Rick Owens este fidel locatiei. Unde a tinut show-ul pentru barbati, tot acolo i-am vazut si defilarea de primavara/vara 2010 pentru femei, in École Nationale Supèrieure des Beaux Arts, Salle Melpomène. De altfel, el singur afirma ca nu-i prea plac schimbarile si ca este o persoana care se lasa purtata in voia propriei rutine. Si, pana la urma, cred ca si sala ii vine ca turnata. E pefecta pentru un show marca Owens.
Prin traditie, la defilarile pentru barbati, nu e aceeasi nebunie ca la cele pentru femei: se cam raresc fetele cunoscute, se cam raresc paprazzi, pentru ca se cam raresc si prezentele feminine, imbracate fistichiu sau pur si simplu alandala. Fiind material mai putin pentru flash-uri poate ca matematica nu le mai da voie sa isi planifice inca o calatorie la Saptamana Modei. Owens, Rick Owens este exceptia de la regula.
La show-urile lui pentru domni parca-s mai multi fotografi, mai multi critici, mai multi invitati, desi aceeasi incapere, aceleasi bancute, mai mult sau mai putin acelasi decor. In toamna, Carine Roitfeld (editor sef al Vogue Paris) a stat langa mine. Mi-am rotit privirea si acum peste tot, insa n-am zarit-o. Poate ca nu era sau n-am avut eu atentia distributiva. In schimb, ochii mi s-au tintit pe toata echipa Vogue&Style&Vanity&Co. (US) cu Tim Blanks si Michael Roberts in frunte.
Dupa prezentare, ma strecor in culise. Rick Owens nu era accesibil, un fan il bombarda cu intrebari. El, dragut, a raspuns calm tirului de intrebari, insa cineva a trebuit sa intervina, sa-l elibereze din stransoare. Profitam de situatie si Godfrey Deeny ma prezinta designerului si sotiei sale, Michele. Daca pe Owens il stiti cu totii, Michele pare dublura acestuia. Cine n-a vazut-o niciodata, sigur isi va da seama ca este sotia lui. Aceleasi haine, acelasi stil, aproape aceeasi fizionomie. Mi-a zambit cald, lasand sa se intrevada dinti argintii, pavati probabil cu placute metalice. E la moda la Hollywood, insa celebritatile isi fac aceasta interventie pentru a avea o dantura perfecta, nu pentru a arata lumii ca si-au facut-o. Poate ca era un aparat dentar, insa n-am insistat pe aceasta priveliste. N-ar fi fost politicos. Am ramas sa mancam niste prajituri in backstage, timp in care eu am tot admirat hainele din prezentare, atarnate pe umerase. Mi-au cazut cu tronc manusile si pantofii barbatesti cu tocuri. Acum or sa vada si ei ce chinuri indura femeile catarate pe tocuri. Cu un fursec in mana, cu aparatul de fotografiat in cealalta, cu un ochi la manechinul ce se demachia langa umarul meu, cu celalalt la Owens, mi-am luat ramas bun, cu gandul ca in martie Owens ne plitoceste o alta mare surpriza la prêt a porter. De data asta pentru sexul frumos.