Home > Lifestyle > Există viaţă după dragoste?

Există viaţă după dragoste?

Până acum, le dădeai cu flit tuturor, pentru că viaţa era o aventură captivantă. Nu aveai rădăcini şi nici nu ţi le doreai. Dacă mâine, cineva ţi-ar fi zis: “Am un job pentru tine la Las Vegas”, unica ta întrebare ar fi fost “La ce oră e avionul?”

Apoi, nu ştii cum s-a întâmplat. L-ai cunoscut. N-a pretins absolut nimic, aşa cum fac masculii de ciurdă, dar i-ai oferit tu totul, pentru că modul în care nu se aştepta la nimic era irezistibil. Ai simţit că faceţi parte din exact acelaşi film prost de dragoste, ai simţit că fiecare atingere îţi stârneşte un miniuragan de emoţii, ai simţit că te poţi deschide aşa cum n-ai făcut-o niciodată până acum.

Aţi vorbit cu sinceritate despre orice, v-aţi plimbat peste tot, aţi făcut împreună lucruri superbe. Fiecare clipă îşi ascundea micul miraj de bucurie neaşteptată. Şi ţi-ai dat seama că dragostea din poemele romanticilor nu e chiar o tâmpenie siropoasă, ci doar un lucru foarte, foarte rar.

Aţi început să aveţi planuri împreună. Familie. Casă. Ai învăţat să-i accepţi cu bunăvoinţă familia şi el pe a ta. Visai în secret că, poate, vei ţine în braţe un băieţel sau o fetiţă care să-i moştenească din trăsături.

Apoi… într-o bună zi, n-a mai fost nimic.

Dragi cititori si cititoare, tema următorului nostru dosar e “Viaţa de după dragoste”. Vrem ca revista noastră să fie cu şi despre voi, de aceea vrem să vă implicăm în materialele pe care le scriem. Aşteptăm comentarii cu poveşti de reconstrucţie a echilibrului emoţional după o mare poveste de dragoste, sau sfaturi. Cine simte că îi e greu să o facă public, poate da un mail pe lorena.lupu@tabu.ro. Dacă lucrurile pe care le spui mi se par demne de consemnat, te caut eu pentru mai mult. Va fi primul dosar Tabu care nu va fi semnat de un om sau doi, ci va purta semnătura Various Writers, după modelul acesta.


Articole asemanatoare
Sexul predat la scoala
În pantofii ei
Nuami Dinescu
Învățăturile mamaiei

4 Responses

  1. BCV

    Dragostea este/poate fi un atribut al vietii, nu invers. Am putea trai si fara ea, dar ar fi pacat.
    Dragostea ,,se infiripa”, se dezvolta, ajunge (mai devreme sau mai tarziu) la un apogeu si apoi se disipeaza, fiind inlocuita de obicei cu alta. Dragostea nu moare, doar se consuma si partenerii se schimba. Cel/cea care considera ca a trait, sau traieste cea mai mare dragoste, sa nu se grabeasca, pana la finalul existentei sale terestre, cand concluziile pot fi mai obiective.
    Functional dragostea este f. utila, reprezentand ,,cacealmaua naturii” pt. perpetuarea speciei. Ea poate fi si platonica,dar ,,ingredientul” erotic este substantial, determinant in cele mai multe cazuri.
    ,,Unde dragoste nu e, nimic nu e”. Si totusi, inteligenta, intelepciunea si in primul rand timpul, pot salva sufletul cazut in depresie amoroasa. Cei pragmatici, pt. a evita aceste situatii extreme, aplica principiul ,,incaleca si f…, descaleca si du-te!”, transformand-o intr-un sport agreabil. Majoritatea dintre ei au ajuns la acest comportament cinic in urma unor deceptii, si, considerand ca au devenit mai intelepti, nu vor sa le mai repete.
    In concluzie, exista viata si dupa (fiecare) ,,indragosteala”.(Ma pot contrazice sinucigasii ,,din dragoste”). Tot ce are un inceput are si un sfarsit si adaptarea omului la incercarile carora le este supus, este o dovada de inteligenta si demnitate…:)

  2. Secţia păpuşi, Spitalul 9

    Pe când eram eu tânără şi neliniştită şi mă înamorasem virtual de un băiet dintr-un oraş de la mare distanţă de al meu, se face că am transformat virtualul în real şi ne-am întâlnit, cunoscut, iubit, pe foarte repede înainte, că eu nu puteam sta foarte mult în localitate, eram doar la un festival ce nu ţinea o veşnicie.

    Aşa că am continuat povestea în virtual, apoi a venit el la mine, apoi iar eu la el, şi aşa am decis că nu mai putem trăi unul fără celălalt şi făceam planuri care se mută şi unde, la el sau la mine.

    Povestea s-a încheiat precum a început, adică brusc, dintr-o dată şi subit, când el mi-a comunicat, virtual desigur, că o altă tipă a intrat în viaţa lui şi e o poveste loco, nu la distanţă şi el consideră că îi este mai bine.

    Şi eu care credeam că este iubirea vieţii mele. În momentul ăla chiar credeam asta, sincer!

    Am plâns 3 zile încheiate, pe urmă, pe lângă jobul de zi de la un teatru, unde aveam repetiţii în doi timpi, că se pregăteam un spectacol nou, mi-am mai luat un job de noapte la un post de radio local, apoi un al doilea job de noapte la un internet cafe, joburi de noapte pe care le alternam, şi uite cum am ajuns eu să dorm cam 1 ora 45/zi timp de aproximativ 3 luni, şi, prin urmare, să nu mai am timp să mă gândesc la iubiri la distanţă, fără speranţă de împlinire!

    End of story! True story!

  3. Elena Popescu

    Obosita? Dupa esti obosita. sa mai treci o zi noua, sa-i vezi pe cei din jur, sa-i auzi, sa-ti vezi prietenii si sa spui. Ca s-a terminat nu-stie-nimeni-de-ce, nu s-a putut continua. Uite ca nu la mine Si intre? Plasturi jerpelitide aventuri fara nicio legatura cu mine sau reciproce compasiuni pornite din start nepotrivite. Incredibil dar numarul magic mi-a existat. Trei iubiri.
    Iubirea de 2o de ani, zbuciumata, cu brazi impodobiti in padure, fugiti de acasa (doar o saptamana, totusi!) si cu “te iubesc” scris pe tot bulevardul, vazut noaptea de la fereasra.
    A existat iubirea casatoriei, potrivirea perfecta, frazele continuate de la unul la altul si aceleasi alegeri. Grija de a primi cadou o pereche de ghete dupa 3 luni de strans bani din salariile de inceput. Invatul masurilor reciproce, dar si a tipurilor de creme si mode sau a sporturilor si intrarea in ele, impreuna. A existat iubirea de la 40 de ani in care am gasit romantismul strans atat timp, nu in franturi, ci adunat in prea plin, in amandoi. Certitudinea ca totul e definitiv, e corect, ca a venit ce am asteptat si am invatat sa primesc, sa inteleg, sa apreciez trecand prin toate relatiile incurcate, amestecate, nepotrivite.
    Si se termina? Nu, cred ca iubirile, toate, nu se pot termina. Doar oamenii se pot sufoca, constrange, neferici nevoind asta, iubind total. Insa nu se pot plictisi iubind, niciodata.
    Si dupa? De ce-urile. Incercari de rediscutari esuate, dorinta de nimeni si de scapare de toti si toate, apoi iar de reconfirmare ca ce a fostadevarat si bun va ramane in noi, amandoi.
    Cand toate acestea se aseaza nu vine alcineva, ar fi usuratec sa spulbere o alta prezenta o iubire. Nici impacare, ar fi o moliciune a sufletului. Vine clipa, poate sa nu fie o zi cu soare, in care stii, iti amintesti, ce ti-ai mai dorit sa faci, ce vise ai avut. Cumperi culori si-un sevalet, incepi sa asculti muzica ta dintotdeauna, vezi oamenii din jur si-ti auzi prietenii, prinzi un avion catre un loc din lista facuta din copilarie.
    Si stand in fata unei cafele te poti gandi ca viata ta creste, iar iubirea te-a facut cine esti si ti-a dat cel mai mult din ce ai. Si ti-e bine!

Comenteaza acest articol

Există viaţă după dragoste?

by   1 min
4