Home > Agenda > stiri > Drepturile imigranților gay, între anonimat și recunoaștere

Drepturile imigranților gay, între anonimat și recunoaștere

Legislația opresivă anti-gay afectează în continuare peste jumătate din populația globului, în ciuda eforturilor multor state de a găsi căi de legalizare a egalității de drepturi privind statutul, legitimitatea și drepturile conexe ale persoanelor LGBT. Cu toate că în momentul de față multe țări au decriminalizat homosexualitatea, în majoritatea cazurilor drepturile s-au oprit aici și nicio altă libertate nu a fost garantată legal. Din acest motiv, exemplul pozitiv al țărilor care pe lângă protecție legală anti-discriminare asigură drepturi de parteneriat și adopție inspiră persoanele și cuplurile gay care își doresc același tratament demn din partea statelor naționale sau de adopție.

Motivul principal al imigrării gay în lume este discriminarea. Conform unui studiu al Națiunilor Unite, solicitanții de azil citează din ce în ce mai frecvent discriminarea pe criterii de orientare sexuală, în creștere cu 15-20% față de anii 1990, diferența fiind explicată nu neapărat printr-o acutizare a problemei, ci printr-o mai profundă priză de conștiință și mai mare deschidere față de propria orientare sexuală.

În același timp, geografia imigrării gay se schimbă: formarea și extinderea UE a rezolvat situația imigrării gay pentru statele UE care nu asigură drepturi gay, libera mișcare în interiorul Uniunii permițând dizolvarea fie și temporară a problemei pentru cetățenii UE. Drepturile conexe de căsătorie din țări precum Spania, Olanda sau Belgia canalizează la rândul lor imigranți, în Spania peste jumătate din uniunile civile și căsătoriile LGBT fiind contractate de un cetățean spaniol și unul imigrant. Tot la nivel geografic, imigrația gay tinde să atingă cote maxime atunci când vorbim de Asia, peste 65% din imigranții gay fiind, conform aceluiași studiu, cetățeni ai statelor din Asia.

Å¢ările care atrag cei mai mulți imigranți gay sunt Marea Britanie, Germania, SUA și Canada. Marea Britanie nu are o politică deschisă față de cuplurile gay și nu recunoaște uniunile de tipul ‚common-law’ sau uniune consensuală legitimă, dar indivizii gay pot alege în funcție de țara de proveniență azil sau drepturi de reședință și muncă. La fel ca și în cazul Germaniei există multiple artificii, precum renumitele MBA (mutually beneficial arrangement sau aranjament reciproc avantajos) care recurg la sponsorizare sau căsătorie heterosexuală pentru a putea beneficia mai repede de o nouă cetățenie.

Nici SUA nu are o politică de acceptare a cuplurilor gay provenite din imigrație, fapt deseori blamat de organizațiile neguvernamentale. Deși nu este o problemă care afectează decât tangențial și în aceeași măsură ca și pe cuplurile heterosexuale, politica SUA referitoare la statutul HIV+ al imigranților este de asemenea în vizorul organizațiilor locale și internaționale. Dintre statele de top care atrag imigranții gay, Canada este singura cu o politică vizibilă și transparentă pentru cuplurile gay, acestea fiind nu numai acceptate, dar și promovate în campanii de imigrare în Canada.

În ceea ce privește timpul de relocare, acesta diferă dramatic de la un caz la altul. Imigrarea în interiorul UE este cea mai rapidă, drepturile de ședere și muncă reducând la minimum timpul de relocare. Cazurile artificiale de imigrare din alte țări, în special cele bazate pe sponsorizare și căsătorie pot lua între 2 și 5 ani, iar cele transparente, pe model canadian, până la 3 ani.  

Comenteaza acest articol

Drepturile imigranților gay, între anonimat și recunoaștere

by redactia   2 min
0