Cercetătorii au găsit grăsime în plămânii persoanelor supraponderale şi obeze. Cantitatea de grăsime a crescut în concordanță cu indicele de masă corporală, arată un nou studiu.
Această categorie de persoane prezintă un risc ridicat de a dezvolta respiraţie şuierătoare şi astm şi are rate mai ridicate de astm sever. Experții au concluzionat că depozitele de grăsime care îngustează căile aeriene ar putea fi cauza acestui risc ridicat, neexplicat până în prezent.
„Faptul de a fi supraponderal sau obez a fost deja asociat cu astmul sau simptomele de astm mai grave. Cercetătorii au sugerat că această asociere ar putea fi explicată prin presiunea directă a excesului de greutate asupra plămânilor sau printr-o creştere generală a inflamaţiei creată de excesul de greutate. Acest studiu sugerează că un alt mecanism joacă, de asemenea, un rol în acest sens. Am descoperit că excesul de grăsime se acumulează în pereţii căilor respiratorii unde ocupă spaţiu şi pare să crească inflamaţia în plămâni”, a explicat doctor Peter Noble, profesor asociat la University of Western Australia din Perth și coautor al studiului.
„Credem că acest lucru cauzează o îngroşare a căilor respiratorii care limitează fluxul de aer în interiorul şi în exteriorul plămânilor şi acest lucru ar putea explica cel puţin parţial o creştere a simptomelor de astmă”, a adăugat Noble.
Studiul publicat în European Respiratory Journal, considerat primul de acest gen, a constatat că excesul de ţesut adipos a modificat structura căilor aeriene.
Oamenii de știință au analizat probe prelevate de la 52 de persoane şi au examinat căile aeriene ale 1.373 de persoane. Pentru a evalua impactul IMC asupra căilor respiratorii, ei au analizat plămânii persoanelor care au murit din cauza astmului, pacienţi diagnosticaţi cu astm care au decedat din alte cauze şi un grup de persoane care nu sufereau de astm. Specialiştii au examinat microscopic cantitatea de grăsime din ţesutul pulmonar şi au comparat-o cu valoarea IMC a fiecărei persoane şi cu istoricul medical.
Cercetătorii au descoperit astfel o corelaţie între cantitatea de grăsime din plămâni şi greutatea corporală.