Noi, femeile, suntem cele mai rele. Poate știți despre ce vorbesc! Sună cam drastic ceea ce spun, dar femeile nu prea se ajută între ele în relațiile de subordonare. Mai ales la locul de muncă. Abuzul de putere al unei femei asupra alteia este un motiv prin care continuăm să lăsăm bărbații să conducă lumea. Sau poate doar afacerea.
Unii experți susțin că este o problemă geografică – și există diferențe regionale pronunțate. La New York este posibil să fii martor unui război pe față între femei, pe când în București, de exemplu, situația să fie total diferită. În unele orașe sau regiuni e posibil să dai peste figuri prietenoase și zâmbitoare, sau să cunoști adevărate vipere.
Sigur, există pe undeva un raport bărbat-femeie mai puțin favorabil, iar sociologic vorbind, competiția transformă radical comportamentul. Așadar, de ce suntem atât de îngrozitori unii cu alții? Asta nu înseamnă că femeile din New York sunt în mod inerent Mean Girls, în timp ce restul planetei este o lume fantezistă caldă și neclară (Silicon Valley are propriile probleme de gen).
Nu auzim despre acest fenomen prea des, dar sondajele arată că femeile se tem că sunt judecate de alte femei ca „urâte” de femei. Unele femei nu sunt atât de drăguțe între ele. Însă negarea nu va schimba starea controversată actuală a fraternității și efectele ei.
Un studiu Gallup din 2013 a arătat că, în timp ce ambele sexe preferă un șef de sex masculin, mai multe femei au această preferință decât bărbații (39% față de 26%). De ce nu vor femeile să lucreze pentru o femeie?
Se pare că acestea devin mai anxioase. O șefă nu este mai puțin misogină. De altfel, au existat cazuri de hărțuire sexuală în care acuzatul era o femeie. Femeile preferă șefii bărbați mai mult decât bărbații și femeile angajează în mod regulat (și compensează în mod echitabil) bărbații în locul femeilor.
O femeie antreprenor de succes a spus odată: „Este posibil ca bărbații să nu se placă, dar totuși se vor promova. O femeie va urî o altă femeie pentru că nu-i plac pantofii ei.” E o chestie personală, până la urmă, dar oare e bine?