psihiatru

Noua producţie a francizei Star Trek, Into Darkness (r. J. J. Abrams), m-a făcut să sufăr cumplit. Şi mi-a amintit instant de The Dark Knight Rises, ultimul Batman de anul trecut.

De ceee?? De ce trebuie ca SF-urile clasice şi filmele cu supereroi să înceapă să bată apropouri la criza economică şi de autoritate pe care o trăim? Dacă vreau să aflu că valorile universului sunt labile şi în mare parte greşite, mă mai duc o dată să văd După dealuri. Cred sincer că există pe lume genuri tributare realismului şi există genuri care se hrănesc exact din convenţia mirajului; filme pe care le văd ca să aflu cât de sinistră e lumea în care trăim şi filme menite să întreţină copilul rebel din mine (cum ar zice-o Omul cu şobolani) şi să-i alimenteze apetitul de fabulaţie. Aşa cum nimeni nu vrea un film porno în care ea să se plângă c-au afişat ăia întreţinerea, iar pe el să-l apuce un cârcel în timpul acţiunii, nimeni nu vrea o legendă clasică americană burduşită de aluzii la terorism, viaţa în corporaţie şi cursa înarmărilor.

Pentru că nava Enterprise a anului 2013 aduce a internaţională cu birouri de la IKEA, iar ofiţerii vorbesc pe un ton de corporatişti fazi, care sunt penalizaţi pentru neimplementarea regulamentului de ordine interioară. O, da. Exact atât de plictisitor. Până şi discuţiile dintre căpitanul Kirk (atât de  frumosul Chris Pine) şi  amiralul Christopher Pike (Bruce Greenwood) sună mai degrabă a şedinţă de brand manageri decât a discuţie ostăşească. OK, am înţeles că viaţa în corporaţie e retardată şi merită ironizată. Dar DE CE să foloseşti Star Trek pentru asta?

Noroc că apare tipul cel rău, un actor britanic fabulos pe nume Benedict Cumberbatch, şi duce tot filmul în spinare, conferind suspans (trecerea neprevăzută de la sadism la ingenuitate e fascinantă, schimbul de ipostaze de la „tipul rău” la  „tipul bun” şi invers e seducător). Brusc, sarcina tuturor celor din jur se simplifică: au de reacţionat la tot ce face Cumberbatch şi asta  le ocupă tot timpul. Dar şi eroul cel rău trebuie să ne arate că răutatea lui e consecinţa unui tratament inadecvat… ok, gata. Vreau ca basmele să fie  basme, monştrii să fie imposibil de  descifrat în răutatea lor, ca Muma Pădurii, iar eu să stau în scaun ca un copil şi să  mă bucur de victoria binelui. Cer prea mult de la viaţă?

ARTICOLE SIMILARE

Kathmandu – un bazar gigantic

realitatea

Catrinel Menghia, cea mai sexy de la Super Bowl – VIDEO

realitatea

Adriana Bahmuţeanu, în tinereţe. Uite cum arăta in costum de baie!

ZAVORANU, prima sticla de whisky de dupa externare!

Soţia lui Andrei Gheorghe, în sânii goi la mare

Jason Biggs a primit cadou de la nevastă o prostituată

realitatea

3 comentarii

elena 22 May 2013 at 10:50

NU SUNT DE ACORD!! DACA SE FAC SF-URI CU EFECTE SPECIALE SI ATAT, ZICETI CA N-AU SUBSTANTA. DACA SE FAC SF-URI CU SUBSTANTA, PLANGETI CA AU PREA MULTA SUBSTANTA PENTRU MINTEA VOASTRA. NIMIC NU VA PLACE!!!

Răspunde
laurentiu 22 May 2013 at 14:22

Usor cu majuscula pe scari, Nutzi.

Răspunde
LOL | Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane! 22 May 2013 at 15:22

[…] zis şi eu o părere  despre Star Trek  aici, şi deja  am parte de crize de nervi. Eu înţeleg pasiunea, dar… fără spume nu se […]

Răspunde

Scrie un comentariu