Cinematograful, în special, mi-a folosit ca mod de a mă deconecta de viața cotidiană. Am speculat la maximum latura de „entertainment” pe care o are industria de film. Îmi plac sălile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanți și starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecător legat de sala goală de la cinematograf, există un farmec inefabil al așteptării dinaintea începerii filmului. Parcă totul este suspendat, până și timpul real, timpul de-afară se oprește… și brusc, se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau în montagne russe, alții fac bungee jumping, skydiving, iar eu mă duc la film.
O să râdeți, dar pentru mine e la fel. Åži ca să nu mă opresc aici, dacă am șansa să nimeresc o echipă de realizatori pasionați și cu har, o să ies de la film râs, plâns și emoționat. Cinematograful mi-a umplut nevoia de a citi beletristică. Poate e bine, poate e rău, sunt doar sincer cu voi.
Relația mea cu această industrie are toate caracteristicile unei relații normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost păcălit, mințit și mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost și foarte mulțumit, inspirat de nenumărate ori, fermecat și mi s-a întreținut speranța de iubire.
Una peste alta, asta e mai important decât toate celalalte. V-ați prins, e un câștig! Să mergi la film, pentru mine, a fost și este o afacere profitabilă. Åži acum să vă zic cine-mi place și ce-mi place? S-o credeți voi!
Nici măcar n-am loc. Iar ca să vă spun cine-mi place e un clișeu. În definitiv, ce îmi place mie, vă place și vouă, mai mult ca sigur! Sfat: nu vă opriți din a merge la cinematograf! Sigur o să ne întâlnim.