Tabu
Image default
CULTURESlider

Cum va arăta lumea în 2050: orașe inundate, apartheid climatic, Amazonul transformat în savană

„Bună dimineața! Vă prezentăm prognoza pentru 21 iunie, 2050. Mările vor fi agitate, cu furtuni violente și vizibilitate redusă și foarte redusă pentru următoarele 24 de ore. Previziunile pentru ziua de mâine sunt proaste”, scrie specialistul pe probleme de mediu Jonathan Watts de la The Guardian, care a făcut o predicție despre cum va arăta lumea în 2050.

Dacă toate lucrurile merg bine, aceasta ar putea fi o prognoză meteo emisă de Biroul de Meteorologie britanic și difuzată de BBC la mijlocul secolului. Vânturile și furtunile violente ar putea să pară niște vești proaste, dar ele vor fi cea mai mică problemă a omenirii în următoarea perioadă de turbulențe climatice, mai este de părere Watts.

Fostul specialist The Guardian în probleme de mediu, Tim Radford, a realizat, în anul 2004, o prognoză extrem de precisă legată de cum va arăta lumea în 2020. Radford a așteptat cu nerăbdare un moment în care încălzirea globală nu mai era atât de ușor de ignorat. Aplicând cunoștințele sale de specialitate despre cele mai bune științe disponibile la vremea respectivă, el a estimat că în 2020 fenomenul încălzirii globale va ajunge la un nivel care nu mai poate fi ignorat. „Încă mai așteptăm ca Pământul să înceapă să lumineze”, a scris el în acea vară din 2004. „Dar până în 2020 bulele vor apărea.”

Ultimul an a cunoscut, astfel, o creștere semnificativă a mișcărilor împotriva schimbărilor climatice. Fenomenul Greta Thunberg a dus la apariția unei mișcări globale cu peste șase milioane de adepți. Activiștii „Extinction Rebellion” au blocat poduri și șosele în capitalele mai multor orașe, semnalele de alarmă ale oamenilor de știință, legate de încălzirea globală, au fost mai bine comunicate și difuzate publicului larg, iar parlamentele și primăriile din zeci de orașe au declarat diverse stări de urgență climatică. Cu doar câteva săptămâni până în 2020, bulele de anxietate climatică se aflau aproape de suprafață.

Cele mai precise predicții ale lui Radford se referă la știință. „Așteptați-vă ca vara lui 2020 să fie una foarte toridă”, scria Radford în 2004. De atunci, omenirea a trecut, succesiv, timp de 10 ani, prin „cel mai cald an din istorie”.

Specialistul a estimat, corect, creșterea numărului de uragane, creșterea incendiilor de pădure, albirea recifelor de corali. Alte predicții care s-au adeverit au fost legate de inundațiile tot mai severe din Bangladesh, perioadele de secetă tot mai acute din sudul Africii și deschiderea de noi căi de navigație, ca urmare a topirii ghețarilor (în 2016, nava de croazieră Crystal Serenity a reușit să treacă prin Strâmtoarea Bering – o rută inaccesibilă, până atunci).

Câteva dintre predicțiile lui au fost ușor premature (zăpada de pe Kilimanjaro și Muntele Kenia nu au dispărut încă, deși un studiu recent a spus că vor fi dispărute înainte ca generațiile viitoare să aibă șansa de a le vedea), dar, în general, viziunea lui Radford asupra lumii în 2020 a fost extrem de precis.

Urmând exemplul lui Radford, Jonathan Watts a făcut o predicție despre cum va arăta lumea în 2050 dacă umanitatea continuă să ardă petrol, gaz, cărbune și păduri la ritmul actual.

Schimbările climatice vor fi vizibile din spațiu. Spre mijlocul secolului 21, globul pământesc nu va mai avea acel albastru pur pe care omenirea l-a putut admira pentru prima oară, în pozele color, publicate în 1972. Albul calotei glaciare din Nord va dispărea aproape complet în timpul verilor, în vreme ce Polul Sud se va micșora. Verdele pădurilor tropicale din Amazon, Congo și Papua Noua Guinee va acoperi o suprafață mai mică și, văzut din spațiu, va fi, destul de probabil, ascuns sub o perdea de fum.

Coasta este transformată din cauza creșterii nivelului mării. Puțin peste 30 de cm în această. Furtunile frecvente și mareele mari ar face greu de stabilit o linie clară de demarcație între uscat și mare, iar șoselele și bulevardele din mega-orașele de pe coastă ar putea ajunge să semene cu canalele din Veneția.

Vremea din ce în ce mai ostilă afectează relațiile sociale și perturbă economia, politica și sănătatea mintală.

Generația Gretei Thunberg are vârsta mijlocie. Temerile din adolescență legate de dispariția completă a rasei umane nu au atins încă un nivel mare, dar riscul unei descompuneri a civilizației este mai mare decât în ​​orice moment anterior din istorie – și crește constant. Trăiesc cu un nivel de anxietate, bunicii lor abia și-ar fi putut imagina.

Lumea în 2050 va fi mai ostilă și mai puțin fertilă. Vom fi mai mulți, mai aglomerați și mai puțin diferiți. Față de 2019, vor fi mai mulți copaci, dar mai puține păduri. Mai mult beton, dar mai puțină stabilitate. Bogații” se vor fi retras în sanctuare prevăzute cu aer condiționat, la adăpostul unor ziduri înalte. „Săracii” vor fi lăsați în afara acestor zone să se descurce cum pot.

Încălzirea globală a trecut de 1,5 grade Celsius cu câțiva ani mai devreme și acum se accelerează spre 3 grade Celsius, sau posibil chiar 4 grade Celsius, până la sfârșitul secolului. Los Angeles, Sydney, Madrid, Lisabona și, eventual, chiar și Parisul suferă noi maxime care depășesc 50 grade Celsius. Clima Londrei seamănă cu cea a Barcelonei cu 30 de ani mai devreme.

Maratoanele, Cupa Mondială și Jocurile Olimpice se vor muta în timpul iernii din cauza temperaturilor ridicate.

Vremea extremă este preocuparea imperativă a tuturor, cu excepția unei elite minuscule. Aceasta face ravagii peste tot, dar cea mai mare mizerie este resimțită în țările mai sărace. Costurile economice afectează instituțiile financiare slab pregătite. Companiile de asigurare refuză să ofere acoperire pentru dezastre naturale. Nesiguranța și disperarea definesc populațiile. Guvernele se luptă să facă față. Foametea, la nivel global, va crește, în condițiile în care populația planetei va fi de aproape 10 miliarde de oameni.

În astfel de condiții, oamenii vor avea la dispoziție două opțiuni: să lupte sau să emigreze. Între 50 și 700 de milioane de persoane vor fi obligate să-și părăsească locuințele și orașele, ca urmare a dezastrelor naturale. Iar acest„apartheid climatic” va merge, în 2050, mână în mână, cu creșterea politicilor autoritare ale statelor.

Acesta nu este un viitor inevitabil. Spre deosebire de predicția lui Radford pentru 2020, toate aceste pericole pot fi diminuate în mod substanțial dacă omenirea, în ansamblul ei, își va schimba, în următorii 10 ani, atitudinea referitoare la pericolul schimbărilor climatice.

ARTICOLE SIMILARE

De ce adoră francezii cuvântul NU și ce legătură are asta cu istoria unui popor protestatar

Dora Constantinovici

Concurs INCHEIAT: Castiga una din cele 3 invitatii duble la Divertiland!

realitatea

Castigatorii concursului 10 seturi pentru o baie perfecta!

realitatea

Parintii lui SMILEY vor sa-l impace cu LAURA COSOI

Spovedania ofiterului acoperit ROBERT TURCESCU / Cine l-a santajat

„Noaptea tarziu”, proiect despre responsabilizare, dedicat tinerilor

Tabu Tabu

Scrie un comentariu