Cristina Deleanu a trăit, la doar 4 ani, una dintre cele mai dureroase experiențe care avea să-i marcheze destinul: moartea tatălui biologic într-un bombardament, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Actrița a povestit într-un interviu faptul că viața ei nu a fost nici pe departe ușoară. Născută imediat după război, a cunoscut greutățile vieții de mică și a fost crescută într-o perioadă plină de lipsuri și instabilitate.
„Nu am avut o viață plină de bani sau de aventuri extraordinare, ci una simplă, în care am muncit pentru fiecare lucru pe care l-am avut. Părinții mei au trecut prin multe greutăți, pe care le-am simțit și eu mai târziu, în meseria mea”, mărturisea actrița, citată de Fanatik.
Cristina Deleanu avea doar patru ani când a rămas orfană de tată. Se aflau în Ploiești, în plin bombardament, iar familia se refugiase într-un adăpost.
„Tata stătea mai aproape de ușă, iar suflul bombei l-a ucis. Eu cu mama eram puțin mai în spate. A căzut adăpostul și l-a strivit. Nu o să uit niciodată senzația de pământ în gură. Mama a avut o fractură la picior, iar pe tata nu l-am mai văzut niciodată”, a povestit în acel interviu cu durere Cristina Deleanu.
După moartea tatălui natural, viața i-a oferit Cristinei Deleanu o șansă la stabilitate prin apariția lui Nicolae Deleanu – tatăl adoptiv și omul care a devenit stâlpul familiei.
„Mama lucra la farmacie, iar într-o zi a intrat acest bărbat – Nicolae Deleanu – și s-a îndrăgostit de ea. A vrut să mă cunoască și, când am întrebat cine este, mama a zis: «Doamne-Doamne ni l-a trimis pe tăticul înapoi». Avea același nume cu tata și a devenit bucuria vieții noastre”.
Cristina Deleanu nu a fost un star „de tinerețe”, ci o artistă care și-a construit renumele în timp, cu răbdare, talent și multă muncă.
„Abia la 70 de ani am fost recunoscută ca om cu notorietate. Nu la 20, 30 sau 40. Dar mă bucur. Merg pe stradă și lumea mă salută, ceea ce înseamnă că oamenii m-au văzut, m-au apreciat și nu m-au uitat”, povestea actrița
Sursa: Tabu.RO