Amănunte şocante ies la iveală după audierea, de către procuror, a micuţului Andrei Anghel, fratele lui Ionuţ, copilul ucis de o haită de câini la începutul lunii septembrie. Audierea lui Andrei Anghel de către procurorul criminalist Romulus Varga a avut loc, marţi după-amiază, în cabinetul unui psiholog, de faţă cu părinţii micuţului şi în prezenţa avocatului familiei, Virgil Papuc.
Sursa judiciară contactată de “ring” a relatat că, de pildă, Andrei, de faţă cu procurorul şi psihologul, şi în prezenţa părinţilor săi, a lămurit foarte clar locul pe unde au ieşit din parc: “Nu prin spărtură (n.r. – cum se ştia până acum), ci “pe lângă gardul verde”. “După ce au coborât panta, Andrei spune că s-au oprit şi, în acel moment, au fost atacaţi de câini. Andrei a spus că primul care a apărut şi a atacat era un câine cu blana mai mult albă. Aşadar, cel care a atacat primul n-a fost şeful haitei (n.r. – câinele cel mare şi negru, “alintat” Ţiganu’), ci, probabil, cel mai credincios soldat din haită, adică cel alb. La un moment dat, acolo, pe drumul hoţilor, se face o vale ca un polonic. În acel loc spune Andrei că a rămas Ionuţ ţipând în timp ce era atacat de câini, iar el a fugit spre un gard (n.r. – gardul de la Bamboo), după care s-a întors, a găsit scările şi a fost dat afară în stradă de un bărbat şi dus la bunica lui de un alt bărbat, cu o maşină albă”.
Cel mai dramatic dintre detalii este cel în care Andrei i-a povestit procurorului cum Ionuţ, aflat în ghearele fiarelor care trăgeau cu colţii de el în toate părţile, ţipa după ajutor. Şi, deşi erau cel puţin patru persoane destul de aproape de acel loc, nimeni nu l-a auzit. Sau… aproape nimeni. Sursa judiciară citată a mai declarat: “Andrei a povestit cum ţipa frăţiorul lui, Ionuţ, după ajutor. Dar nimeni nu a intervenit. Andrei a povestit că, în zonă, era şi zgomot mult de la tăietorii de lemne care erau acolo cu drujbele. Erau doi tăietori de lemne şi, în afară de aceştia, tot în zonă, erau şi doi pescari: un bărbat şi o femeie. Când a fost audiat, pescarul a declarat că a auzit un plânset de copil care nu i s-a părut un ţipăt de durere (n.r.- probabil că era plânsetul lui Andrei sau ţipătul de moarte al lui Ionuţ era atenuat de zgomotul drujbelor), dar ştiind că erau tăietori de lemne în zonă, nu şi-a făcut probleme”.