Fetelor, să vă explic!
Aici nu vorbesc deloc, chiar deloc de beneficiile de imagine pe care poți să le primești. Cine poate să fie atât de prost încât să creadă că ar putea să-și construiască o imagine doar mimând un spirit caritabil… îi plâng de milă! Faptele bune, dar false, nesincere și ipocrite miros de la distanță a „păpădie”… știți voi ce vreau să spun!
La ce mă refer eu are legătură cu beneficiile personale pe care le poți avea implicându-te într-o acțiune caritabilă. Deci… beneficiile: o zi petrecută între copii, tineri sau oameni cu orice fel de handicap, mental sau fizic, te face să te simți cel mai norocos și, pe nedrept, favorizat om, căruia, pe limba noastră, i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Îți spun eu că simți asta din prima clipă în care intri în contact cu acești oameni.
Alt beneficiu este „reality check“, adică a fi adus cu picioarele pe pământ. Brusc realizezi că viața ta, oricare ar fi ea, nu-i chiar atât de… cum crezi tu că e. Ci mult mai bună! Åži deodată ești pătruns de un fior pe care ai putea să îl numești fericire, exaltare, împlinire etc. care nici măcar nu știi de unde vine!
Îți spun eu de unde vine. Vine din faptul că realizezi așa brusc cât de normal, deci norocos ești!! Nu mai punem la socoteală beneficiul de a te simți un om bun. Care e un mare egoism și pe care toți îl avem în noi. Dacă ai norocul, cum am eu, să fii implicat într-un eveniment Special Olympics și să participi la o competiție sportivă împreună cu membrii organizației, din nou nu mai trebuie să te duci la terapeut.
Primești „pe gratis” bucurie sinceră, spirit de echipă în toată puritatea lui, exaltare plină de inocență și entuziasm contagios. Acum vă dați seama că vorbesc din experiența mea personală, toate acestea, comparate cu puținul bine pe care îl putem face, sunt beneficii directe și pragmatice pe care le primim noi.
Dacă voi găsiți ceva nobil în asta, ziceți-mi și mie.