Home > Agenda > Final cinematografic pentru Gaudeamus

Final cinematografic pentru Gaudeamus

„Aș fi vrut ca Noica să citească aceas­tă carte, care se situează la antipodul așteptărilor lui de la Liiceanu. Eliade ar fi prizat-o mai ușor, iar Cioran ar fi jubilat la lectura ei”, a declarat criticul Dan C. Mi­­hă­ilescu la lansarea volumului „Scrisori către fiul meu” de Gabriel Liicea­nu. Specialistul în ale literaturii a subliniat existența a trei straturi în această carte: primul îi revine firescului domesticității, al doilea îi e consacrat eului romantic, în timp ce al treilea reprezintă „o extra­ordinară lecție de autolocuire”.

Mircea Cărtărescu a des­chis discuția despre „Scrisori către fiul meu”: „Pe Gabriel Liiceanu este mult mai ușor să îl iubești sau să îl urăști decât să îl înțelegi. În această carte, Gabriel Liiceanu vrea să fie înțeles”. Scriitorul a mai precizat că noul volum al filozofului va fi greu de înțeles pentru cei care au vârsta sub 45-50 de ani, căci ei n-au dat încă piept cu propria alteritate, cu momentele când corpul nu li se mai supune.

În acest context, Cărtărescu a invocat „utopia întoarcerii în trecut ca strategie”, „un dialog manqué între per­sonajul care vorbește mereu și cel care tace («Dragul meu»)”, dar s-a declarat și șocat de duritatea cu care Liiceanu dis­cută căsătoria. Verdictul lui Cărtărescu despre „Scrisori către fiul meu” a fost că e „o carte foarte curajoasă, și estetic, și psihologic”.

Lansarea n-a fost lipsită de întreruperi; pe fundal se auzea melodia „Have You Ever Seen the Rain”, iar de pe treptele de la intrare, unde publicul se înghesuia (a fost probabil cea mai aglomerată zi de Gaudeamus, cu peste 31.000 de vizita­tori), se auzeau din când în când hoho­tele unor puști de generală, care l-au bruiat pe Liiceanu, ultimul vorbitor de la eveniment.

 „Nu am să regret niciodată că am scris această carte”, a spus eseistul, precizând că este mândru de pasajul în care a descris tre­zirea propriului corp la vârsta de 13 ani, deoarece a făcut-o fără urmă de vulga­ritate. „Faptele pe care le-am pre­zentat m-au făcut mai liber ca nicio­dată. Dacă eram neîmpăcat cu mine, eram pentru că nu reușisem să scriu o aseme­nea carte”, a precizat Liiceanu, care a men­­ționat că volumul „Scrisori către fiul meu” s-a născut din două cer­turi mari ale sale, una cu filozofia și alta cu propria ima­gine.

Cea dintâi a fost provocată de faptul că „filozofia nu ono­rează corpul” și că „este prea pudică pen­­tru iubire”. Liiceanu a mai spus că această carte este un pariu enorm făcut cu publicul, că este scrisă într-un limbaj care să îi atingă pe toți și că „vorbește, odată cu mine, despre fiecare cititor al ei”.

„Cartea nu este impu­dică în măsura în care nu vorbește doar despre mine. (…) Am vrut să descriu, în volum, efortul de a arăta ce se poate întâmpla până la capăt în viața unui om care și-a luat în serios condiția umană”, a concluzionat Liiceanu. Dinspre partea filmului, criticul Tudor Caranfil a avut parte de două lansări cu destul public, inclusiv fiul său, cineastul Nae Caranfil, pe care Cristian Tudor Po­pes­cu l-a declarat „cel mai important regizor român de după 1989”.

Citește articolul întreg pe cotidianul.ro


Articole asemanatoare
Povestea din biblioteca mea: Parinoush Sanie, Cel care ma asteapta
“Pe gaura cheii”. O lansare mult asteptata!
Threesome: Poetica femeilor voluminoase
To read: Balciul Desertaciunilor, W.M Thackeray

Comenteaza acest articol

Final cinematografic pentru Gaudeamus

by admin   2 min
0