Până acum, le dădeai cu flit tuturor, pentru că viaţa era o aventură captivantă. Nu aveai rădăcini şi nici nu ţi le doreai. Dacă mâine, cineva ţi-ar fi zis: “Am un job pentru tine la Las Vegas”, unica ta întrebare ar fi fost “La ce oră e avionul?”
Apoi, nu ştii cum s-a întâmplat. L-ai cunoscut. N-a pretins absolut nimic, aşa cum fac masculii de ciurdă, dar i-ai oferit tu totul, pentru că modul în care nu se aştepta la nimic era irezistibil. Ai simţit că faceţi parte din exact acelaşi film prost de dragoste, ai simţit că fiecare atingere îţi stârneşte un miniuragan de emoţii, ai simţit că te poţi deschide aşa cum n-ai făcut-o niciodată până acum.
Aţi vorbit cu sinceritate despre orice, v-aţi plimbat peste tot, aţi făcut împreună lucruri superbe. Fiecare clipă îşi ascundea micul miraj de bucurie neaşteptată. Şi ţi-ai dat seama că dragostea din poemele romanticilor nu e chiar o tâmpenie siropoasă, ci doar un lucru foarte, foarte rar.
Aţi început să aveţi planuri împreună. Familie. Casă. Ai învăţat să-i accepţi cu bunăvoinţă familia şi el pe a ta. Visai în secret că, poate, vei ţine în braţe un băieţel sau o fetiţă care să-i moştenească din trăsături.
Apoi… într-o bună zi, n-a mai fost nimic.
Dragi cititori si cititoare, tema următorului nostru dosar e “Viaţa de după dragoste”. Vrem ca revista noastră să fie cu şi despre voi, de aceea vrem să vă implicăm în materialele pe care le scriem. Aşteptăm comentarii cu poveşti de reconstrucţie a echilibrului emoţional după o mare poveste de dragoste, sau sfaturi. Cine simte că îi e greu să o facă public, poate da un mail pe [email protected]. Dacă lucrurile pe care le spui mi se par demne de consemnat, te caut eu pentru mai mult. Va fi primul dosar Tabu care nu va fi semnat de un om sau doi, ci va purta semnătura Various Writers, după modelul acesta.
4 comentarii