M-am enervat ieri când am auzit că un post de radio din Cleveland, Ohio a decis să elimine Baby it’s cold outside din playlistul de Crăciun în urma reclamațiilor ascultătorilor.
Presa locală a informat că ascultătorii au declarat că piesa este nepotrivită și în contradicție cu mișcarea #MeToo. Ca să începem cu începutul – Baby it’s cold outside este o melodie clasică de Crăciun încă din 1949, atunci când a apărut în filmul Neptune’s Daughter, câștigând de altfel în 1950 – un Oscar pentru cea mai originală muzică de film.
Glenn Anderson, gazda unei emisiuni a postului de radio Star 102, a declarat că, deși piesa a fost scrisă într-o epocă diferită, versurile sunt “manipulative și profund greșite”. “Lumea în care trăim este acum foarte sensibilă, iar oamenii sunt mai ușor de rănit, într-o lume în care #MeToo a oferit femeilor în sfârșit vocea pe care o merită, cântecul nu își are locul”.
Cântecul a fost compus de Frank Loesser în anii 40, pentru soția lui – Lynn Garland. Știți pentru ce? Mergeau la petreceri și organizau petreceri la rândul lor iar piesa duet anunța oaspeții când e momentul să se plece spre casă. Oamenii, prietenii lor adorau momentul respectiv, cântecul a devenit ultra celebru iar când Loesser a vândut drepturile de autor studioului MGM, Garland a spus că s-a simțit trădată, de parcă l-ar fi găsit pe soțul ei cu o altă femeie în pat.
Cântecul este cântat de cupluri iar rolurile sunt inversate cum se vede și mai jos, aveți răbdare și vedeți și partea de după minutul 2.30
Nu, textul nu este doar despre cum un nenorocit vrea să seducă/violeze o femeie cu ajutorul alcoolului și din acest motiv m-am și enervat. Că totul a ajuns un concurs de acuzații fără temei. Nu știm istorie pop-cult, nu ne interesează referințele, n-avem habar ce vrea să spună autorul dar dă-i și luptă pentru că dă bine să pari implicat și uite așa mai punem o cărămidă, noi cu mânuțele noastre, la neîncrederea unora în #MeToo. Ceva care de altfel a pornit firesc și plin de semnificații puternice la început dar care încet, încet este deturnată de o mână de panseluțe fragile într-o veșnică vânătoare de greșeli incorecte politic.
Conversația decurge cam așa și trebuie să fii extrem de rău intenționat să nu pricepi că n-are nicio legătură cu un viitor presupus viol:
Chiar nu pot sta (dar iubito, e frig afară!)/Trebuie sa plec (dar iubito, e frig afară!) În această seară a fost (sper că va mai fi)/Deci, foarte frumos (lasă-mă să-ți țin mâinile, sunt reci ca gheața) Mama mea va începe să își facă griji (frumos, de ce te grăbești?)Tatăl meu va face ture (ascultă cum arde focul) Deci, într-adevăr mi-ar plăcea mai bine (iubito, te rog nu te grăbi)/Dar poate mai gust o jumătate de pahar totuși (pun și niște muzică în timp ce torn)/Vecinii s-ar putea gândi (iubito, e tare rău acolo afară)/Spune ce este în băutura asta? (și nici taxiuri nu găsim)/Aș vrea să știu cum (ochii tăi sunt ca lumina stelelor acum)/ Să fac să rup această vrajă (îți iau pălăria, îți strici părul)/ Ar trebui să încerc măcar să spun, nu, nu, domnule (te superi dacă vin mai aproape?)
Pentru cine n-a văzut filmul Neptune’s Daughter și n-are nici habar despre cum era lumea în anii 40 cântecul poate părea îngrozitor. Dar na, în 2018, cu atâta informație în jurul tău și atâta literatură și cinema accesibile oricui, trebuie totuși să ai cunoștințele generale praf să nu-ți dai seama că nu e vorba despre un viol ci despre felul în care era percepută femeia dacă rămânea peste noapte la cineva acasă, înapoi în timp, în anii 40. E ciudat cum nimeni nu se îngrijorează, băi nene, dar n-o fi fost mult mai groaznic să fii mereu judecată dacă ai chef să petreci noaptea cu cineva de către părinți, vecini, prieteni, societate? Plus că, nici măcar compozitorul însuși nu a spus/dat de înțeles vreodată dacă ea a rămas sau nu. Poate a plecat acasă după jumătatea de pahar sau poate, ca orice om normal, a fumat țigara de după și a doua zi le-a spus părinților și vecinilor să-și vadă de viață.